Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea-Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Florentin Burz în Dosarul nr. 1.525/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.970D/2017. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, reprezentat de domnul avocat Theodor Rus, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată în faţa instanţei judecătoreşti care a sesizat Curtea Constituţională. Susţine, în esenţă, că, deşi Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, în prezenta cauză acestea se critică printr-o nouă abordare, şi anume, prin raportarea la reglementarea aplicabilă parlamentarilor. Astfel, se arată că raţiunea pentru care s-a instituit sancţiunea încetării de drept a mandatului de consilier local, în cazul pierderii calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales, o constituie stoparea migraţiei de la un partid la altul. Aşadar, pentru identitate de raţiune, ar trebui să existe aceeaşi reglementare şi pentru parlamentari. Or, există inegalitate între cetăţenii care deţin funcţii eligibile, ceea ce este neconstituţional. În concluzie, solicită admiterea excepţiei, întrucât ar trebui să existe o egalitate între senatori şi deputaţi, pe de-o parte, şi aleşi locali, pe de altă parte. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 8 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.525/117/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Florentin Burz într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva Ordinului nr. 50 din 6 februarie 2017, emis de Instituţia Prefectului Judeţului Cluj, prin care s-a constatat încetarea de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului său de consilier local. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, prin adoptarea textului de lege criticat, se creează o discriminare între cei aleşi să reprezinte populaţia în exercitarea drepturilor democratice, respectiv între reprezentanţii aleşi la nivel local şi cei aleşi la nivel naţional. Astfel, având în vedere că atât aleşii locali, cât şi aleşii de la nivel naţional acţionează în baza unor mandate acordate de popor, tratamentul acestora în considerarea mandatului trebuie să fie nediscriminatoriu. Prin instituirea posibilităţii încetării mandatului doar pentru aleşii locali, în condiţiile pierderii calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales, se creează o discriminare care „constă în ingerinţa formaţiunii politice pe listele căreia a fost ales respectivul politician între reprezentant şi alegător“. Această ingerinţă vine în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 29 referitoare la libertatea conştiinţei, deoarece textul de lege criticat creează premisele unei constrângeri exercitate asupra reprezentantului poporului ales la nivel local de a-şi continua mandatul doar dacă acceptă să promoveze în continuare o anumită viziune politică. Atât timp cât consilierii locali sunt aleşi în mod direct, raţiunea ingerinţei partidelor politice sub aspectul pierderii calităţii de membru al alesului local nu se justifică şi vine în contradicţie cu art. 29 din Constituţie. Se mai arată că, deşi Curtea Constituţională a mai analizat dispoziţiile de lege criticate, considerentele deciziilor Curţii nu au vizat tratamentul profund discriminatoriu între aleşii locali şi aleşii de la nivel naţional, cu privire la restrângerea anumitor drepturi în vederea evitării migraţiei politice. În final, se susţine că atât mandatul senatorilor şi al deputaţilor, cât şi mandatul aleşilor locali este unul reprezentativ, deoarece atât aleşii locali, cât şi aleşii la nivel naţional reprezintă cetăţenii care i-au ales, iar nu partidele. Chiar dacă mandatul reprezentativ nu este prevăzut expres în statutul aleşilor locali, acesta nu are o altă natură juridică, atât timp cât modalitatea de alegere a aleşilor locali nu diferă de modalitatea de alegere a aleşilor de la nivel naţional, votul fiind în ambele cazuri un vot pe listă. În acest context consideră că textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 121 din Constituţie. Analizând comparativ statutul aleşilor locali cu statutul deputaţilor şi al senatorilor, se constată că nu există decât o diferenţă de arie geografică în care se exercită mandatul de reprezentare, întrucât atât aleşii locali, cât şi cei de la nivel naţional exercită un mandat de administrare a treburilor publice, diferenţa constând doar în puterea actelor normative pe care le adoptă, respectiv aria de aplicare a acestora. În concluzie, ambele categorii nu sunt altceva decât mandatari cărora ar trebui să li se aplice aceleaşi reguli „atât în ceea ce priveşte primirea, dar şi încetarea mandatului, fără discriminare“. 7. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi-a exprimat opinia în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei, deoarece textul de lege criticat se aplică deopotrivă tuturor consilierilor locali sau judeţeni care şi-au pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale, fără niciun fel de privilegii sau discriminări. Textul de lege criticat nu contravine nici art. 69 alin. (1) din Constituţie, deoarece mandatul reprezentativ caracterizează statutul senatorilor şi al deputaţilor, iar consilierii locali sau judeţeni, pe de-o parte, şi parlamentarii, pe de altă parte, sunt supuşi unor reguli distincte, specifice fiecăreia dintre aceste categorii. Referitor la libertatea conştiinţei consideră că aceasta nu este îngrădită de textul de lege criticat, deoarece împrejurarea că, ulterior alegerilor, alesul local părăseşte partidul, ca urmare a faptului că şi-a schimbat opinia şi linia de gândire, dovedeşte, per se, că libertatea de conştiinţă nu i-a fost îngrădită. De asemenea nu sunt încălcate nici celelalte dispoziţii invocate din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu conţine nicio dispoziţie de natură să aducă atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, acesta aplicându-se tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără privilegii şi fără discriminări. Distincţia dintre categoria consilierilor locali sau judeţeni şi cea a aleşilor naţionali (parlamentarii) nu vizează calitatea de cetăţeni egali în faţa legii şi a autorităţilor publice a persoanelor care îndeplinesc mandatele respective, ci priveşte două categorii diferite de „aleşi“, reglementate în mod corespunzător, în raport cu statutul distinct al acestora. De asemenea apreciază că textul legal criticat nu cuprinde nicio dispoziţie de natură să îngrădească libertatea conştiinţei sau libertatea de exprimare. Mai mult, art. 21 din Legea nr. 393/2004 stabileşte că aleşii locali nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. Totodată, nu pot fi reţinute nici criticile vizând încălcarea art. 53 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu restrânge un drept, ci reglementează o situaţie care poate avea loc numai după alegerea în una dintre funcţiile care beneficiază de statutul de „ales local“. 10. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale şi reţinut în deciziile nr. 915 din 18 octombrie 2007 şi nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate prezent la şedinţa publică, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins: „Calitatea de consilier local sau de consilier judeţean încetează de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, în următoarele cazuri: [...] h^1) pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărei listă a fost ales;“. 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 29 alin. (1) privind libertatea conştiinţei, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 69 alin. (1), potrivit cărora „În exercitarea mandatului, deputaţii şi senatorii sunt în serviciul poporului“, şi ale art. 121 privind autorităţi comunale şi orăşeneşti. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici, în esenţă, similare, prin Decizia nr. 280 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 16 iulie 2013, Decizia nr. 565 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 19 decembrie 2014, Decizia nr. 666 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 9 martie 2017, Curtea respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Astfel, prin Decizia nr. 280 din 23 mai 2013, Curtea a reţinut că, aşa cum a constatat prin Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, introducerea cazului de încetare a mandatului de consilier local ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului pe a cărui listă a fost ales este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Curtea a arătat, cu acel prilej, că electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică. 16. Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 280 din 23 mai 2013, că prevederile criticate „au ca finalitate prevenirea migraţiei politice a aleşilor locali de la un partid politic la altul, asigurarea unei stabilităţi în cadrul administraţiei publice locale, care să exprime configuraţia politică, aşa cum aceasta a rezultat din voinţa electoratului“. Totodată, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că textul criticat „nu conţine prevederi contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, acesta aplicându-se deopotrivă consilierilor locali sau judeţeni care şi-au pierdut calitatea de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale, fără niciun fel de privilegii sau discriminări“ (a se vedea, în acelaşi sens, şi Decizia nr. 915 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 14 noiembrie 2007). 17. Referitor la critica privind existenţa unor discriminări faţă de parlamentari, ceea ce ar contraveni art. 69 şi art. 121 din Constituţie, critică formulată din perspectiva faptului că, în cazul acestora din urmă, nu se aplică aceeaşi sancţiune a încetării mandatului de parlamentar ca o consecinţă a pierderii calităţii de membru al partidului politic care i-a susţinut candidatura, prin Decizia nr. 280 din 23 mai 2013, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, Curtea a constatat că parlamentarii sunt reprezentanţii întregului popor, prin care acesta exercită suveranitatea naţională, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţie, şi care acţionează în virtutea unui mandat reprezentativ acordat de întreaga naţiune, în conformitate cu art. 69 din Constituţie. În mod similar, în ceea ce îi priveşte pe aleşii locali (categorie în care se includ şi primarii), art. 20 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 garantează „libertatea de opinie şi de acţiune în exercitarea mandatului alesului local“, caracterul reprezentativ al mandatului fiind prestabilit de art. 3 alin. (2) din lege, care prevede că „aleşii locali sunt în serviciul colectivităţii locale“. Cu toate acestea, deosebirea se justifică prin statutul constituţional diferit al celor două categorii de aleşi, fiecare fiind reprezentanţi ai unor autorităţi distincte, respectiv ai autorităţii legiuitoare şi ai celei executive, care funcţionează în baza principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în cadrul democraţiei constituţionale, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Curtea a remarcat, totodată, că legiuitorul constituant a înţeles să reglementeze în chiar textul Legii fundamentale cazurile în care încetează calitatea de deputat sau de senator, acestea fiind enumerate în mod limitativ în art. 70 alin. (2) din Constituţie. 18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 19. Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 29 referitoare la libertatea conştiinţei, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 393/2004, „libertatea de opinie şi de acţiune în exercitarea mandatului alesului local este garantată“. Pe de altă parte, susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat creează premisele unei constrângeri exercitate asupra reprezentantului poporului ales la nivel local de a-şi continua mandatul doar dacă acceptă să promoveze în continuare o anumită viziune politică nu poate fi primită. Astfel, aşa cum a constatat Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, introducerea cazului de încetare a mandatului de consilier local ca urmare a pierderii calităţii de membru al partidului pe a cărui listă a fost ales este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Aşa cum a arătat Curtea, electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. Or, de vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică. 20. Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 53 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Florentin Burz în Dosarul nr. 1.525/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 9 alin. (2) lit. h^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
