Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Rodica Lazăr (fostă Sevciuc) în Dosarul nr. 561/117/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.886D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 746D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Florin Şerban în Dosarul nr. 5.624/30/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 746D/2020 la Dosarul nr. 2.886D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că instanţa de contencios constituţional a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 258 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016, constatând că acestea sunt constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 8 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 561/117/2015, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Rodica Lazăr (fostă Sevciuc) cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 8. Prin Încheierea din 12 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.624/30/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005, excepţie ridicată de Florin Şerban cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia, făcând referire la elemente ale situaţiei de fapt, apreciază că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc un prag în euro (şi nu în lei) în ceea ce priveşte formele agravate ale infracţiunii de evaziune fiscală, sunt neconstituţionale deoarece sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, având în vedere că nu se poate determina cu exactitate la ce curs valutar se referă legiuitorul în ipoteza unei perioade infracţionale mai lungi. Arată că infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune care se manifestă obiectiv prin modificarea/alterarea/falsificarea sau distrugerea unor documente contabile, în scopul sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat sau, după caz, bugetelor locale. Deşi activitatea contabilă a contribuabililor din România se ţine în moneda naţională, dispoziţiile criticate sancţionează fapte de evaziune fiscală în care prejudiciul produs este exprimat într-o monedă străină (euro). Invocă Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, şi Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015. 10. Susţin că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale referitoare la principiul legalităţii, previzibilităţii, clarităţii şi accesibilităţii şi la dreptul la un proces echitabil. În ceea ce priveşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate ale legii penale, fac referire la cele reţinute prin Decizia nr. 553 din 16 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 21 septembrie 2015, paragraful 23, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 24 şi 25, şi Decizia nr. 603 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 noiembrie 2015. De asemenea, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Cauza Beyeler împotriva Italiei (paragraful 109), Cauza Rotaru împotriva României (paragraful 52), Cauza Sissanis împotriva României (paragraful 66), şi Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României (paragraful 34). 11. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că infracţiunea de evaziune fiscală este o infracţiune de prejudiciu, având ca urmare imediată producerea unei pagube la bugetul de stat, şi se consumă la momentul producerii prejudiciului. Din perspectiva cursului valutar aplicabil, instanţa judecătorească apreciază că singura posibilitate de stabilire a întinderii prejudiciului, care să respecte principiul legalităţii incriminării (în sensul clarităţii, preciziei, accesibilităţii şi previzibilităţii normei), este calcularea acestuia prin aplicarea cursului valutar la momentul săvârşirii (consumării) faptei. Mai mult, existenţa şi întinderea prejudiciului este atributul exclusiv al instanţei de judecată care soluţionează acţiunea civilă în raport cu probele aflate la dosar. Susţine că nemulţumirile inculpatei legate de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţa de judecată nu sunt veritabile critici de neconstituţionalitate şi nu pot fi cenzurate pe calea controlului de constituţionalitate exercitat la instanţa de control constituţional. 12. Curtea de Apel Timişoara - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005, pedeapsa se majorează în cazul în care s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 de euro, respectiv 500.000 de euro, în echivalentul monedei naţionale. Calculul prejudiciului prin raportare la un curs valutar de la data comiterii faptei este un criteriu obiectiv, astfel că nu se poate vorbi de o imprevizibilitate a normei. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conţinut: "(2) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 5 ani.(3) Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 7 ani.“" 17. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul român, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3), potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, şi art. 23 alin. (12), care consacră principiul legalităţii incriminării. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc un prag în euro (şi nu în lei) în ceea ce priveşte formele agravate ale infracţiunii de evaziune fiscală, sunt neconstituţionale deoarece sunt lipsite de previzibilitate şi accesibilitate, având în vedere că nu se poate determina cu exactitate la ce curs valutar se referă legiuitorul. 19. Se observă că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, din aceeaşi perspectivă, prin Decizia nr. 258 din 5 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 19 august 2016. 20. Cu acel prilej, Curtea a observat că, în doctrină, s-a arătat că încălcarea unei norme de drept penal de către o persoană dă naştere unui raport juridic de conflict între subiectul activ (persoana sau persoanele care au săvârşit, în calitate de autori, instigatori sau complici, o infracţiune fapt consumat ori o tentativă pedepsibilă), pe de o parte, şi subiectul pasiv al infracţiunii, care este statul, ca reprezentant al societăţii, pe de altă parte. Astfel, din acest moment se naşte dreptul statului de a-l trage la răspundere penală pe cel ce a săvârşit fapta penală, de a-i aplica o pedeapsă şi de a-l sili să o execute. 21. Curtea a reţinut că, potrivit art. 3 din Codul penal, „legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare“. Aceasta presupune că legea penală nu se aplică faptelor comise înainte de intrarea ei în vigoare şi nici faptelor săvârşite după ieşirea ei din vigoare, aspecte care, la nivel constituţional, se traduc în reglementarea principiului neretroactivităţii şi al legalităţii. Curtea a constatat că, în baza principiului activităţii legii penale, consacrat de art. 3 din Codul penal, legea penală are putere de a se aplica de la data naşterii raportului juridic penal de conflict, precum şi la data soluţionării lui pe cale judecătorească. Astfel, legea penală îşi produce efectele juridice pe perioada cât este activă, ceea ce presupune că faptelor care se săvârşesc cât timp legea penală este în vigoare li se aplică această lege, cu excepţia aplicării retroactive a legii penale mai favorabile. 22. În ceea ce priveşte legea penală aplicabilă unei fapte, Curtea a reţinut că aceasta trebuie să respecte anumite cerinţe pentru a fi respectat principiul legalităţii incriminării. Aceasta trebuie să fie clară, previzibilă, astfel încât orice persoană să îşi poată da seama dacă acţiunea sau inacţiunea interzisă sau ordonată intră sub incidenţa sa, şi accesibilă, ceea ce presupune posibilitatea oricărei persoane interesate de a lua cunoştinţă de existenţa şi conţinutul normei penale. 23. În continuare, Curtea a observat că infracţiunile de evaziune fiscală sunt infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracţiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare. Infracţiunile de evaziune fiscală fiind infracţiuni de prejudiciu, momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, această împrejurare având consecinţe în ceea ce priveşte cursul valutar aplicabil. Astfel, Curtea a constatat că stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală produce consecinţe asupra încadrării juridice a faptei, dar şi asupra altor aspecte, cum ar fi posibilitatea de exercitare a cauzei de nepedepsire/de reducere a pedepsei, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005, sau asupra întinderii măsurilor asigurătoare aplicate în vederea recuperării prejudiciului. 24. Din perspectiva cursului valutar aplicabil, Curtea a observat că singura posibilitate care respectă cerinţele mai sus arătate este calculul prejudiciului prin aplicarea cursului valutar de la momentul săvârşirii faptei. Luarea în considerare şi aplicarea unui curs valutar valabil în alt moment - momentul emiterii rechizitoriului sau al sesizării instanţei de judecată - ar determina o imprevizibilitate a normei şi, posibil, o îngreunare a situaţiei făptuitorului. Totodată, ar echivala cu posibilitatea alegerii în mod aleatoriu, fără niciun criteriu obiectiv, a cursului valutar, curs necunoscut de făptuitor la data săvârşirii infracţiunii, ceea ce ar determina imposibilitatea acestuia de a-şi norma conduita. 25. Totodată, Curtea a apreciat că trebuie distins între latura penală şi latura civilă a procesului penal. În ceea ce priveşte prejudiciul ce interesează în soluţionarea laturii civile a procesului penal în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, Curtea a observat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, a statuat că în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005 instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală. 26. În ceea ce priveşte prejudiciul ce interesează în soluţionarea laturii penale a procesului în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, Curtea a apreciat că, în general, acesta este constatat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc, iar, ulterior, acesta este stabilit prin raportul de constatare fiscală sau raportul de expertiză contabilă/fiscală. Totodată, în baza probelor, instanţa de judecată se va pronunţa asupra existenţei şi întinderii acestuia. Curtea a reţinut că există posibilitatea ca prejudiciul ce va fi stabilit de instanţa de judecată prin soluţionarea acţiunii civile să fie superior prejudiciului stabilit în cursul urmăririi penale - cu incidenţă şi asupra laturii penale a procesului -, deoarece, în intervalul de timp cuprins între finalizarea fazei de urmărire penală şi pronunţarea unei soluţii definitive în cauză, prejudiciul va spori prin adăugarea dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere. 27. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rodica Lazăr (fostă Sevciuc) în Dosarul nr. 561/117/2015 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi de Florin Şerban în Dosarul nr. 5.624/30/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi Curţii de Apel Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
