Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Oana Cristina Puică │- magistrat-asistent │
├─────────────────────┴─────────────────────┤
│ │
└───────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Claudiu Ioan Dărăbuţ în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a5 al Tribunalului Arad - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.894D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 24 din 20 ianuarie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 513 din 18 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a5, Tribunalul Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Claudiu Ioan Dărăbuţ cu ocazia soluţionării contestaţiei formulate împotriva unei măsuri asigurătorii luate de către instanţa de judecată. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 126 alin. (2), potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi ale art. 11 privind tratatele ratificate de Parlament şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, la care România este parte, asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea de a contesta doar modul de ducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, excluzând controlul judiciar asupra luării măsurii asigurătorii. Or, în lipsa unei căi de atac împotriva încheierii prin care instanţa a luat măsura asigurătorie, inculpatul nu are nicio posibilitate de a contesta caracterul disproporţionat al respectivei măsuri. Consideră că judecătorul care a dispus măsura asigurătorie nu prezintă garanţiile de imparţialitate necesare pentru a avea vocaţia să soluţioneze contestaţia. Arată că reglementarea competenţei funcţionale a instanţelor, care presupune alocarea judecării cauzei în primă instanţă unui anumit nivel de jurisdicţie, respectiv atribuirea soluţionării căilor de atac unor instanţe ierarhic superioare, reprezintă un mecanism de natură să asigure obiectivitatea judecătorilor care soluţionează căile de atac. 6. Tribunalul Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este fondată, întrucât neprevederea de către Codul de procedură penală a căii de atac a contestaţiei împotriva încheierii prin care judecătorul dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului încalcă dreptul acestuia la un proces echitabil, drept consacrat atât de art. 21 alin. (3) din Constituţie, cât şi de prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, instanţa de judecată apreciază că se încalcă principiul accesului liber la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi principiul dublului grad de jurisdicţie statuat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, precum şi dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 din Convenţie. 7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă, ţinând cont de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ca urmare a admiterii, în data de 20 ianuarie 2016, a unei excepţii de neconstituţionalitate având acelaşi obiect. Cu prilejul menţionat, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată este neconstituţională. 9. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În acest sens, arată că, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată este neconstituţională. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: „Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestaţie la acest judecător ori la această instanţă, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.“ 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 126 alin. (2), potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi ale art. 11 privind tratatele ratificate de Parlament şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică soluţia legislativă din cuprinsul dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată. 15. Curtea observă că, prin Decizia nr. 24 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 12 aprilie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului şi a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată este neconstituţională. Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi de faptul că decizia mai sus menţionată a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea urmează a respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă care nu permite şi contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanţa de judecată. 16. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Claudiu Ioan Dărăbuţ în Dosarul nr. 10.630/55/2015/a5 al Tribunalului Arad - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
