Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, excepţie ridicată de Elena Ioana Coman în Dosarul nr. 8.610/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.310D/2021. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.313D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020, în integralitate, şi a dispoziţiilor art. 5, art. 65 şi ale art. 66 din Legea nr. 55/2020, precum şi a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în integralitate, excepţie ridicată de Elena Ioana Coman în Dosarul nr. 8.612/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, precum şi în Dosarul nr. 3.894D/2021, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (2) lit. d), art. 13 lit. a) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său, excepţie ridicată de Cătălin Dinulescu în Dosarul nr. 6.140/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.313D/2021 şi nr. 3.894D/2021 la Dosarul nr. 3.310D/2021, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 15 februarie 2022. Referitor la dispoziţiile Legii nr. 55/2020, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a acestora, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021 şi Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 22 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.610/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă. Excepţia a fost ridicată de Elena Ioana Coman într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii pentru nepurtarea măştii de protecţie într-un spaţiu public deschis. 8. Prin Încheierea din 13 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 8.612/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020, în integralitate, şi a dispoziţiilor art. 5, 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020 şi ale art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în integralitate. Excepţia a fost ridicată de Elena Ioana Coman într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii pentru nepurtarea măştii de protecţie într-un spaţiu public deschis. 9. Prin Încheierea din 25 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 6.140/302/2021, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 5 alin. (2) lit. d), art. 13 lit. a) şi ale art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi a Legii nr. 55/2020, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Dinulescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei prevăzută de art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 şi sancţionată de art. 66 lit. a) din Legea 55/2020. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile Legii nr. 55/2020, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, sunt de natură a limita drepturile fundamentale ale cetăţenilor, respectiv dreptul la viaţă prin libera respiraţie a aerului. Prin restrângerile introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 a fost încălcat dreptul la viaţă privată, garantat de art. 26 din Constituţie, art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 7 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Susţin că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020 s-a stabilit neconstituţionalitatea art. 4 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 55/2020, arătând că Guvernul nu poate emite o hotărâre de instituire a unei stări de alertă pe teritoriul României care apoi să fie aprobată sau anulată de către Parlament, în acest mod nefiind respectat principiul separaţiei puterilor în stat. Guvernul este executivul ce instituie măsuri pentru reducerea unor drepturi fundamentale, iar, potrivit reglementărilor referitoare la starea de urgenţă, restrângerea drepturilor, în situaţii excepţionale, aşa cum sunt acestea definite de art. 53 din Constituţie, se poate face doar prin lege. Guvernul nu poate restrânge drepturi în cadrul stării de alertă definite în art. 2 din Legea nr. 55/2020, aşa cum se reglementează în articolul 4 alin. (1) al aceleiaşi legi, starea de alertă fiind un termen juridic neconsacrat de Constituţie. În cazul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 55/2020, Guvernul instituie măsuri pentru reducerea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la educaţie, dreptul la libera circulaţie. Guvernul instituie măsuri excepţionale, la propunerea ministrului afacerilor interne. Aceste reglementări încearcă să înlocuiască autoritatea executivă a Preşedintelui, prin autoritatea ministrului afacerilor interne, şi cea legislativă a Parlamentului, prin autoritatea executivă a Guvernului. 11. Se mai arată că obligativitatea purtării măştii de protecţie interferează cu dreptul la viaţă privată, în sensul larg, prevăzut de art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cu dreptul fundamental la sănătate, respectiv cu dreptul persoanei de a consimţi la orice act medical ce are loc asupra sa. Art. 13 din Legea nr. 55/2020 nu defineşte noţiunea de purtare a măştii şi, drept urmare, este neconstituţional art. 65 lit. h) din lege ce stabileşte sancţiuni în baza măsurilor de protecţie a vieţii, cu caracter general şi nespecific în ceea ce priveşte fapta pentru care sancţiunile se pot aplica. 12. Art. 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020 nu se referă în mod clar, precis şi distinct la purtarea măştii în spaţiul închis sau deschis, iar, în conformitate cu paragraful 64 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020, pentru a fi respectată, o lege trebuie să fie clară, precisă şi previzibilă, aşa încât destinatarii să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. Or, Legea nr. 55/2020 nu prevede în mod clar, precis şi previzibil o sancţiune pentru nepurtarea măştii în spaţiile publice. Mai mult decât atât, dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 intră în contradicţie cu Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne nr. 874/81/2020 privind instituirea obligativităţii purtării măştii de protecţie, a triajului epidemiologic şi dezinfectarea obligatorie a mâinilor pentru prevenirea contaminării cu virusul SARS-CoV-2 pe durata stării de alertă, care impune măştile doar în spaţii publice închise, spaţii comerciale, mijloace de transport în comun şi locuri de muncă. Potrivit prevederilor art. 108 alin. (3) din Constituţie, Guvernul are abilitatea de a emite acte normative cu putere de lege numai în situaţii excepţionale, ce reclamă o urgenţă şi numai în limitele de abilitare prevăzute de legea specială adoptată în acest sens de Parlament. 13. Distinct, se susţine că prevederile art. 65 lit. h) din Legea 55/2020 nu sunt predictibile, sunt neclare, ambigue, au un conţinut general şi nu fac referire expresă la prevederile art. 13 lit. a) din acelaşi act normativ. Sintagma „măsuri de protecţie a vieţii pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“ este mult prea generală, este ambiguă, neclară şi poate determina extrem de multe interpretări. Legiuitorul primar nu este consecvent în terminologia folosită, întrucât, în conţinutul Legii nr. 55/2020, se regăseşte şi expresia „măsuri de protecţie sanitară“. Prevederile art. 65 lit. h) din lege nu întrunesc toate condiţiile de calitate a normei, respectiv accesibilitate, claritate, precizie şi previzibilitate, iar starea de alertă declarată şi prelungită constituie temeiul îngrădirii unui drept fundamental, respectiv dreptul la libera circulaţie, prevăzut de art. 25 din Constituţie. 14. Se mai arată că starea de alertă, nefiind consacrată constituţional, nu poate împrumuta „umbrela constituţională“ referitoare la derogările privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, specifică stării de urgenţă sau stării de asediu. A construi prin lege o instituţie nouă, „starea de alertă“, cu un regim evident mai puţin restrictiv decât starea de urgenţă, reglementată de legiuitorul constituant, dar care să permită eludarea cadrului constituţional care guvernează legalitatea, separaţia puterilor în stat, condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, contravine exigenţelor generale ale statului de drept. Măsurile „temporare“ instituite de Guvern tind să devină permanente. 15. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, este invocată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 152 din 6 mai 2020 şi Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020. 16. Se mai arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 este o completare ulterioară a Legii nr. 55/2020, restrângând dreptul de exprimare liberă în spaţiul public, prin purtarea măştii care acoperă nasul şi gura. În cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, nu numai că nu a existat nicio evaluare asupra impactului măsurilor reglementate, însă aceasta modifică o lege ce restrânge drepturi şi libertăţi pe care nu le enumeră limitativ în conţinutul acesteia. Într-o atare ipoteză, putem avea o lege modificată prin ordonanţe de urgenţă succesive, ce restrâng drepturi şi libertăţi, în afara exigenţelor art. 53 din Constituţie. De asemenea, nu poate fi primită explicaţia că Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă în afara legii de abilitare a Parlamentului, chiar dacă acestea privesc o situaţie pe care Guvernul o caracterizează ca fiind excepţională. În consecinţă, principiul separaţiei puterilor în stat este încălcat prin adoptarea de către Guvern a unor ordonanţe de urgenţă ce destabilizează societatea şi încalcă principiile statului de drept. Subliniază că voinţa legiuitorului primar a fost de a defini obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţii publice închise, ceea ce conferă predictibilitate normei de drept, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 modifică art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 prin eliminarea termenului „închise“. Motivarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 nu cuprinde niciun aspect ce determină modificarea art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, şi astfel, sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Nu se poate pune problema de pasivitate a autorităţii legislative, de vreme ce aceasta a adoptat o lege cu 7 luni înaintea adoptării ordonanţei de urgenţă de modificare, iar Guvernul nu a acţionat în mod obiectiv, ci arbitrar. 17. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 încalcă şi art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece restrânge dreptul cetăţenilor la libera circulaţie şi o serie de alte drepturi fundamentale, prin condiţionarea oricărei activităţi publice de purtarea măştii de protecţie, un obiect medical prin destinaţia sa, nedefinit şi, de cele mai multe ori, neconform din punct de vedere medical. De asemenea, ordonanţa de urgenţă, ce nu a fost trimisă spre dezbatere şi aprobare Camerei Deputaţilor şi Senatului, încalcă prevederile art. 115 alin. (5) din Constituţie. 18. Se susţine şi încălcarea Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. 19. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.310D/2021, opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, Legea nr. 55/2020 a fost elaborată în scopul combaterii efectelor pandemiei de COVID19, prin instituirea unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în vederea protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii şi a fost adoptată în contextul generat de dinamica evoluţiei situaţiei epidemiologice naţionale, dar şi internaţionale, determinată de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, context în care interesul public general reclama adoptarea unor măsuri care să permită autorităţilor publice să intervină eficient şi cu mijloace adecvate pentru gestionarea crizei existente, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 391 din 8 iunie 2021. Legea prevede în mod expres procedura de instituire şi de prelungire a stării de alertă, măsurile ce pot fi dispuse pe parcursul acesteia, perioadele pentru care pot fi luate şi prelungite astfel de măsuri, condiţiile implementării lor, neputându-se susţine că actul normativ ar cuprinde măsuri lipsite de claritate, de precizie ori de previzibilitate. 20. Ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 457 din 25 iunie 2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă pe întreg teritoriul ţării sau doar pe teritoriul unor unităţi administrativ-teritoriale nu mai sunt supuse încuviinţării Parlamentului, Curtea apreciind că mecanismul este în acord cu dispoziţiile Legii fundamentale. 21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, instanţa judecătorească apreciază că nu poate fi reţinută o încălcare a dreptului la viaţă privată, aşa cum a fost aceasta invocată de autoarea excepţiei, în condiţiile în care a fost adoptată în considerarea necesităţii instituirii, inclusiv la nivel legislativ, a unor mecanisme care să protejeze în mod adecvat şi cu prioritate drepturile convenţionale, unionale şi constituţionale la viaţă, integritate fizică şi ocrotirea sănătăţii. 22. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.313D/2021, opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Cu privire la dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d) şi ale art. 13 din Legea nr. 55/2020, instanţa apreciază că argumentele invocate privesc interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, aspecte ce reprezintă apanajul exclusiv al instanţelor de judecată. Instanţa consideră că textele de lege evocate nu prezintă vicii de constituţionalitate, reţinând că legiuitorul a instituit obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţii publice, fără a distinge după caracterul închis sau deschis al acestora. Or, în virtutea principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, rezultă că obligativitatea purtării măştii de protecţie este impusă atât în spaţiile publice închise, cât şi în spaţiile publice deschise. 23. Instanţa reţine, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare şi nu prezintă dificultăţi sintactice sau pasaje obscure, respectând regulile gramaticale şi de ortografie, permiţând oricărei persoanei, care la nevoie poate apela la consultanţă de specialitate, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecinţele care pot apărea din nepurtarea măştii în spaţii publice deschise. Astfel, instanţa apreciază că dispoziţiile legale criticate, care prevăd obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţii publice, respectă cerinţele de claritate şi, implicit, de previzibilitate şi sunt conforme normelor constituţionale. În acest sens, prin „spaţiu public“ se înţelege un loc care, prin natura sau destinaţia lui, este întotdeauna accesibil publicului, iar legea prevede obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, fără a distinge în funcţie de caracterul închis sau deschis al acestui spaţiu. 24. Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti opinează că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, instanţa apreciază că acestea sunt clare, precise şi previzibile. Fapta contravenţională prevăzută de art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 constă în nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d), inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu. Fapta este descrisă cu precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. 25. În opinia instanţei, dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 se referă la competenţa ministrului sănătăţii şi a ministrului afacerilor interne de a stabili măsura obligativităţii purtării măştii de protecţie pe durata stării de alertă, în vederea apărării sănătăţii publice. Instanţa subliniază că ordinul comun al celor doi miniştri constituie o expresie a rolului administraţiei publice de a asigura executarea legii şi de a satisface interesul general al societăţii - în cazul concret, ocrotirea sănătăţii publice, prin acte emise în regim de putere publică. Cu privire la criticile vizând neconstituţionalitatea Legii nr. 55/2020, în ansamblu, instanţa reţine că au fost reiterate motivele invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a articolelor invocate anterior din acelaşi act normativ. 26. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 27. Guvernul, în dosarele nr. 3.310D/2021 şi nr. 3.313D/2021, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile legale criticate din Legea nr. 55/2020 nu încalcă prevederile constituţionale invocate, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021. Reţine că ordinul comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului afacerilor interne este emis, aşa cum se prevede în mod expres, în temeiul şi în aplicarea art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020. O astfel de reglementare corespunde dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Cu privire la critica vizând încălcarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, a art. 115 alin. (6) din Constituţie, menţionează că obligaţia purtării măştii, astfel cum a constatat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021, este o măsură justificată şi necesară pentru protejarea dreptului la viaţă şi la sănătate al persoanelor, existând o unanimitate în rândul specialiştilor în recunoaşterea contribuţiei acesteia în procesul de prevenire a infectării cu virusul SARS-CoV-2. Prin urmare, urgenţa reglementării purtării măştii şi în spaţiile deschise a fost pe deplin justificată. De asemenea, arată că, din analiza informaţiilor publicate pe pagina oficială a Senatului, se constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 a fost transmisă acestei Camere în data de 6 noiembrie 2020, astfel că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (5) din Constituţie. 28. Cu privire la critica vizând restrângerea libertăţii de exprimare, Guvernul arată că portul măştii de protecţie nu impietează, nu cenzurează cu nimic această libertate, sens în care invocă, de asemenea, considerente reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr. 392 din 8 iunie 2021. 29. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului în dosarele nr. 3.310D/2021 şi nr. 3.313D/2021, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 30. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 31. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de sesizare, îl constituie Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 5, art. 13 lit. a), art. 65 şi ale art. 66 din Legea nr. 55/2020, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1042 din 6 noiembrie 2020, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. 32. În Dosarul nr. 3.313D/2021, referitor la dispoziţiile art. 5, 65 şi 66 din Legea nr. 55/2020, din examinarea criticilor de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, acestea vizează dispoziţiile art. 5 alin. (2) lit. d), ale art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020. 33. În Dosarul nr. 3.894D/2021, referitor la dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează soluţia legislativă cuprinsă în art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, prin care au fost modificate dispoziţiile art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020, urmând a reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile din actul normativ modificator. 34. În consecinţă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei Legea nr. 55/2020, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (2) lit. d), art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. Prevederile criticate din Legea nr. 55/2020 au următorul cuprins: - Art. 1: "(1) Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în condiţiile legii, în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, a unor măsuri temporare şi, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor la viaţă, la integritate fizică şi la ocrotirea sănătăţii, inclusiv prin restrângerea exerciţiului altor drepturi şi libertăţi fundamentale.(2) Măsurile restrictive de drepturi prevăzute în prezenta lege, precum şi, după caz, cele de renunţare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalităţii de tratament juridic pentru situaţii identice sau comparabile.“;" – Art. 2: „Starea de alertă reprezintă răspunsul la o situaţie de urgenţă de amploare şi intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporţionale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia şi necesare pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor iminente la adresa vieţii, sănătăţii persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale şi culturale importante ori a proprietăţii.“; – Art. 5 alin. (2) lit. d): „Măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt: [...] d) măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu;“; – Art. 65 lit. h): „Constituie contravenţii, în măsura în care nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate potrivit legii penale infracţiuni, următoarele fapte săvârşite pe durata stării de alertă: [...] h) nerespectarea de către persoanele fizice a măsurilor individuale de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, stabilite conform art. 5 alin. (2) lit. d);“; – Art. 66 lit. a): "Contravenţiile prevăzute la art. 65 se sancţionează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravenţiile prevăzute la art. 65 lit. c), d), e), g), h), k), m), n) [...];“." 35. Referitor la dispoziţiile art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020, Curtea precizează că, prin Decizia nr. 457 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 1 iulie 2020, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată de Avocatul Poporului şi s-a constatat că dispoziţiile art. 4 alin. (3) şi (4), precum şi ale art. 65 lit. s) şi ş) şi ale art. 66 lit. a), b) şi c) în ceea ce priveşte trimiterile la art. 65 lit. s), ş) şi t) din Legea nr. 55/2020 sunt neconstituţionale. 36. Prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 au următorul cuprins: Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 13, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: "a) obligativitatea purtării măştii de protecţie în spaţiile publice, spaţiile comerciale, mijloacele de transport în comun şi la locul de muncă;" 37. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind trăsăturile statului, separaţia şi echilibrul puterilor şi obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului, art. 108 privind actele Guvernului, art. 75 privind sesizarea Camerelor, art. 93 privind măsuri excepţionale, art. 115 alin. (1), (2), (4)-(6) privind delegarea legislativă, art. 141 privind Consiliul Economic şi Social. 38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Legea nr. 55/2020, în ansamblul său, şi prevederi cuprinse în Legea nr. 55/2020 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 381 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 septembrie 2021, Decizia nr. 391 din 8 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 22 iulie 2021, şi deciziile nr. 12 şi 13 din 18 ianuarie 2022, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii). 39. Curtea a reţinut, în esenţă, că Legea nr. 55/2020 consacră un ansamblu de măsuri care, în contextul pandemiei de COVID-19, sunt considerate apte să contribuie la prevenirea şi combaterea efectelor acesteia, măsuri al căror conţinut este reglementat la nivelul legii, dar a căror aplicare concretă este stabilită prin hotărâri ale Guvernului, în funcţie de existenţa şi incidenţa anumitor factori de risc. În acest sens, dispoziţiile art. 3 alin. (4) şi ale art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 55/2020 dispun că starea de alertă se instituie şi se prelungeşte, după caz, de Guvern prin hotărâre, la propunerea ministrului afacerilor interne, avându-se în vedere: amploarea situaţiei de urgenţă, respectiv manifestarea generalizată a tipului de risc la nivel local, judeţean sau naţional, intensitatea situaţiei de urgenţă, respectiv viteza de evoluţie, înregistrată sau prognozată, a fenomenelor distructive şi gradul de perturbare a stării de normalitate, insuficienţa şi/sau inadecvarea capabilităţilor de răspuns, densitatea demografică în zona afectată de tipul de risc, existenţa şi gradul de dezvoltare a infrastructurii adecvate gestionării tipului de risc. Dispoziţiile art. 6 din acelaşi act normativ prevăd că „Hotărârile prin care se declară ori se prelungeşte starea de alertă, precum şi cele prin care se stabileşte aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind: a) baza legală; b) perioada stării de alertă; c) măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestor măsuri; d) instituţiile şi autorităţile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz“. 40. În cadrul art. 5 sunt prevăzute o serie de măsuri de creştere a capacităţii de răspuns, pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor şi pentru diminuarea impactului tipului de risc. Între măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor sunt menţionate şi „măsurile de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor, inclusiv instituirea carantinei sau a izolării la domiciliu“. Curtea a apreciat că dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 55/2020 constituie, în realitate, un tablou exhaustiv al tipurilor de măsuri ce pot fi dispuse în temeiul acestui act normativ în vederea prevenirii şi combaterii efectelor pandemiei de COVID-19, măsuri care atrag obligaţii a căror încălcare constituie contravenţii. De asemenea, a arătat că este vorba de măsuri menţionate în Legea nr. 55/2020. 41. Curtea a amintit că, potrivit dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 55/2020, hotărârile Guvernului prin care se instituie sau se prelungeşte starea de alertă trebuie să precizeze, în mod clar, care sunt măsurile pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor, astfel că îi revine executivului rolul să selecteze, în funcţie de datele concrete ale evoluţiei pandemiei la un anumit moment, acele măsuri prevăzute la nivelul legii care sunt cele mai adecvate atingerii obiectivului stabilit de legiuitor, cu o restrângere proporţională a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi ale persoanei. Precizarea acestor măsuri în conţinutul textelor de lege supuse controlului de constituţionalitate ar avea drept consecinţă aplicarea lor pe toată durata pandemiei de COVID-19, fără a da posibilitatea autorităţilor să selecteze necesitatea şi intensitatea intervenţiei în funcţie de evoluţia rapidă şi imprevizibilă a acestui fenomen. Reglementarea ar dobândi astfel un caracter rigid, făcând imposibilă o aplicare flexibilă, astfel încât să se asigure în mod eficient obiectivul stabilit de legiuitor de prevenire şi combatere a efectelor pandemiei de COVID-19, dar şi imperativul respectării caracterului proporţional al restrângerii exerciţiului unor drepturi prin raportare la acest obiectiv şi datele concrete ale realităţii. Sar putea ajunge astfel în situaţia în care obligaţiile impuse să aibă aceeaşi sferă de aplicare, deşi gravitatea fenomenului s-a redus, justificând restrângerea acestei sfere sau chiar neaplicarea măsurilor. 42. Curtea a mai reţinut că drept urmare a pronunţării Deciziei nr. 457 din 25 iunie 2020, precitată, hotărârile Guvernului prin care se instituie starea de alertă, pe întreg teritoriul ţării sau doar pe teritoriul unor unităţi administrativ-teritoriale, nu mai sunt supuse încuviinţării Parlamentului, acest mecanism fiind în acord cu dispoziţiile Legii fundamentale. Prerogativa Guvernului de a emite hotărâri ce vizează implementarea măsurilor reglementate la nivelul legii de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi pentru a răspunde în mod adecvat evoluţiei pandemiei de COVID-19 se circumscriu prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor“. De asemenea, de vreme ce aceste măsuri sunt consacrate la nivelul legii adoptate de Parlament, nu se poate reţine încălcarea prerogativelor constituţionale ale acestei autorităţi publice, a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor şi nici a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. 43. Caracterul general al dispoziţiilor de lege analizate, ce necesită raportarea la acte administrative normative secundare în vederea aplicării, nu trebuie să conducă la concluzia că faptele care constituie contravenţie sunt stabilite de organele administrative. Astfel, sintagma „măsuri de protecţie a vieţii şi pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătăţii persoanelor“ din cuprinsul Legii nr. 55/2020 se referă la măsuri consacrate la nivelul legii. 44. Prin urmare, având în vedere cele mai sus arătate, Curtea a statuat că persoanele fizice aveau posibilitatea de a cunoaşte conţinutul măsurilor la care se referă art. 5 alin. (2) lit. d) şi art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020, precum şi obligaţiile ce le revin, astfel încât să îşi poată conforma conduita potrivit dispoziţiilor legale şi să înţeleagă consecinţele nerespectării acestor obligaţii. 45. De asemenea, instanţa de contencios constituţional a apreciat că dispoziţiile analizate ale Legii nr. 55/2020 fac posibilă identificarea obligaţiilor individuale a căror nerespectare constituie contravenţie şi permit organului constatator şi, în cazul contestării, instanţei de judecată ca, având în vedere valorile sociale ocrotite, respectiv dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, să aprecieze asupra gravităţii faptei şi proporţionalităţii sancţiunii contravenţionale. 46. Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 47. Distinct, Curtea observă că invocarea dispoziţiilor art. 75 şi ale art. 141 din Constituţie nu este motivată şi, prin urmare, nu poate fi reţinută relevanţa în cauză a acestor dispoziţii constituţionale. 48. Referitor la critica formulată cu privire la art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 şi la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul său, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020. *) Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 martie 2022. 49. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 50 din 15 februarie 2022, mai sus citată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 a devenit inadmisibilă. 50. În acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, în temeiul deciziei anterior menţionate, prin care s-a admis excepţia, prezenta decizie poate constitui motiv al unei cereri de revizuire (Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 26 mai 2020, paragraful 34, Decizia nr. 246 din 20 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 iulie 2021). 51. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Ioana Coman în dosarele nr. 8.610/211/2021 şi nr. 8.612/211/2021 ale Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi de Cătălin Dinulescu în Dosarul nr. 6.140/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 1, art. 2, art. 5 alin. (2) lit. d), art. 65 lit. h) şi ale art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum şi pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activităţii de telemuncă, în ansamblul său, şi a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 192/2020, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
