Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. g) coroborate cu cele ale alin. (6) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, excepţie ridicată de Societatea UTI Grup - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.473/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.327D/2017. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 3 noiembrie 2020, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 4 noiembrie 2020, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 8 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.473/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. g) coroborate cu cele ale alin. (6) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, excepţie ridicată de Societatea UTI Grup - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 99/2016. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că modalitatea în care au fost redactate dispoziţiile legale cu privire la excluderea unui participant de la procedura de achiziţie publică încalcă principiul neretroactivităţii legii, în condiţiile în care nu precizează expres că vizează exclusiv încălcări ale unor contracte anterioare, încheiate în baza Legii nr. 99/2016. Prin urmare, prevederile criticate au permis aplicarea noii legi de către autoritatea contractantă şi de către Consiliul Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor la anumite stări de fapt izvorâte din executarea unor contracte care nu formează obiectul noii legi, ceea ce este contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie. Legea nu are putere retroactivă, astfel că o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, potrivit regulii tempus regit actum. Prin urmare, un act/fapt juridic care a avut loc înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu poate să producă alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârşirii sale. Astfel, încetarea raporturilor contractuale nu poate dobândi noi valenţe prin adoptarea unei legi diferite faţă de legea în vigoare la momentul încetării acestor raporturi. Or, textul criticat permite această stare de drept, astfel că este contrar principiului neretroactivităţii legii. 5. Totodată, se mai arată că textul criticat încalcă principiul securităţii juridice în sensul că, dacă sub reglementarea legală în care a intervenit încetarea contractului aceasta constituia motiv de excludere a ofertantului de la procedură doar dacă a produs grave prejudicii beneficiarilor, noua lege stabileşte că simpla încetare anticipată din culpa ofertantului, indiferent de data la care aceasta a avut loc, conduce la inacceptabilitatea ofertei. Se mai indică faptul că noua lege nu poate atribui încetării raporturilor contractuale consecinţe juridice diferite în raport cu cele existente la data la care a operat încetarea, în caz contrar fiind încălcate atât caracterul previzibil al legii, cât şi principiul securităţii juridice, context în care este menţionată jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie. 6. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiile legalităţii şi al securităţii juridice şi ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. g) coroborate cu cele ale alin. (6) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, care au următorul cuprins: "(1) Entitatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului sectorial/acordului-cadru orice operator economic care se află în oricare dintre următoarele situaţii: [...] g) operatorul economic şi-a încălcat în mod grav sau repetat obligaţiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziţii publice, al unui contract sectorial sau al unui contract de concesiune încheiate anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancţiuni comparabile; [...](6) În sensul dispoziţiilor alin. (1) lit. g), se consideră încălcări grave ale obligaţiilor contractuale, cu titlu exemplificativ, neexecutarea obligaţiilor privind livrarea produselor sau serviciilor, ori neexecutarea lucrărilor, livrarea unor produse sau servicii care prezintă neconformităţi majore care le fac improprii utilizării conform destinaţiei avute în vedere de entitatea contractantă, ori executarea unor lucrări care nu respectă cerinţele caietului de sarcini, sau un comportament necorespunzător care creează îndoieli serioase cu privire la credibilitatea operatorului economic." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiile legalităţii şi al securităţii juridice şi ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 180 alin. (1) lit. g) coroborate cu cele ale alin. (6) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, context în care instanţa de contencios constituţional a pronunţat Decizia nr. 38 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 26 mai 2020, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. 15. Astfel, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate constă în faptul că un act/fapt juridic săvârşit în perioada de activitate a legii vechi dobândeşte o altă semnificaţie sub imperiul şi prin efectul noii legi, ceea ce ar încălca art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie. În acest sens, din actele dosarului cauzei reiese că autoarea excepţiei arată că un contract sectorial încheiat sub imperiul cap. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 15 mai 2006, a încetat din anumite motive culpabile atribuite operatorului economic, fără ca aceasta să reprezinte o situaţie de excludere din alte proceduri ulterioare de atribuire a unor asemenea contracte. Ulterior, cap. VIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 a fost abrogat prin Legea nr. 99/2016, care exclude de la participarea la procedurile de atribuire a contractelor sectoriale operatorul economic din culpa căruia s-a ajuns la încetarea anticipată a respectivului contract, astfel că autoarea excepţiei a fost exclusă de la o procedură de atribuire a unui contract sectorial. 16. Faţă de această împrejurare, analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea, prin decizia precitată, a reţinut că acestea nu cuprind nicio normă intertemporală, astfel că invocarea principiilor securităţii juridice şi al neretroactivităţii legii se face din perspectiva modului în care autorităţile competente aplică în timp aceste reglementări legale, care iau în considerare şi situaţiile de încetare anticipată a contractului, anterioare intrării în vigoare a noii legi. Prin urmare, se pune în discuţie o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, cu referire la aplicarea în timp a legilor. Or, soluţionarea unei asemenea chestiuni nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, ci în atribuţia instanţelor judecătoreşti, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă. 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei în materie, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată prin decizia mai sus menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. (1) lit. g) coroborate cu cele ale alin. (6) din Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, excepţie ridicată de Societatea UTI Grup - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.473/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
