Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.970/1/2018
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Judecător │- preşedintele Înaltei │
│Iulia Cristina│Curţi de Casaţie şi │
│Tarcea │Justiţie - preşedintele│
│ │completului │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Judecător │- preşedintele delegat │
│Lavinia │al Secţiei I civile │
│Curelea │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Judecător │- preşedintele Secţiei │
│Eugenia │a II-a civile │
│Voicheci │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Judecător │- preşedintele Secţiei │
│Corina-Alina │de contencios │
│Corbu │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Lavinia │- judecător la Secţia I│
│Dascălu │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Alina Iuliana │- judecător la Secţia I│
│Ţuca │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Florentin │- judecător la Secţia I│
│Sorin Drăguţ │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia I│
│Paraschiv │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Andreia Liana │- judecător la Secţia I│
│Constanda │civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Ileana Izabela│- judecător la Secţia a│
│Dolache-Bogdan│II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Virginia │- judecător la Secţia a│
│Florentina │II-a civilă │
│Duminecă │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Budă │- judecător la Secţia a│
│ │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Nicoleta │- judecător la Secţia a│
│Ţăndăreanu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Petronela │- judecător la Secţia a│
│Iulia Niţu │II-a civilă │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Liliana Vişan │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheza Attila │- judecător la Secţia │
│Farmathy │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Carmen Maria │- judecător la Secţia │
│Ilie │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│Decebal │- judecător la Secţia │
│Constantin │de contencios │
│Vlad │administrativ şi fiscal│
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia │
│Maria Hrudei │de contencios │
│ │administrativ şi fiscal│
└──────────────┴───────────────────────┘
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.970/1/2018 este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 27^5 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 27^6 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarelor chestiuni de drept: "I. (1) dacă secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001; (2) dacă este necesar, în plus, ca fişa postului să prevadă atribuţii concrete de asistenţă socială în sarcina sa sau ca el să îndeplinească în concret asemenea atribuţii în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situaţia fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcţie de atribuţiile concrete deţinute sau (3) dacă nu se poate în nicio situaţie să se considere că secretarul unei comune este personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, deoarece atribuţiile de asistenţă socială pe care acesta le îndeplineşte reprezintă doar o mică parte dintre atribuţiile sale, atribuţii care sunt, în primul rând, de organizare, coordonare şi control a structurilor de la nivelul comunei?II. dacă, în situaţia în care se dovedeşte că un secretar al unei comune a obţinut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune? Într-o asemenea situaţie, simplul fapt că printr-o hotărâre judecătorească se prevede că salariul de bază aferent unei funcţii se majorează cu un anumit procent este suficient pentru ca salariul tuturor celor care deţin o funcţie identică să fie majorat în acelaşi procent sau, din contră, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuie să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu, fără a interesa cum s-a ajuns la acest cuantum?" După prezentarea referatului cauzei de către magistratul-asistent, constatând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat sau excepţii de invocat, preşedintele completului, doamna judecător Iulia Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 1. Prin Încheierea din 18 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.188/112/2017, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept anterior menţionate. 2. Cererea de pronunţare a hotărârii prealabile a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 19 iulie 2018, cu nr. 1.970/1/2018. II. Temeiul juridic al sesizării 3. Articolul 519 din Codul de procedură civilă stipulează următoarele: "Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi, asupra acesteia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată" III. Normele de drept intern care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 4. În ceea ce priveşte îndreptăţirea secretarului la acordarea majorării salariale în discuţie, în virtutea atribuţiilor de asistenţă socială pretins deţinute, s-a considerat că sunt incidente următoarele norme: 5. Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 "ART. 24 (1) Cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoţite de actele doveditoare, fişa de calcul al ajutorului social şi ancheta socială sunt prezentate secretarului de către persoanele prevăzute la art. 1 pentru verificare şi vizare. (2) În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale şi pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) secretarul are obligaţia să prezinte primarului, pentru aprobare, dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social. [...]" 6. Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 416/2001 "ART. 12 (5) Primarul şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale răspund, în condiţiile legii, de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia." 7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 "ART. 1 (1) Începând cu 1 ianuarie 2015, pentru personalul din cadrul sistemului public sanitar, inclusiv unităţi medico-sociale, şi al sistemului public de asistenţă socială, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna decembrie 2014, se majorează cu 100 lei. [...] ART. 3 În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sistemul public de asistenţă socială se înţelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, instituţiile şi unităţile publice de asistenţă socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene, sectoarelor municipiului Bucureşti, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât şi personalul care asigură consiliere educaţională, socială şi psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar." 8. Legea nr. 293/2015 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 293/2015 "ART. II (1) Începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este definit în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015 [...]." 9. În ceea ce priveşte egalizarea salariului secretarului cu cel mai mare salariu aflat în plată s-a considerat ca fiind incidente următoarele norme: 10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 "ART. 1 (1) În anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (...) ART. 3^1 (1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (1^1) Sintagma «fiecare funcţie» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcţiile prevăzute în aceeaşi anexă, capitol, literă, număr şi număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (...) (1^3) În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate. (1^4) Pentru personalul didactic de predare din învăţământul superior/universitar nivelul salariului de bază similar în plată sau al salariului de bază maxim corespunzător funcţiei didactice ocupate se stabileşte cu respectarea criteriilor care s-au avut în vedere la acordarea salariului de încadrare între minim şi maxim, cu toate elementele care fac parte din salariul de bază, fără compensaţii tranzitorii, cu excepţia celei pentru titlul ştiinţific de doctor obţinut în domeniul pentru care îşi desfăşoară activitatea." IV. Expunerea succintă a procesului 11. Prin Dispoziţia nr. 45 din 21 martie 2017, emisă de pârâtul primarul comunei Livezile, a fost majorat salariul de bază brut al pârâtei MECM, secretar al comunei Livezile. Din motivarea acesteia reiese că, pentru emiterea actului, s-a avut în vedere, pe de o parte, faptul că secretarul comunei are atribuţii în domeniul asistenţei sociale şi, pe de altă parte, faptul că prin Sentinţa civilă nr. 1.049/2016 a Tribunalului Vrancea, definitivă, a fost mărit salariul secretarului comunei Goleşti, astfel că în speţă sunt incidente cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016 relativ la egalizarea salariului cu cel mai mare salariu aflat în plată, stabilit prin hotărâri judecătoreşti. 12. Împotriva acestei dispoziţii a formulat acţiune în anulare reclamantul prefectul judeţului Bistriţa-Năsăud, arătând, în esenţă, că Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016 nu vizează situaţii de fapt particulare, fără aplicabilitate generală, că majorările salariale dispuse prin dispoziţia atacată nu sunt drepturi salariale cu aplicabilitate generală, astfel că ele nu pot fi luate în calcul la stabilirea salariului maxim aflat în plată, că stabilirea salariului maxim aflat în plată nu se poate face prin raportare la drepturile salariale plătite în cadrul altei primării, deoarece nu este vorba despre instituţii sau autorităţi publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, că de majorările salariale în discuţie poate beneficia doar personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, că la nivelul Primăriei Comunei Livezile există un compartiment de asistenţă socială cu un post, compartiment care se află în subordinea secretarului comunei, şi că secretarul nu face parte din compartimentul de asistenţă socială şi, prin natura funcţiei sale de conducere, are atribuţii de organizare, coordonare, conducere şi control al structurilor din subordinea sa. 13. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, arătând că trebuie să beneficieze de majorări salariale întreg personalul care desfăşoară, în concret, atribuţii în domeniul activităţilor de asistenţă socială în cadrul Primăriei Comunei Livezile, că prin Legea nr. 416/2001 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 s-au reglementat, în sarcina secretarului comunei, atribuţii specifice în domeniul asistenţei sociale, că legea prin care se acordă drepturile salariale nu face distincţie între atribuţiile prevăzute în sarcina persoanelor cu funcţii de conducere şi cele prevăzute în sarcina persoanelor cu funcţii de execuţie, că deşi cele două primării nu sunt subordonate aceluiaşi ordonator de credite, funcţia deţinută este aceeaşi, astfel că salarizarea trebuie să fie unitară. 14. Tribunalul Bistriţa-Năsăud, prin Sentinţa civilă nr. 1.028/2017, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant. Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reperul pentru stabilirea salariului de bază îl reprezintă familia ocupaţională, indiferent de instituţie sau autoritate publică, şi că Sentinţa civilă nr. 1.049/2016 a Tribunalului Vrancea atestă îndreptăţirea secretarilor de comună la majorările salariale în discuţie. 15. Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul. În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că drepturile băneşti în discuţie nu au aplicabilitate generală, că secretarul nu desfăşoară în mod nemijlocit activităţi de asistenţă socială în cadrul compartimentului de asistenţă socială de la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale, ci are doar atribuţii de organizare, coordonare, conducere şi control asupra structurilor din subordinea sa, că secretarul comunei Goleşti s-a aflat într-o situaţie specială, deoarece desfăşura în concret anumite atribuţii privind asistenţa socială, întrucât erau vacante posturile din cadrul compartimentului de specialitate şi că nu este îndeplinită condiţia ca funcţia căreia i s-a recunoscut dreptul prin hotărâre judecătorească să se afle în subordinea aceluiaşi ordonator de credite ca funcţia vizată de prezentul litigiu. Acest recurs face obiectul prezentului dosar. V. Motivele reţinute de titularul sesizării care susţin admisibilitatea procedurii 16. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă în cursul judecăţii un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. 17. Rezultă, de aici, că pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea dezlegării unei chestiuni de drept trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii de admisibilitate: să existe o problemă veritabilă de drept cu privire la care există posibilitatea unor interpretări diferite; problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă; problema de drept să fie esenţială, în sensul că de lămurirea acesteia să depindă soluţionarea cauzei pendinte; chestiunea de drept să fie nouă; să fie vorba despre o chestiune de drept asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 18. În speţă, Curtea reţine că aceste condiţii sunt îndeplinite, după cum urmează: 19. În ceea ce priveşte existenţa unei probleme de drept cu privire la care există posibilitatea unor interpretări diferite s-a apreciat că problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări îndeplinesc această condiţie, câtă vreme nu se poate considera că textele de lege referitoare la îndreptăţirea secretarului la acordarea majorării salariale în discuţie, în virtutea atribuţiilor de asistenţă socială pretins deţinute şi egalizarea salariului secretarului cu cel mai mare salariu aflat în plată ar conţine o soluţie legislativă clară. Mai mult, aceste probleme privesc chestiuni legate de legislaţia salarizării personalului din sectorul public, care prezintă, prin definiţie, dificultăţi de interpretare şi aplicare datorate atât schimbărilor frecvente ale legislaţiei, cât şi necesităţii corelării unui număr relativ mare de acte normative, dovadă în acest sens fiind şi numărul ridicat de hotărâri preliminare şi hotărâri date în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acest domeniu. 20. Deoarece Curtea de Apel Cluj este învestită cu soluţionarea cererii de recurs în prezentul dosar, reiese, în mod evident, că este îndeplinită şi condiţia ca problema de drept să se ridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. 21. În ceea ce priveşte caracterul esenţial al celor două probleme de drept s-a reţinut că prezentul litigiu priveşte legalitatea unei dispoziţii a primarului prin care secretarului comunei i s-au acordat majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015. Or, ţinând cont că s-a susţinut că această majorare este legală, pe de o parte, prin prisma atribuţiilor de asistenţă socială ale secretarului şi, pe de altă parte, prin prisma ideii de egalizare cu cel mai mare salariu aflat în plată, cele două probleme expuse mai sus au un rol hotărâtor în soluţionarea cauzei. 22. Referitor la noutatea chestiunii de drept, Curtea reţine că, urmare a cercetărilor efectuate din oficiu, nu a fost identificată o jurisprudenţă care să prezinte caracterul unei practici judiciare conturate şi constante în materie. 23. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra celor două probleme de drept ridicate şi acestea nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. VI. Punctul de vedere al completului de judecată 24. Referitor la prima întrebare formulată s-a considerat că este necesar, în primul rând, să se lămurească dacă împrejurarea că secretarul comunei are atribuţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, este suficientă pentru a se considera că acesta face parte din sistemul public de asistenţă socială. Astfel, definiţia dată acestui sistem de prevederile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 face referire, printre altele, la serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul comunelor, însă problema care se ridică este de a şti dacă secretarul, prin simplul fapt al deţinerii atribuţiei de mai sus, trebuie considerat ca făcând parte din acest serviciu sau, din contră, câtă vreme această atribuţie singulară de asistenţă socială este una minoritară faţă de celelalte atribuţii aflate în competenţa sa, el nu poate fi considerat ca făcând parte din acest sistem. 25. În cazul în care se consideră că atribuţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 nu sunt suficiente pentru a se considera că secretarul face parte din sistemul public de asistenţă socială, se ridică problema dacă ar trebui studiată situaţia particulară a fiecărui secretar, pentru a se vedea în ce măsură în fişa postului său există şi alte atribuţii de asistenţă socială, care să determine concluzia că, prin cumulul mai multor atribuţii concrete de acest fel sau, eventual, prin împrejurarea că secretarul exercită şi atribuţiile unor funcţionari care lipsesc din structura primăriei, acesta are un rol suficient în acordarea asistenţei sociale încât să se considere că el face parte din sistemul în discuţie sau, din contră, având în vedere atribuţiile generale, care definesc funcţia de secretar, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 117 din Legea nr. 215/2001, nu s-ar putea considera niciodată că acesta face parte din sistemul public de asistenţă socială, funcţia sa fiind cu totul alta. 26. Cu alte cuvinte, prima problemă de drept care se pune în prezenta speţă este dacă, pentru a se considera că un funcţionar face parte din sistemul public de asistenţă socială, este necesar ca acesta să aibă preponderent atribuţii de asistenţă socială sau este suficient faptul că acesta are una sau mai multe atribuţii punctuale în acest domeniu, deşi celelalte atribuţii ale sale nu au legătură cu asistenţa socială. 27. În opinia completului, intenţia legiuitorului nu a fost cea de a acorda majorări salariale tuturor funcţionarilor care au atribuţii izolate de asistenţă socială, ci de a acorda aceste majorări funcţionarilor care au preponderent asemenea atribuţii, numai despre aceştia putându-se afirma că fac propriu-zis parte din sistemul de asistenţă socială. 28. În măsura în care s-ar ajunge la concluzia că secretarii în general sau un anumit secretar în particular nu face parte din sistemul de asistenţă socială, astfel că nu este îndreptăţit să beneficieze de majorările salariale în discuţie, se ridică o nouă problemă de drept, vizată de cea de a doua întrebare formulată în cauză, şi anume de a şti ce influenţă are asupra situaţiei altor secretari de comune împrejurarea că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, secretarului unei comune i s-a recunoscut dreptul la această majorare salarială. 29. Răspunsul la această întrebare depinde, într-o anumită măsură, de răspunsul care se va da la prima întrebare. Astfel, dacă se va considera că secretarii trebuie să beneficieze de majorarea salarială „în bloc“, în virtutea atribuţiilor de asistenţă socială prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, atunci este evident că cea de a doua problemă nu se mai pune, deoarece salariile tuturor secretarilor pot fi mărite în virtutea unui drept al lor propriu, fără a fi necesar să se apeleze la egalizarea cu cel mai mare salariu aflat în plată. 30. De asemenea, dacă se va considera că situaţia fiecărui secretar trebuie analizată în parte, prin raportare la atribuţiile din fişa postului, se consideră că alţi secretari nu vor putea solicita egalizarea la salariul acestuia, câtă vreme salariul său a fost majorat cu luarea în considerare a unor atribuţii specifice. Astfel, fie şi alţi secretari au aceleaşi atribuţii, astfel încât sunt titularii unui drept propriu la majorarea salarială, ori nu au aceste atribuţii, caz în care nu sunt titularii unui drept propriu de a obţine majorarea salarială, dar nici nu pot cere egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată, deoarece aceasta presupune, prin ipoteză, funcţionari care îndeplinesc aceleaşi atribuţii. 31. Rezultă, prin urmare, că cea de a doua întrebare este cu adevărat relevantă doar în situaţia în care răspunsul la prima întrebare ar fi în sensul că niciun secretar nu este îndreptăţit să beneficieze, ca atare, de majorarea salarială. Astfel, în ciuda acestui fapt, nu s-ar putea face abstracţie de împrejurarea că, în concret, există în ţară cel puţin un secretar care beneficiază de ea în temeiul Sentinţei civile nr. 1.049/2016 a Tribunalului Vrancea. Prin urmare, în vederea egalizării salariului secretarului din prezenta speţă cu salariul secretarului comunei Goleşti s-ar putea acţiona în două moduri: a) fie să se acorde secretarului comunei Livezile o majorare de 100 de lei şi una de 25% din salariul său actual, cum s-a întâmplat în speţă, indiferent care va fi cuantumul salariului la care se va ajunge în acest mod şi indiferent de cuantumul concret al salariului secretarului comunei Goleşti; b) fie să se compare cuantumul salariului secretarului comunei Goleşti cu cel al secretarului comunei Livezile şi să se acorde celui din urmă un salariu egal cu al celui dintâi, fără a se ţine cont de faptul că secretarul comunei Goleşti a ajuns la cuantumul respectiv prin aplicarea majorărilor salariale în discuţie. 32. În opinia instanţei de sesizare, modalitatea de a proceda descrisă la lit. b) este cea corectă. Astfel, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată nu presupune ca fiecare funcţionar să primească automat o mărire procentuală a salariului egală cu cea obţinută de un alt salariat cu o funcţie identică, ci, din contră, presupune ca cei doi funcţionari să ajungă să aibă salariu egal, prin creşterea salariului mai mic până la nivelul salariului mai mare, fără a interesa prin aplicarea căror majorări s-a ajuns la acest salariu mai mare. Aceasta înseamnă că simplul fapt că un anumit funcţionar a obţinut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptăţit la o mărire salarială într-un anumit procent nu înseamnă automat că toţi cei care ocupă aceeaşi funcţie vor beneficia de respectiva mărire salarială în acelaşi procent, ci că vor beneficia cel mult de o mărire a salariului dacă şi în măsura cu care acesta este mai mic decât cel al primului funcţionar. VII. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 33. Recurentul a opinat în sensul că nu este necesară sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, deoarece prevederile legale sunt clare, în sensul că, la stabilirea salariului maxim aflat în plată, nu se pot lua în considerare drepturi salariale recunoscute în baza unor situaţii de fapt particulare, că pot fi determinate persoanele care pot să beneficieze de majorările salariale pentru personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială şi că secretarul nu poate fi asimilat cu toate categoriile de personal din cadrul aparatului pe care îl conduce, acesta putând beneficia de majorările salariale doar dacă desfăşoară el însuşi activităţi de protecţie socială. 34. Intimaţii au considerat că în speţă nu este îndeplinită condiţia ca de chestiunea care face obiectul sesizării să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, că majorările salariale în discuţie trebuie acordate întregului personal care desfăşoară, în concret, activităţi de asistenţă socială, printre care se numără şi secretarul comunei, că trebuie avute în vedere şi dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 794/2016 şi că acestea nu se referă la un „fapt particular“, astfel cum susţine recurentul. VIII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 35. Curţile de apel Braşov şi Constanţa nu au identificat practică judiciară relevantă şi nu au exprimat un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări. 36. La nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, înaintându-se Sentinţa civilă nr. 304 din 2 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.370/85/2017 a Tribunalului Sibiu, punctul de vedere al judecătorilor din cadrul Tribunalul Sibiu - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal este următorul: - Secretarul unei comune nu poate fi considerat personal din cadrul sistemului de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat şi art. II din Legea nr. 293/2015 în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, chiar în preambul, precizând expres motivul emiterii ei, aspect important în determinarea categoriilor de persoane care pot beneficia de această recompensă. Astfel, se prevede că „ţinând seama că în prezent personalul medico-sanitar şi de asistenţă socială beneficiază de venituri salariale care nu îl motivează să îşi desfăşoare activitatea în unităţi sanitare şi de asistenţă socială din ţara noastră, înregistrându-se în ultima perioadă migrări masive ale acestuia către unităţi din alte ţări, având în vedere importanţa deosebită a acestor sectoare în dezvoltarea generală a societăţii româneşti, se impune asigurarea unei remuneraţii mai atractive pentru aceste categorii de personal. O mai bună motivare a acestuia ar putea conduce la creşterea performanţelor profesionale şi, implicit, la o mai bună desfăşurare a actului medical şi a serviciilor sociale pentru a răspunde nevoilor sociale şi creşterii calităţii vieţii prin menţinerea în sistemul public sanitar şi de asistenţă socială a unui personal calificat şi cu experienţă“. O concluzie certă se desprinde din acest preambul, respectiv că de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 pot beneficia cei care, în mod efectiv, ca personal medical sau asistenţă socială, desfăşoară activitatea de asistenţă socială, personal în care reclamanta nu se încadrează. La acordarea acestor drepturi salariale majorate trebuie avută în vedere intenţia legiuitorului aşa cum se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 coroborat cu definiţia sistemului public de asistenţă socială făcută de art. 3 din actul normativ anterior menţionat; – cu privire la cel de al doilea aspect se opinează că este necesar, în plus, ca fişa postului să prevadă atribuţii concrete de asistenţă socială în sarcina sa şi să îndeplinească în concret asemenea atribuţii în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situaţia fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcţie de atribuţiile concrete deţinute; – referitor la al treilea aspect, opinia Tribunalului Sibiu este că se va analiza fiecare situaţie concretă în parte; – în ceea ce priveşte al patrulea aspect se arată că, în situaţia în care se dovedeşte că un secretar al unei comune a obţinut prin hotărâre judecătorească majorările salariale prevăzute de art. l alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, opinia este că acestea nu trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune. 37. La nivelul Curţii de Apel Bacău, din analiza Deciziei nr. 808/2017 pronunţate în Dosarul nr. 2.591/110/2016 rezultă că, în raport cu funcţia publică îndeplinită de secretarul comunei, acesta nu se încadrează în categoriile vizate de actul normativ. Punctul de vedere al judecătorilor care activează la Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Neamţ este în sensul că secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din actul normativ anterior menţionat şi art. II din Legea nr. 293/2015, fiind necesar, în plus, ca fişa postului să prevadă atribuţii concrete de asistenţă socială în sarcina sa sau ca el să îndeplinească asemenea atribuţii în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situaţia fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcţie de atribuţiile deţinute. Dacă în situaţia în care se dovedeşte că un secretar al unei comune ar fi obţinut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune, caz în care egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuie să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu (Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016). 38. Curtea de Apel Bucureşti a arătat că, la nivelul Tribunalului Bucureşti, s-a apreciat ca necesar să se lămurească dacă împrejurarea că secretarul comunei are atribuţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, este suficientă pentru a se considera că acesta face parte din sistemul public de asistenţă socială. Astfel, se susţine că definiţia dată acestui sistem de prevederile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 face referire, printre altele, la serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul comunelor, însă problema care se ridică este de a şti dacă secretarul, prin simplul fapt al deţinerii atribuţiei de mai sus, trebuie considerat ca făcând parte din acest sistem sau, din contră, câtă vreme această atribuţie singulară de asistenţă socială este una minoritară faţă de celelalte atribuţii aflate în competenţa sa, el nu poate fi considerat ca făcând parte din acest sistem. Pornind de la ideea că atribuţiile prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 nu sunt suficiente pentru a se considera că secretarul face parte din sistemul public de asistenţă socială, această instanţă a apreciat că se ridică problema dacă ar trebui studiată situaţia particulară a fiecărui secretar, pentru a se vedea în ce măsură în fişa postului său există şi alte atribuţii de asistenţă socială, care să determine concluzia că, prin cumulul mai multor atribuţii concrete de acest fel sau, eventual, prin împrejurarea că secretarul exercită şi atribuţiile unor funcţionari care lipsesc din structura primăriei, acesta are un rol suficient în acordarea asistenţei sociale încât să se considere că el face parte din sistemul în discuţie sau, din contră, având în vedere atribuţiile generale, care definesc funcţia de secretar, nu s-ar putea considera niciodată că acesta face parte din sistemul public de asistenţă socială, funcţia sa fiind cu totul alta. Se reţine că intenţia legiuitorului nu a fost aceea de a acorda majorări salariale tuturor funcţionarilor care au atribuţii izolate de asistenţă socială, ci de a acorda aceste majorări funcţionarilor publici care au preponderent aceste atribuţii, numai despre aceştia putându-se afirma că fac parte propriu-zis din sistemul de asistenţă socială. În măsura în care s-ar ajunge la concluzia că secretarii în general sau un anumit secretar în particular nu face parte din sistemul de asistenţă socială, astfel că nu este îndreptăţit să beneficieze de majorările salariale în discuţie, această instanţă apreciază că se ridică problema de drept vizată de cea de-a doua întrebare formulată, şi anume de a şti ce influenţă are asupra situaţiei altor secretari de comune împrejurarea că, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, secretarului unei comune i s-a recunoscut dreptul la această majorare salarială. În concluzie, s-a apreciat că simplul fapt că un anumit funcţionar a obţinut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptăţit la o mărire salarială într-un anumit procent nu înseamnă automat că toţi cei care ocupă aceeaşi funcţie vor beneficia de respectiva mărire salarială în acelaşi procent. La nivelul Tribunalului Giurgiu s-a reţinut că dispoziţiile art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, respectiv de a propune primarului acordarea sau respingerea cererii de ajutor social, nu sunt suficiente pentru a considera că secretarul unei comune face parte din sistemul public de asistenţă socială. Simplul fapt al deţinerii acestei atribuţii nu trebuie considerat ca făcând parte din acest serviciu, câtă vreme această atribuţie singulară de asistenţă socială este una minoritară faţă de celelalte atribuţii aflate în competenţa sa. Sub aspect legal, secretarul unităţii administrativ-teritoriale este persoana care asigură continuitatea şi permanenţa administraţiei publice locale. Secretarul are sarcina extrem de importantă de a asigura conformitatea cu legea a tuturor actelor emise de primar, precum şi a celor adoptate de consiliul local, respectiv consiliul judeţean. Deşi legea nu o spune în mod expres, secretarul este practic juristul colectivităţii locale în care îşi desfăşoară activitatea. Reţine această instanţă că atribuţiile secretarului unităţii administrativ-teritoriale sunt enumerate în art. 117 din Legea nr. 215/2001. În cazul în care un secretar al unei comune a obţinut prin hotărâre judecătorească majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, s-a constatat că aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune, apreciind că se impune ca cei doi funcţionari să ajungă să aibă salariu egal, prin creşterea salariului mai mic până la nivelul salariului mai mare, fără a interesa prin aplicarea căror majorări s-a ajuns la acest salariu mai mare. În concluzie, s-a constatat că simplul fapt că un anumit funcţionar a obţinut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptăţit la o mărire salarială într-un anumit procent nu înseamnă automat că toţi cei care ocupă aceeaşi funcţie vor beneficia de respectiva mărire salarială în acelaşi procent, ci că vor beneficia cel mult de o mărire a salariului dacă şi în măsura cu care acesta este mai mic decât cel al primului funcţionar. La nivelul Tribunalului Ialomiţa s-a apreciat cu privire la prima solicitare că secretarul unei comune nu se încadrează în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II alin. (1) dinLegea nr. 293/2015, neînscriindu-se în categoria personalului de asistenţă socială, ci acesta exercită o funcţie publică de conducere la nivelul unităţii administrativ-teritoriale, reglementată distinct atât din punctul de vedere al atribuţiilor, cât şi al salarizării. Se susţine că nu are relevanţă faptul că în atribuţiile concrete ale funcţiei publice de secretar al unităţii administrativ-teritoriale se pot regăsi, după caz, şi aspecte în legătură cu activitatea de asistenţă socială desfăşurată la nivelul comunei, întrucât acestea îşi găsesc izvorul în art. 117 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 215/2001, şi nu în legislaţia specifică activităţii menţionate, cu consecinţa firească a faptului că această funcţie publică de conducere îşi păstrează regimul juridic special şi propriu, inclusiv sub aspectul salarizării distincte, fără a deveni una încadrabilă în categoria personalului de asistenţă socială, pentru a beneficia de drepturile proprii acestuia din urmă, În susţinerea acestui punct de vedere s-a mai arătat şi că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 prevede la art. 1 că „(1) începând cu 1 ianuarie 2015, pentru personalul din cadrul sistemului public sanitar, inclusiv unităţi medico-sociale, şi al sistemului public de asistenţă socială, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna decembrie 2014, se majorează cu 100 lei. (2) Prevederile alin. (1) se aplică personalului din cadrul sistemului public sanitar, inclusiv unităţi medico-sociale şi sistemul public de asistenţă socială, astfel încât aceşti salariaţi să beneficieze de o majorare brută de cel puţin 1.200 lei pe an. Ca urmare a creşterii salariului minim brut pe ţară garantat în plată începând cu luna iulie 2015, acestor salariaţi li se aplică diferenţa începând din această dată“, iar la art. 3 că, „în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, prin sistemul public de asistenţă socială se înţelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, instituţiile şi unităţile publice de asistenţă socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene, sectoarelor municipiului Bucureşti, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât şi personalul care asigură consiliere educaţională, socială şi psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar“. Totodată, din expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 reiese că: „Ţinând seama că în prezent personalul medico-sanitar şi de asistenţă socială beneficiază de venituri salariale care nu îl motivează să îşi desfăşoare activitatea în unităţi sanitare şi de asistenţă socială din ţara noastră, înregistrându-se în ultima perioadă migrări masive ale acestuia către unităţi din alte ţări, (...)“. Aşadar, s-a reţinut că intră în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 personalul de asistenţă socială, adică persoanele ce desfăşoară efectiv activitate de asistenţă socială în structurile corespunzătoare stabilite de lege în acest sens. Art. II alin. (1) dinLegea nr. 293/2015 prevede că, „începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este definit în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015“. Art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 prevede că „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), în anul 2015, personalul din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială beneficiază de drepturile salariale stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015“. În opinia acestei instanţe, funcţia publică de secretar al unităţii administrativ-teritoriale cunoaşte o reglementare concretă sub aspectul atribuţiilor la art. 117 din Legea nr. 215/2001. Totodată, se reţine şi că salarizarea acestei funcţii publice se regăseşte în Legea-cadru nr. 284/2010 (în vigoare în perioada relevantă de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi a Legii nr. 293/2015) la anexa nr. 1, capitolul I lit. b) pct. 4 „Funcţiile publice de conducere“. În schimb, salarizarea personalului din asistenţa socială se regăseşte la anexa III din Legea-cadru nr. 284/2010. Din analiza expunerii de motive proprii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, în opinia tribunalului reiese faptul că scopul legiuitorului a fost de a motiva personalul de asistenţă socială de a se încadra şi a continua exercitarea unor astfel de activităţi, iar nu funcţionarii publici de conducere, precum secretarul unităţii administrativ-teritoriale, în ale căror atribuţii se pot regăsi unele aspecte în legătură cu domeniul analizat. Referitor la cea de a doua solicitare, opinia majoritară a magistraţilor Tribunalului Ialomiţa asupra chestiunii de drept sesizate este concordantă cu punctul de vedere al instanţei de trimitere a sesizării în sensul că „egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată nu presupune ca fiecare funcţionar să primească automat o mărire procentuală a salariului egală cu cea obţinută de un alt salariat cu o funcţie identică, ci, din contră, presupune ca cei doi funcţionari să ajungă să aibă salariu egal, prin creşterea salariului mai mic până la nivelul salariului mai mare, fără a interesa prin aplicarea căror majorări s-a ajuns la acest salariu mai mare“. Prin urmare, s-a susţinut că simplul fapt că un anumit funcţionar a obţinut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptăţit la o mărire salariala într-un anumit procent nu înseamnă automat că toţi cei care ocupă aceeaşi funcţie vor beneficia de respectiva mărire salarială în acelaşi procent, ci că vor beneficia cel mult de o mărire a salariului dacă şi în măsura cu care acesta este mai mic decât cel al primului funcţionar. Sunt menţionate în susţinerea punctului de vedere şi considerentele Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, care a concluzionat în sensul că efectul neconstituţionalităţii art. 3^1 alin. (1^2) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016) este acela că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. Aşadar, personalul care beneficiază de aceleaşi condiţii trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul aceleiaşi categorii profesionale şi familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică“. Magistraţii din cadrul Tribunalului Ilfov au apreciat că nu se poate, în nicio situaţie, să se considere că secretarul unei comune este personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, deoarece atribuţiile de asistenţă socială pe care acesta le îndeplineşte reprezintă doar o mică parte dintre atribuţiile sale, atribuţii care sunt, în primul rând, de organizare, coordonare şi control al structurilor de la nivelul comunei. Dacă, în situaţia în care se dovedeşte că un secretar al unei comune a obţinut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate tuturor celorlalţi secretari de comune. Într-o asemenea situaţie, simplul fapt că printr-o hotărâre judecătorească se prevede că salariul de bază aferent unei funcţii se majorează cu un anumit procent nu este suficient pentru ca salariul tuturor celor care deţin o funcţie identică să fier acelaşi, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuind să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu, fără a interesa cum s-a ajuns la acest cuantum. S-a depus la dosar Sentinţa civilă nr. 1.968/F/13 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 645/98/2017, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 2.519/27 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 645/98/2017. 39. Curtea de Apel Cluj a învederat că, la nivelul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş se consideră că un punct de reper în elucidarea primului aspect este reprezentat de atribuţiile conferite de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, materializate prin formularea unei propuneri către primar, vizând acordarea sau respingerea cererii de ajutor social. În acest context devine util a extrage consecinţa acestei atribuţii. Valorificând caracterul izolat, minoritar al sarcinii mai sus indicate, în sfera asistenţei sociale, se degajă concluzia insuficienţei acestei atribuţii pentru a plasa secretarul în sistemul public de asistenţă socială. În raport cu atribuţiile generale ce individualizează funcţia de secretar, vizate de art. 117 din Legea nr. 215/2001, se apreciază că nu se poate constata apartenenţa secretarului la sistemul în discuţie, raţiune pentru care nu se impune examinarea situaţiei particulare a fiecărui secretar. Împrejurarea că un anumit funcţionar a obţinut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptăţit la o mărire salariată într-un anumit procent nu implică, de plano, că toţi cei care ocupă aceeaşi funcţie vor beneficia de respectiva mărire salariată în acelaşi procent. Efectele unei astfel de hotărâri se manifestă cel mult în acordarea unei măriri salariale dacă şi în măsura cu care salariul este mai mic decât al primului funcţionar. Opinia judecătorilor Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bistriţa-Năsăud este exprimată prin Sentinţa civilă nr. 1.028 din 27 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.188/112/2017, aflată în recurs pe rolul Secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Cluj, în cadrul căruia s-a ivit chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări. La nivelul secţiei de resort din cadrul Tribunalului Sălaj, opinia exprimată a fost în sensul că secretarul comunei poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, comunicând jurisprudenţă relevantă. În urma examinării ansamblului jurisprudenţial existent la nivelul Secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Cluj a fost identificată Decizia civilă nr. 438 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1.697/84/2017, care antamează chestiunea de drept invocată, reţinând faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, Legea nr. 197/2012, Legea nr. 292/2011 evocate şi reţinute prin hotărârea primei instanţe se referă la o categorie specifică, şi anume la persoanele angajate/încadrate în sistemul public de asistenţă socială. Or, în speţă, reclamantul-intimat nu este încadrat în sistemul de asistenţă (ca asistent social), nu face parte din categoria specifică de personal, ci este încadrat ca secretar cu atribuţii specifice funcţiei ocupate. Faptul că are anumite atribuţii nu înseamnă o încadrare în sistemul de asistenţă, atribuţiile sale circumscriindu-se sferei de legalitate, avizare, verificare a actelor specifice funcţiei de secretar. Aşadar, raportat la funcţia ocupată, la normele ce vizează această funcţie, s-a reţinut că secretarul comunei nu poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, din această perspectivă pronunţându-se instanţa de control şi prin Decizia civilă nr. 717 din data de 1 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.716/84/2017. 40. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal, anexând o copie a minutei şedinţei de învăţământ profesional din 20 martie 2017 şi Decizia nr. 1.257/2017 din 12 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.490/63/2016, a arătat că, în ceea ce priveşte cadrul legal privind personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, acesta este dat de reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, precum şi de art. II din Legea nr. 293/2015. Potrivit art. II din Legea nr. 293/2015, începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este definit în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, cu modificările ulterioare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 185/2015, se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna septembrie 2015. Personalul prevăzut la alin. (1) nu beneficiază de prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege. Majorarea de 25% a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/ indemnizaţiilor de încadrare este acordată personalului din sistemul public de asistenţă socială, astfel cum este definit de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014; acest text arată că prin sistemul public de asistenţă socială se înţelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, instituţiile şi unităţile publice de asistenţă socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene, sectoarelor municipiului Bucureşti, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât şi personalul care asigură consiliere educaţională, socială şi psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar. Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu face parte din personalul din sistemul public de asistenţă socială, astfel cum este definit de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014. Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, sfera de aplicare se referă la instituţiile şi unităţile publice de asistenţă socială care asigură servicii sociale. Sfera de aplicare a art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 a făcut obiectul minutei şedinţei de învăţământ profesional organizate la nivelul Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova; în examinarea acestei probleme de drept s-a stabilit că majorarea salariului/indemnizaţiei/soldei de bază se aplică şi persoanelor ce desfăşoară atribuţii de serviciu social sau asistenţă socială (cu atribuţii înscrise în fişa postului, fără a fi necesară o verificare în concret a exercitării unor asemenea atribuţii de asistenţă socială), în cadrul structurilor administraţiei publice locale, fără a exista un serviciu sau asistenţă socială, constituit la nivelul consiliului local. Luând în considerare această problemă de drept şi rezolvarea mai sus menţionată, persoanele ce desfăşoară activităţi de serviciu/asistenţă socială, în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, pot beneficia de majorare a salariului/indemnizaţiei de bază, numai dacă nu există constituite servicii specializate, în cadrul structurilor locale. Cu privire la cea de a doua chestiune de drept trebuie reţinut că art. II din Legea nr. 293/2015 majorează cu 25% salariul/indemnizaţia de bază, începând cu drepturile aferente lunii decembrie 2015, pentru personalul de asistenţă socială. Legea nr. 293/2015 a fost adoptată pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 35/2015, acest din urmă act normativ fiind adoptat pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Este de menţionat faptul că răspunsul la pct. 2 trebuie nuanţat, în raport cu actul normativ de salarizare aplicabil, şi anume Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 aplicabilă în anul 2015, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 aplicabilă în anul 2016, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 aplicabilă în perioada 1.01.2017-28.02.2017, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 aplicabilă începând cu 1 martie şi până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 şi în continuare Legea nr. 153/2017, eventual şi cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017. Din această perspectivă trebuie reţinut că majoritatea actelor normative permit egalizarea salariului de bază, prin stabilirea la nivelul maxim, pentru funcţii similare în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017), iar secretarul unităţii administrativ-teritoriale este salarizat, potrivit art. 116 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, din bugetul local. O asemenea soluţie este reglementată şi prin art. 39 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, permiţându-se egalizarea salariului (în plată), la nivelul de salarizare pentru funcţii similare din cadrul instituţiei/autorităţii publice în care acesta este numit/încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată. 41. La nivelul Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu există practică unitară referitoare la includerea secretarului comunei în categoria personalului din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, ataşându-se hotărâri judecătoreşti relevante în acest sens. Opinia judecătorilor din cadrul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi a fost exprimată în sensul de a acorda aceste majorări funcţionarilor care au preponderent asemenea atribuţii, numai despre aceştia putându-se afirma că fac propriu-zis parte din sistemul de asistenţă socială. Simplul fapt că un anumit funcţionar a obţinut o hotărâre judecătorească prin care s-a stabilit că este îndreptăţit la o mărire salarială într-un anumit procent nu înseamnă automat că toţi cei care ocupă aceeaşi funcţie vor beneficia de respectiva mărire salarială în acelaşi procent, ci că vor beneficia cel mult de o mărire a salariului dacă şi în măsură cu care acesta este mai mic decât cel al primului funcţionar şi dacă are preponderent atribuţii de asistenţă socială. În ceea ce priveşte problema de drept dacă secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001, judecătorii Secţiei a II-a civile şi de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea apreciază că intenţia legiuitorului a fost aceea de a se acorda majorări salariale funcţionarilor care au preponderent asemenea atribuţii, numai despre aceştia putându-se afirma că fac parte propriu-zis din sistemul de asistenţă socială, şi nu aceea de a se acorda majorări salariale tuturor funcţionarilor care au atribuţii izolate de asistenţă socială. În situaţia în care un secretar al unei comune a obţinut prin hotărâre judecătorească majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015 se apreciază că nu înseamnă automat că toţi cei care ocupă aceeaşi funcţie vor beneficia de respectiva mărire salarială în acelaşi procent, ci vor beneficia de cel mult o mărire a salariului dacă şi în măsura în care acesta este mai mic decât cel al primului funcţionar. 42. Curtea de Apel Iaşi, din analiza hotărârilor înaintate, respectiv Sentinţa civilă nr. 152/CA/27 martie 2017 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.019 din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Iaşi pronunţate în Dosarul nr. 2.141/89/2016, a arătat că secretarul unei comune nu reprezintă personal din cadrul sistemului de asistenţă socială, aşadar nu beneficiază de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014. 43. La nivelul Curţii de Apel Oradea şi al instanţelor din circumscripţia acesteia nu au fost identificate hotărâri judecătoreşti vizând problema de drept în discuţie şi, în lipsa unei jurisprudenţe relevante, judecătorii din cadrul Tribunalului Satu Mare şi ai Curţii de Apel Oradea nu au formulat un punct de vedere în legătură cu aceasta. Punctul de vedere exprimat la nivelul Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal este în sensul că secretarul comunei nu poate fi asimilat personalului din cadrul sistemului public de asistenţă socială, întrucât secretarul, conform Legii nr. 215/2001, aparţine structurii funcţionale denumite „primărie“. Scopul majorărilor salariale potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 l-a constituit ridicarea calităţii serviciilor de asistenţă socială pentru atragerea personalului calificat, iar secretarul comunei nu poate fi asimilat personalului calificat prin stabilirea de atribuţii suplimentare. Eventualele majorări salariale stabilite în favoarea unor secretari de comune, în considerarea exercitării unor atribuţii suplimentare nu conduce automat la majorarea salarială pentru toţi secretarii de comune, salariile acestora stabilindu-se conform legii salarizării. 44. La nivelul Curţii de Apel Piteşti nu a fost identificată practică judiciară, însă opinia magistraţilor specializaţi din cadrul Tribunalului Argeş - Secţia contencios administrativ şi fiscal este că nu se poate considera automat că secretarul unei comune face parte din sistemul public de asistenţă socială, ci este necesar sa aibă atribuţii în acest sens în fişa postului, situaţiile urmând a fi analizate de la caz la caz. Referitor la cea de-a doua chestiune s-a opinat că nu este suficientă o hotărâre judecătorească prin care un secretar a obţinut aceste drepturi, conform art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, pentru ca tuturor celorlalţi să le fie acordate, fiind nevoie de verificarea atribuţiilor, dacă le are sau nu menţionate în fişa postului şi le exercită efectiv. 45. Tribunalul Buzău, instanţă arondată Curţii de Apel Ploieşti, a comunicat, cu privire la primul aspect solicitat, că, în cadrul Secţiei a II-a civile de contencios administrativ şi fiscal, practica este în sensul că secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, fără să se ataşeze jurisprudenţă. Astfel s-a avut în vedere că în fişa postului s-au prevăzut ca atribuţii printre altele legate de calitatea de secretar al unităţii administrativ-teritoriale şi cele vizând conducerea, îndrumarea şi controlul Serviciului Public de Asistenţă Socială. Sistemul public de asistenţă socială, astfel cum acesta este definit de art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, cuprinde nu doar personalul cu atribuţii de execuţie în cadrul compartimentelor de asistenţă socială, legea nefăcând o astfel de distincţie, ci toate persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sistemului public de asistenţă socială, ataşându-se, în acest sens, o hotărâre judecătorească. Cu privire la cel de-al doilea aspect (aplicarea automată a majorărilor salariale tuturor celorlalţi secretari, dacă unul a obţinut aceste majorări prin hotărâre judecătorească) s-a arătat că nu s-a identificat practică judiciară în acest sens. 46. Curtea de Apel Suceava a înaintat Decizia nr. 575 din 30 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.226/86/2017, în cuprinsul căreia s-a reţinut că, raportat la dispoziţiile legale incidente, activitatea desfăşurată de reclamantul - secretar constând în conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii Compartimentului de asistenţă socială din cadrul primăriei îi conferă acestuia dreptul de a beneficia de majorările prevăzute de dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II alin. (1) dinLegea nr. 293/2015. 47. Opinia majoritară a judecătorilor de la nivelul Curţii de Apel Târgu Mureş este în sensul că poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001; în plus este necesar ca fişa postului să prevadă atribuţii concrete de asistenţă socială în sarcina sa sau ca el să îndeplinească în concret asemenea atribuţii în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situaţia fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcţie de atribuţiile concrete deţinute. Având în vedere aspectele evidenţiate anterior, se apreciază că, dacă un secretar al unei comune a obţinut prin hotărâre judecătorească majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări nu trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune. 48. Opinia judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal este în sensul că funcţia de secretar al unei comune nu poate fi asimilată personalului din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum acesta este definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, iar ca urmare a acesteia să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, că majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015 nu trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune, dacă un secretar al unei comune a obţinut, prin hotărâre judecătorească, aceste majorări. Totodată, din practica instanţei, respectiv Decizia nr. 380/R din 15 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.541/102/2016, referitoare la secretarul unui oraş, rezultă că „legiuitorul, prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, a realizat o definiţie a noţiunii de sistem public de asistenţă socială, arătând că, în sensul acestei ordonanţe de urgenţă, prin acesta se înţelege, în conformitate cu prevederile Legii asistenţei sociale nr. 292/2011, instituţiile şi unităţile publice de asistenţă socială care furnizează servicii sociale, serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene, sectoarelor municipiului Bucureşti, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi persoanele care asigură serviciile de îngrijire personală la domiciliu, cât şi personalul care asigură consiliere educaţională, socială şi psihologică persoanelor private de libertate aflate în custodia sistemului penitenciar.“ Chiar dacă prin fişa postului s-a prevăzut un număr de atribuţii, printre care şi aceea de a coordona compartimentele şi serviciile subordonate - inclusiv serviciul de asistenţă socială, potrivit organigramei oraşului, activităţile prevăzute de art. 112 din Legea nr. 292/2011 sunt realizate în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale, prin Serviciul public de asistenţă socială din cadrul consiliului local, care este condus de un director, acesta aflându-se în subordinea consiliului local al oraşului. Rezultă, deci, că organul decizional, care poartă şi răspunderea hotărârilor adoptate, este reprezentat de directorul acestui serviciu, şi nicidecum de secretarul oraşului. Secretarul are doar atribuţii de coordonare - în sensul intermedierii relaţiei dintre Consiliul local şi Serviciul public de asistenţă socială, respectiv de a aduce la cunoştinţa consiliului local activităţile supuse votului - potrivit Legii nr. 215/2001 şi de a comunica hotărârile adoptate de organul deliberativ al oraşului. Secretarul nu are în mod direct atribuţiile prevăzute de art. 112 din Legea nr. 292/2011, nefăcând parte nici din structurile specializate ale serviciului public de asistenţă socială din cadrul consiliului local, acestuia nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, nefăcând parte din categoria de personal vizat de acest act normativ. 49. Ministerul Public, prin Adresa nr. 1.887/C/2.607/III-5/2018 din 28 august 2018, a comunicat că nu se verifică practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 50. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 731/1/2018, a stabilit că: „în interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional“. 51. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituţionale, reţinându-se că „dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, contravin principiului egalităţii în faţa legii, consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece stabilesc că persoanele aflate în situaţii profesionale identice, dar care nu au obţinut hotărâri judecătoreşti prin care să li se fi recunoscut majorări salariale, au indemnizaţii de încadrare diferite (mai mici) faţă de cei cărora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotărâri judecătoreşti, generând diferenţe în stabilirea salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. De altfel, dispoziţiile de lege criticate lipsesc de sens şi, practic, anulează voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeaşi funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, prin raportate la nivelul maxim, şi de a elimina inechităţile existente. Aşadar, dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, generează inegalităţi în ceea ce priveşte calculul indemnizaţiei/salariului de bază al magistraţilor, respectiv personalului asimilat, cu acelaşi grad, gradaţie, condiţii de vechime şi de studii, şi, prin urmare, contravin art. 16 din Constituţie“. X. Raportul asupra chestiunii de drept 52. Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a arătat că, în interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuţiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001 şi art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă socială, respingându-se, în rest, sesizarea ca inadmisibilă. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie A. Asupra admisibilităţii sesizării 53. În cuprinsul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă au fost instituite condiţiile de admisibilitate în vederea declanşării procedurii pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, după cum urmează: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; c) cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; d) ivirea unei chestiuni de drept reale de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; e) chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 54. Se apreciază că primele trei condiţii sunt îndeplinite, fără a fi nevoie de explicaţii şi lămuriri suplimentare, chiar din simpla lecturare a încheierii de sesizare şi a anexelor comunicate împreună cu aceasta. În concret, se observă că, pe rolul Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, se află în curs de judecată Dosarul nr. 1.188/112/2017, această instanţă are competenţa legală de a soluţiona recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1.028/7.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar decizia ce se va pronunţa va fi dată în ultimă instanţă. 55. Cu privire la cea de-a patra şi a cincea condiţie, şi anume de lămurirea chestiunii de drept să depindă soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, precum şi noutatea acesteia, sunt necesare a se face câteva precizări, separat pentru fiecare întrebare. 56. Cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Cluj are ca obiect anularea unui act administrativ (dispoziţie) emis de primarul comunei Livezile, prin care a fost majorat salariul de bază al secretarului comunei ca urmare a faptului că, pe de o parte, acesta are atribuţii în domeniul asistenţei sociale, reglementate prin art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001, iar, pe de altă parte, se pune în aplicare Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^1)-(1^4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Curtea Constituţională, în cuprinsul deciziei sus-menţionate, a reţinut că, „pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie aceleaşi pentru tot personalul salariat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familiei ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010“. Din cuprinsul sesizării şi anexelor comunicate reiese faptul că secretarul comunei Livezile a exercitat/exercită atribuţiile date în competenţa sa, în materia acordării ajutorului social, prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001, respectiv „primarul şi secretarul unităţii administrativ-teritoriale răspund, în condiţiile legii, de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutorul social, inclusiv a cuantumului acestuia“. Totodată, prin dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, „cererea şi declaraţia pe propria răspundere pentru acordarea ajutorului social, însoţite de actele doveditoare, fişa de calcul al ajutorului social şi ancheta socială sunt prezentate secretarului de către persoanele prevăzute la art. 1, pentru verificare şi avizare“. Alin. (2) al art. 24 dinHotărârea Guvernului nr. 50/2011 stipulează că, „în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la efectuarea anchetei sociale şi pe baza documentelor prevăzute la alin. (1), secretarul are obligaţia să prezinte primarului, pentru aprobare, dispoziţia de acordare sau de respingere a cererii privind ajutorul social“. Aşadar, secretarul comunei Livezile a exercitat şi exercită atribuţiile de verificare/vizare a documentelor şi supunere spre aprobare a dispoziţiei de acordare sau respingere a cererii privind ajutorul social. Pornind de la aceste considerente, se apreciază că de lămurirea chestiunii necesităţii ca în fişa postului secretarului să se prevadă atribuţii concrete de asistenţă socială ori ca acestea să îndeplinească în concret asemenea atribuţii în lipsa personalului specializat în cadrul primăriei nu depinde soluţionarea cauzei în curs de judecată, deoarece, în concret, în dosarul analizat secretarul comunei a exercitat doar atribuţiile de verificare, vizare şi supunere spre aprobare a documentaţiei. Mai mult, în dosar nu există niciun fel de informaţie în sensul solicitat, pentru a se putea analiza modul în care secretarul comunei poate exercita şi alte atribuţii decât cele conferite de Legea nr. 416/2001 şi Hotărârea Guvernului nr. 50/2011, impunându-se respingerea ca inadmisibilă a problemei de drept referitoare la: „(2) dacă este necesar, în plus, ca fişa postului să prevadă atribuţii concrete de asistenţă socială în sarcina sa sau ca el să îndeplinească în concret asemenea atribuţii în lipsa personalului specializat din cadrul primăriei, situaţia fiecărui secretar urmând a fi analizată de la caz la caz, în funcţie de atribuţiile concrete deţinute“. 57. Cu privire la punctul 3 al primei întrebări din sesizarea înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv „dacă nu se poate în nicio situaţie să se considere că secretarul unei comune este personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, deoarece atribuţiile de asistenţă socială pe care acesta le îndeplineşte reprezintă doar o mică parte dintre atribuţiile sale, atribuţii care sunt, în primul rând, de organizare, coordonare şi control a structurilor de la nivelul comunei?“, se constată că şi acesta este inadmisibil, deoarece se va lămuri chestiunea dacă secretarul comunei poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, dacă acesta îndeplineşte atribuţiile prevăzute de Legea nr. 416/2001 şi Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 cu ocazia analizei primei părţi a întrebării „dacă secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001“, iar cea de-a doua parte a întrebării este subsumată răspunsului la întrebarea II din obiectul sesizării. 58. Astfel, concluzionând referitor la îndeplinirea celei de-a patra condiţii de admisibilitate, se remarcă întrunirea în privinţa lămuririi chestiunii privind următoarea chestiune de drept: „dacă secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001“. 59. La dosar s-a depus următoarea jurisprudenţă: - Sentinţa nr. 304 din 12 aprilie 2018, pronunţată de Tribunalul Sibiu, prin care s-a considerat că secretarul comunei nu face parte din personalul existent în sistemul de asistenţă socială; – Decizia nr. 808 din 8 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, cu aceleaşi concluzii; – Decizia nr. 2.519 din 27 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cu aceleaşi concluzii; – Decizia nr. 438 din 17 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, cu aceleaşi concluzii, şi Sentinţa civilă nr. 1.028 din 27 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, ce are o opinie contrară (sentinţa face obiectul recursului în privinţa căruia s-a adresat întrebarea de faţă); – Decizia nr. 1.257 din 12 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, cu aceleaşi concluzii ca prima opinie; – Sentinţa civilă nr. 2.213 din 6 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Vrancea, Decizia nr. 1.382 din 19 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, cu opinia contrară, şi Decizia nr. 1.201 din 22 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, ce a exprimat prima opinie, în sensul că secretarul comunei nu face parte din categoria de personal din sistemul de asistenţă socială; – Decizia nr. 1.019 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, cu prima opinie exprimată; – Decizia nr. 575 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, cu opinia contrară; – Decizia nr. 261 din 9 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, ce priveşte cazul secretarului unui oraş, astfel că nu are legătură cu problematica analizată. 60. Se mai constată că, prin adresa depusă la dosar, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, în prezent, nu se verifică practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, în problema de drept analizată. Sinteza hotărârilor judecătoreşti depuse la dosar evidenţiază un număr de şase decizii definitive şi a unei sentinţe nedefinitive, pronunţate în sensul că secretarul comunei nu poate fi încadrat în categoria personalului din sistemul de asistenţă socială. 61. De asemenea, la dosar s-au depus două sentinţe nedefinitive şi o decizie definitivă, în sens contrar. Faţă de acestea s-a ajuns la concluzia inexistenţei unei jurisprudenţe constante şi consistente în problema de drept supusă dezlegării, mai ales că legislaţia avută în vedere este destul de recentă şi jurisprudenţa instanţelor de judecată nu este suficient de cristalizată. 62. În concluzie, se apreciază că, în privinţa primei întrebări, este îndeplinită şi ultima condiţie impusă de art. 519 din Codul de procedură civilă şi ca atare, astfel încât sesizarea, sub acest aspect, este admisibilă. 63. Prin intermediul celei de-a doua întrebări - dacă, în situaţia în care se dovedeşte că un secretar al unei comune a obţinut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune? Într-o asemenea situaţie, simplul fapt că printr-o hotărâre judecătorească se prevede că salariul de bază aferent unei funcţii se majorează cu un anumit procent este suficient pentru ca salariul tuturor celor care deţin o funcţie identică să fie majorat în acelaşi procent sau, din contră, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuie să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu, fără a interesa cum s-a ajuns la acest cuantum?“, iniţiatorul sesizării solicită a se lămuri o altă chestiune, respectiv dacă un secretar al unei comune a obţinut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, care este modul concret de aplicare a acestor majorări către ceilalţi secretari. 64. Instanţa de trimitere, Curtea de Apel Cluj propune două soluţii: - simplul fapt că printr-o hotărâre judecătorească se prevede că salariul de bază aferent unei funcţii se majorează cu un anumit procent este suficient pentru ca salariul tuturor celor care deţin o funcţie identică să fie majorat în acelaşi procent; sau – egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuie să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu, fără a interesa cum s-a ajuns la acest cuantum. 65. Trebuie precizat că pentru egalizarea salariului secretarului comunei cu cel mai mare salariu aflat în plată se urmează dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2016, respectiv cele prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 3^1 alin. (1), art. 3^1 alin. (1^1), (1^3) şi (1^4). 66. Cu privire la dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţia legală nu permitea ca pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice să se ia în considerare şi drepturile stabilite/recunoscute prin hotărâri judecătoreşti. 67. Dezlegarea propusă de Curtea de Apel Cluj este însă subsidiară unei alte întrebări/chestiuni pe care această instanţă era obligată să o pună în discuţie, să o soluţioneze sau eventual să o adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, anterior stabilirii în concret a modalităţii de egalizare a salariului secretarului comunei este necesar a se lămuri dacă instituţiile sau autorităţile publice despre care se face vorbire la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 trebuie să fie în subordinea aceluiaşi ordonator de credite. Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. 731/1/2018, s-a dat o interpretare a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, arătându-se că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonaţi financiar, şi nu la nivel naţional. 68. Prin urmare, din punctul de vedere al îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, întrebarea astfel cum a fost formulată de instanţa de trimitere este inadmisibilă, dintr-o dublă perspectivă. În primul rând, Curtea de Apel Cluj nu a lămurit problema dacă stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul plătit din fonduri publice de la nivel local este condiţionată de nivelul aceluiaşi ordonator de credite, mai ales că, din punctele de vedere ale părţilor, rezultă că părerile sunt divergente. În al doilea rând, fără a se imputa vreo culpă instanţei de trimitere, prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dezlegat chestiunea, este adevărat cu referire la alte autorităţi publice de interes local, însă considerentele acestei decizii şi raţionamentul se aplică şi în cazul de faţă, mutatis mutandis. Aşadar, întrebarea II, astfel cum a fost formulată, respectiv „dacă, în situaţia în care se dovedeşte că un secretar al unei comune a obţinut, prin hotărâre judecătorească, majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, aceste majorări trebuie aplicate automat tuturor celorlalţi secretari de comune? Într-o asemenea situaţie, simplul fapt că printr-o hotărâre judecătorească se prevede că salariul de bază aferent unei funcţii se majorează cu un anumit procent este suficient pentru ca salariul tuturor celor care deţin o funcţie identică să fie majorat în acelaşi procent sau, din contră, egalizarea la cel mai mare salariu aflat în plată trebuie să se facă prin raportare la cuantumul concret al acestui salariu, fără a interesa cum s-a ajuns la acest cuantum?“, este inadmisibilă, deoarece nu conduce la dezlegarea chestiunii de drept, avându-se în vedere că aceasta este subsidiară unei alte chestiuni ce a fost deja soluţionată prin Decizia nr. 49/2018, argumente ce se aplică în prezenta cauză, raţiunea fiind identică (este vorba despre o altă categorie de personal). O soluţie identică a fost luată şi printr-o altă decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv Decizia nr. 29/2018. Întrebarea „dacă secretarul unei comune poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, astfel cum este acesta definit prin art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, astfel încât să beneficieze de majorările salariale prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015, în virtutea atribuţiilor sale prevăzute de art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 50/2011 şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001“ a trecut textul admisibilităţii impus de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă. B. Asupra fondului chestiunii de drept supuse dezlegării 69. Potrivit dispoziţiilor art. 116 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, cu modificările şi completările ulterioare, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, în speţă comuna Livezile, este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau administrative, şi îndeplineşte atribuţiile prevăzute la art. 117 din lege, precum şi alte atribuţii prevăzute în legi speciale. 70. Atribuţiile prin care secretarul comunei răspunde de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutor social, inclusiv a cuantumului acestuia care se referă la verificarea şi vizarea documentelor necesare, anterior emiterii dispoziţiei de către primar, sunt incluse în cele prevăzute prin legi speciale, ca urmare a funcţiei sale de conducere, a calităţii de secretar al unităţii administrativ-teritoriale. 71. Prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015 şi art. II din Legea nr. 293/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 s-a majorat cuantumul funcţiei de bază, salariile funcţiei de bază cu 100 lei, faţă de luna decembrie 2014 şi cu 25% faţă de luna septembrie 2015. 72. Conform art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 privind salarizarea personalului din cadrul sistemului public sanitar şi sistemului public de asistenţă socială în anul 2015, prin sistemul public de asistenţă socială se înţelege, în conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011, şi serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul comunelor. 73. Întrebarea legitimă care se pune în această situaţie este dacă secretarul comunei ce exercită atribuţiile prevăzute de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011 poate fi considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială, care beneficiază de majorările salariale dispuse prin cele două acte normative sus-arătate. 74. Potrivit art. 41 alin. (1) dinLegea nr. 292/2011, serviciile sociale, acordate şi administrate de către autorităţile administraţiei publice locale, se înfiinţează prin hotărâre a consiliului local şi pot fi organizate ca structuri cu sau fără personalitate juridică. 75. În speţă, se discută serviciile publice fără personalitate juridică ce sunt organizate ca unităţi de asistenţă socială în cadrul aparatului de specialitate al primarului, la nivelul comunei, în temeiul art. 113 alin. (4) din Legea nr. 292/2011. 76. La capitolul VI din Legea nr. 292/2011, intitulat „Personalul din sistemul de asistenţă socială“, se prevede că personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum şi cel din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială este personal contractual şi, prin excepţie, persoanele cu funcţie de conducere din cadrul serviciilor publice de asistenţă socială, precum şi personalul cu atribuţii în realizarea şi elaborarea strategiilor şi planurilor anuale de acţiune, în colectarea şi administrarea bazelor de date, în contractarea serviciilor sociale, administrarea resurselor umane şi a activităţilor economico-financiare şi de consiliere juridică pot fi încadrate ca funcţionari publici în condiţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 77. Secretarul comunei coordonează compartimentul de asistenţă socială, iar funcţia publică de conducere este deţinută în virtutea încadrării sale şi a obligaţiilor pe care legea le-a stipulat pentru aceasta. 78. Secretarul comunei nu este conducătorul compartimentului de asistenţă socială în sensul Legii nr. 188/1999, nu ocupă funcţia de director, director executiv, director adjunct etc. 79. De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 s-a constatat necesitatea majorărilor salariale pentru personalul medico-sanitar şi de asistenţă socială, care beneficiază de venituri sociale care nu îl motivează, astfel că s-a hotărât asigurarea unei remuneraţii mai atractive pentru aceste categorii de personal, din care, cu certitudine, nu face parte şi secretarul comunei. 80. Personalul de asistenţă socială are ca atribuţii efectuarea unor operaţiuni tehnico-administrative în acest domeniu, în timp ce secretarului îi revine obligaţia legală de a coordona compartimentul şi nu i se cuvin majorările salariale. 81. Numai personalul de conducere încadrat în cadrul compartimentului de asistenţă socială poate pretinde majorarea cuantumului brut al indemnizaţiei de bază, deoarece acesta este inclus la capitolul VI dinLegea nr. 292/2011, în timp ce secretarul comunei îndeplineşte sarcinile funcţiei pe care o ocupă şi care se circumscriu celor de avizare pentru legalitate, coordonare sau alte atribuţii prevăzute de lege. 82. În concluzie, rezultă că secretarul comunei nu face parte din personalul public de asistenţă socială, deoarece textele legale incidente nu permit ca secretarul comunei în condiţiile exercitării atribuţiilor sale prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 461/2001 şi art. 24 alin. (1) şi ( 2) din Hotărârea Guvernului nr. 50/2001 să fie considerat personal din cadrul sistemului public de asistenţă socială pentru a putea să beneficieze de majorările salariale dispuse prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014 şi art. II din Legea nr. 293/2015. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 521 cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite în parte sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.188/112/2017, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2014, art. II din Legea nr. 293/2015 cu referire la atribuţiile prevăzute de art. 12 alin. (5) din Legea nr. 416/2001 şi art. 24 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 416/2001, secretarul comunei nu face parte din personalul încadrat în sistemul public de asistenţă socială. Respinge, în rest, sesizarea ca inadmisibilă. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE Iulia Cristina Tarcea Magistrat-asistent, Ileana Peligrad -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
