Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3), art. 84 şi art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă Slatina din Slătioara, judeţul Olt, în Dosarul nr. 145/104/2014* al Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.865D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 145/104/2014*, Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3), art. 84 şi art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă Slatina din Slătioara, judeţul Olt, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor recursuri formulate împotriva unor hotărâri judecătoreşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, fiind de un formalism excesiv. Prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie se reglementează folosirea căilor de atac de către părţile interesate, competenţa soluţionării lor aparţinând instanţelor de judecată. Aceste texte constituţionale dau eficienţă principiilor de apărare a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanei şi garantează dreptul la apărare. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi îngrădită decât în limitele şi cu respectarea normelor privind drepturile şi libertăţile fundamentale. 6. Pe de altă parte, o reglementare similară cu cea cuprinsă în art. 490 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă a existat în vechiul Cod de procedură civilă, atât în ceea ce priveşte calea de atac a apelului, cât şi calea extraordinară de atac a recursului. Reglementările erau cuprinse în prevederile art. 288 alin. 2 şi, respectiv, art. 302 din Codul de procedură civilă din 1865. Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiilor de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2009, respectiv prin Decizia nr. 737 din 24 iunie 2008. 7. Aplicarea principiilor constituţionale şi unionale privind accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac impun ca toate cererile greşit îndreptate să fie transmise jurisdicţiei competente să le soluţioneze. 8. Chiar şi Codul de procedură civilă actual conţine o serie de reglementări în contradicţie cu prevederile art. 490 alin. (1) din acelaşi cod. Astfel, art. 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că judecătorii au îndatorirea să primească şi să soluţioneze cererile de competenţa instanţelor judecătoreşti. Or, în cauza de faţă, competenţa primirii cererii în vederea soluţionării, deci a înaintării către instanţa competentă, aparţine unei alte instanţe. 9. Se arată că instanţa de contencios constituţional a apreciat prin Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 că şi obligativitatea redactării recursului de către un avocat reprezintă tot o formă de îngrădire a accesului liber la justiţie. Or, câtă vreme pentru justiţiabil nu mai există obligativitatea de a apela la serviciile unui avocat în vederea redactării cererii de recurs, cerinţă apreciată ca fiind de un formalism excesiv, se consideră că în varianta în care recurentul îşi redactează cererea de recurs singur, există şi posibilitatea ca acesta să transmită din eroare cererea către o instanţă greşită. Or, în atare situaţie, sancţiunea nulităţii recursului pentru nedepunerea la instanţa a cărei hotărâre se atacă ar prezenta o raţiune logică doar în ipoteza în care ar mai fi existat obligativitatea redactării recursului de către avocat. 10. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că prevederea legală criticată, prin care se sancţionează cu nulitatea depunerea recursului la o altă instanţă decât cea a cărei hotărâre se atacă, apare ca un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale ale art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În contextul jurisprudenţei Curţii Constituţionale menţionate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Codul de procedură civilă actual a prevăzut, la art. 425 alin. (3), că, în afară de elementele de identificare a părţii şi de soluţia dată procesului, dispozitivul hotărârii judecătoreşti trebuie să prevadă dacă hotărârea este executorie, este supusă unei căi de atac ori este definitivă, iar dacă este supusă apelului sau recursului, va arăta şi instanţa la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac. 13. În acelaşi sens, indicarea instanţei la care trebuie depusă şi înregistrată cererea de apel ori de recurs este menită să înlăture aspectele de neconstituţionalitate reţinute în deciziile instanţei de contencios constituţional cu referire la reglementarea anterioară (art. 288 alin. 2, respectiv art. 302 din vechiul Cod de procedură civilă). Or, în aceste condiţii, partea nu mai poate fi surprinsă şi sancţionată sub aspect pur formal cu nulitatea căii de atac. 14. Astfel, în prezenţa garanţiilor procedurale mai sus menţionate, instituite de noul Cod de procedură civilă, se arată că dispoziţiile art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 alin. (3), art. 84 şi art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următoarea redactare: - Art. 83 alin. (3): „La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele fizice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 13 alin. (2).“; – Art. 84: "(1) Persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.(2) La redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condiţiile legii.(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi entităţilor arătate la art. 56 alin. (2)." – Art. 490 alin. (1): „ (1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84.“ 18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art. 126 alin. (2) privind competenţa instanţelor judecătoreşti şi în art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea se mai invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitatea a prevederilor art. 83 alin. (3) şi art. 84 din Codul de procedură civilă nu este motivată. Ceea ce face autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este să motiveze neconstituţionalitatea art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă pornind de la efectele Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, prin care Curtea a constatat că dispoziţiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3), cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituţionale. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea Constituţională a statuat că orice excepţie de neconstituţionalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă şi intrinsecă, ce va cuprinde 3 elemente, şi anume: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat, precum şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. În condiţiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea, în sine, a excepţiei, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepţiei nu este o condiţie sine qua non a existenţei acesteia. De aceea, Curtea a constatat că „în situaţia în care textul de referinţă invocat este suficient de precis şi clar, astfel încât instanţa constituţională să poată reţine în mod rezonabil existenţa unei minime critici de neconstituţionalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepţia de neconstituţionalitate şi să considere deci că autorul acesteia a respectat şi a cuprins în excepţia ridicată cele trei elemente menţionate.“ 20. Raportat la cele mai sus menţionate, Curtea subliniază că în cauza de faţă doar indicarea temeiurilor constituţionale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autoarea excepţiei. În acelaşi sens s-a statuat şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care Curtea a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autoarei acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“. 21. Aşa fiind, Curtea constată că, dat fiind caracterul general al dispoziţiilor constituţionale invocate, precum şi lipsa explicitării pretinsei relaţii de contrarietate a prevederilor art. 83 alin. (3) şi art. 84 şi din Codul de procedură civilă faţă de acestea, nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia formulată într-o atare manieră este inadmisibilă. 22. În ceea ce priveşte prevederile art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr. 80 din 27 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 9 iulie 2018, a reţinut că, potrivit art. XIII din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2015 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispoziţiile art. XIV-XVII se aplică şi proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Prevederile art. XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 prevăd că: „(1) Recursul şi, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanţa a cărei hotărâre se atacă, în condiţiile prevăzute la art. 83 alin. (3) şi art. 84 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată.“ Aşadar, în ceea ce priveşte depunerea recursului sunt aplicabile prevederile art. XVII alin. (1) teza întâi din Legea nr. 2/2013, text legal care nu este identic, din punctul de vedere al conţinutului, cu cel al art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, neprevăzând sancţiunea nulităţii recursului în cazul nedepunerii la instanţa a cărei hotărâre se atacă. 23. Prin urmare, sub aspectul criticat, textul art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu este în vigoare, fiind inaplicabil în dosarul de faţă, din moment ce aplicarea sa a fost prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Aşadar, Curtea a constatat că textul criticat, pe de o parte, nu este în vigoare, iar, pe de altă parte, nu are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece textul legal care prevede depunerea recursului, în ipoteza autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, este art. XVII alin. (1) din Legea nr. 2/2013. 24. Astfel, având în vedere art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau Decizia nr. 108 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22). 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3), art. 84 şi art. 490 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia pentru Dezvoltare Durabilă Slatina din Slătioara, judeţul Olt în Dosarul nr. 145/104/2014* al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
