Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica-Elena Ţiu şi de Mihai-Adrian Ţiu în Dosarul nr. 15.977/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 36D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 15.977/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica-Elena Ţiu şi de Mihai-Adrian Ţiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul părţii de a se adresa instanţei şi că sancţiunea prevăzută de acest text de lege este de un formalism inacceptabil de rigid, de natură să îi afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac. Se mai arată că aplicarea principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac impun ca toate cererile greşit îndreptate să fie transmise jurisdicţiei competente să le soluţioneze. 6. De asemenea, se invocă considerentele şi soluţiile din deciziile nr. 737 din 24 iunie 2008 şi nr. 303 din 3 martie 2009, prin care Curtea a admis excepţiile de neconstituţionalitate cu privire la aceeaşi soluţie legislativă. 7. De asemenea, în subsidiar, solicită să se constate că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care sediul instanţei a cărei hotărâre se atacă şi sediul instanţei la care a fost depusă calea de atac se află la aceeaşi adresă. În speţă, apelul a fost depus prin poştă la adresa din Bulevardul Unirii nr. 37, unde se află atât sediul Judecătoriei Sectorului 2, cât şi sediul Tribunalului Bucureşti. Pe cererea de apel era indicată Judecătoria Sectorului 2 drept instanţă destinatară a apelului. 8. Or, din moment ce apelul a ajuns la sediul instanţei a cărei hotărâre se atacă, iar pe cererea de apel este indicată exact acea instanţa, în speţă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac este cu atât mai nejustificată. 9. Este, în primul rând, eroarea funcţionarului tribunalului care a primit cererea de apel şi nu a direcţionat-o către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, deşi aceasta era instanţa indicată pe cererea de apel, iar registraturile celor două instanţe, Tribunalul Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, se aflau la parterul aceleiaşi clădiri. 10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere accesului liber la justiţie sau dreptului la apărare în condiţiile în care, pe de o parte, printre menţiunile obligatorii pe care trebuie să le conţină hotărârea se regăseşte şi cea referitoare la arătarea instanţei la care trebuie depusă cererea pentru exercitarea apelului sau recursului, conform art. 425 alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, a căror finalitate este aceea de a disciplina comportamentul procesual al părţilor. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.“ 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă sub aspectul sancţionării cu nulitatea absolută a depunerii cererii de apel la altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă. 17. În acest sens, Curtea a observat în jurisprudenţa sa recentă, aplicabilă şi în cauza de faţă (a se vedea Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2008, paragrafele 17-19), că, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XIV-XVII se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Prevederile art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 prevăd că: „(1) Apelul şi, când este cazul, motivele de apel se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă.“ Aşadar, sub aspectul depunerii apelului, sunt aplicabile prevederile art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013, text legal care nu este identic, din punct de vedere al conţinutului, cu cel al art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neprevăzând sancţiunea nulităţii apelului în cazul nedepunerii la instanţa a cărei hotărâre se atacă. 18. Prin urmare, sub aspectul criticat, textul art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu era în vigoare la momentul depunerii căii de atac, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019 (a se vedea Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2008, paragrafele 17-19). 19. În dosarul de faţă procesul din faţa instanţei de fond a fost început în anul 2015. Chiar dacă în prezent dispoziţiile legale criticate au intrat în vigoare, ele nu sunt aplicabile cauzei de faţă, ci se aplică regula tempus regit actum. Faptul că reglementarea criticată a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2019 şi se află în fondul activ al legislaţiei la data pronunţării instanţei de contencios constituţional nu înseamnă că poate produce efecte juridice în prezenta cauză. Curtea trebuie să ţină seama de faptul că se află în cadrul unui control concret de constituţionalitate, şi nu abstract. 20. Aşadar, Curtea va constata că textul criticat, nefiind în vigoare la momentul sesizării Curţii, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, din moment ce textul legal care prevede depunerea apelului, în ipoteza autorului excepţiei de neconstituţionalitate, este art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013. 21. Astfel, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica-Elena Ţiu şi de Mihai-Adrian Ţiu în Dosarul nr. 15.977/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
