Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 774 din 22 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 774 din 22 octombrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 234 din 8 martie 2021

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian      │-                 │
│Văduva             │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, precum şi ale Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Sindicatul Unirea Cluj în Dosarul nr. 2.321/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.346D/2018.
    2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 octombrie 2020, în lipsa părţilor, care au fost legal citate, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus amânarea pronunţării pentru data de 22 octombrie 2020, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    3. Prin Încheierea din 13 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.321/117/2018, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. V subpunctele 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, precum şi ale Legii nr. 80/2018, excepţie ridicată de Sindicatul Unirea Cluj într-o cauză având ca obiect stabilirea unor drepturi salariale potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.346D/2018.
    4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin prevederile criticate se înlătură, în fapt, măsurile legale adoptate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care prevede o majorare salarială a personalului plătit din fonduri publice, rezultând, în fapt, o scădere a drepturilor salariale faţă de nivelul stabilit prin art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi faţă de nivelul lunii decembrie 2017. În condiţiile în care legiuitorul primar a stabilit deja prin Legea-cadru nr. 153/2017 creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice, condiţiile de acordare şi cuantumul acestor creşteri salariale, Guvernul, prin intervenţia sa ulterioară, adoptând cele două ordonanţe de urgenţă, intră în conflict cu prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 61 alin. (1) din Constituţie, făcând dovada unui comportament constituţional neloial. Prin emiterea celor două ordonanţe de urgenţă Guvernul încearcă să se situeze pe o poziţie opusă şi conflictuală cu Parlamentul care, în cadrul celor trei puteri, are o poziţie primordială, îndeplinind funcţia legislativă şi gestionând procesul decizional.
    5. Guvernul a adoptat cele două ordonanţe de urgenţă cu încălcarea exigenţelor stabilite de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, întrucât nu a indicat situaţia extraordinară care a stat la baza emiterii acesteia, nu a motivat corespunzător urgenţa acestei reglementări şi a afectat drepturile constituţionale ale personalului salarizat din fonduri publice, şi anume dreptul la muncă, dreptul la un nivel de trai decent şi dreptul la protecţia socială a muncii. În acest sens se invocă deciziile nr. 255 din 11 mai 2005 şi nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 ale Curţii Constituţionale.
    6. Analizând notele de fundamentare ale celor două ordonanţe de urgenţă criticate, se deduce că promovarea acestor acte normative a fost determinată, în principal, de necesitatea reformării sistemelor sociale publice din România în vederea creşterii gradului de colectare a veniturilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi de responsabilizare a angajatorilor în ceea ce priveşte plata la timp a contribuţiilor sociale obligatorii datorate atât de către aceştia, cât şi de către angajaţi. Însă din cuprinsul prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 se desprinde intenţia Guvernului de anihilare a majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018, prin suportarea de către angajaţi a sumelor aferente contribuţiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuţiilor individuale la bugetul de stat.
    7. Aspectele invocate în notele de fundamentare sunt nejustificate nu doar prin prisma oportunităţii şi utilităţii lor, dar şi sub aspectul caracterului obiectiv şi urgent al motivelor care au impus adoptarea acestor măsuri. Măsurile fiscal-bugetare care modifică în mod esenţial responsabilitatea fiscală a angajaţilor şi a angajatorilor şi finanţarea sistemului de securitate socială, care afectează principiul de stat social reglementat constituţional, nu pot face obiectul reglementărilor prin ordonanţe de urgenţă, ci este obligatoriu ca aceste reglementări să fie supuse dezbaterilor parlamentare, fiind astfel adoptate prin lege de forul legislativ.
    8. Prevederile criticate afectează drepturile prevăzute de art. 41 şi art. 47 alin. (1) din Constituţie şi, prin urmare, sunt contrare art. 115 alin. (6) din Constituţie. Astfel, se apreciază că atingerea adusă dreptului la salariu, componentă a dreptului la muncă, s-a realizat fără o justificare reală. Aceste prevederi constituţionale sunt încălcate şi pentru că Guvernul a reglementat în domeniul îndatoririlor prevăzute de Constituţie, în particular cele de a plăti contribuţiile de asigurări sociale şi cele de sănătate.
    9. Din punct de vedere constituţional, taxele şi impozitele fac parte din categoria de venituri reglementate prin bugetul anual al României, conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice. Prevederile Constituţiei nu au conferit Guvernului autoritate în domeniul fiscal, ci, dimpotrivă, prevăd explicit că Parlamentul aprobă proiectul bugetului de stat elaborat de Guvern, iar Guvernul nu poate modifica bugetul public naţional, deci nici Codul fiscal, prin ordonanţe de urgenţă, ordonanţe sau hotărâri.
    10. Nerespectarea normelor constituţionale menţionate atrage şi încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea sa constituie o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă.
    11. Măsurile de reducere a salariilor nu pot fi circumscrise situaţiilor prevăzute de art. 53 din Constituţie. Măsurile luate de Guvern nu sunt proporţionale cu situaţia care le-a determinat, întrucât prin modificarea politicii fiscale se obţine efectul contrar celui urmărit de art. 53 din Constituţie, respectiv adâncirea stării de pauperitate a unor categorii sociale şi nicidecum susţinerea economică a acestora, aşa cum statul s-a obligat prin norme interne şi prevederi internaţionale.
    12. Prin efectele textelor normative criticate are loc o suprimare a dreptului la salariu, care este un drept fundamental, care se bucură, în egală măsură, de protecţia acordată dreptului la muncă. Deopotrivă, afectarea drepturilor salariale prin aplicarea dispoziţiilor criticate reprezintă şi o încălcare a dreptului de proprietate asupra bunurilor, deoarece salariul este bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Sunt astfel încălcate şi dispoziţiile art. 44 alin. (1)-(4) din Constituţie.
    13. Restrângerea adusă drepturilor nu este rezonabilă, proporţională cu obiectivul urmărit şi are ca efect transformarea dreptului la salariu ori a dreptului de proprietate într-unul iluzoriu/teoretic. Măsurile nu sunt justificate de un scop legitim, nu sunt adecvate şi necesare îndeplinirii acestui scop şi nu se păstrează un just echilibru între drepturile şi interesele în concurs pentru a fi corespunzătoare scopului urmărit. Dispoziţiile criticate contravin Cartei sociale europene şi Codului european de securitate socială. Acesta din urmă prevede la art. 70 pct. 2 că totalul cotizaţiilor de asigurare care intră în obligaţia salariaţilor protejaţi nu trebuie să depăşească 50% din totalul resurselor alocate protecţiei salariaţilor, soţiilor şi copiilor lor. Astfel, prin stabilirea obligaţiei de plată a contribuţiilor de asigurări sociale şi de sănătate exclusiv în sarcina angajaţilor, România şi-a încălcat obligaţiile asumate prin tratate internaţionale, cu nesocotirea prevederilor art. 20 din Constituţie.
    14. Autorii excepţiei au mai arătat că în construcţia bugetului de stat şi a celui de asigurări sociale pentru anul 2017 angajaţii contribuie cu aproximativ 29,1% din totalul resurselor necesare pentru sistemul de securitate socială, angajatorii asigură 49,96%, iar diferenţa este asigurată din alte surse sau din subvenţii acordate de bugetul de stat. Angajatul şi angajatorul asigură 79,1% din totalul resurselor necesare sistemului de asigurări sociale. Se arată că măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 discriminează salariaţii, întrucât cea mai mare pondere a C.A.S. (contribuţia de asigurări sociale) şi C.A.S.S. (contribuţia de asigurări sociale de sănătate) a fost stabilită în sarcina acestora, ceea ce încalcă principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale.
    15. Totodată, potrivit autorului, s-a încălcat principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale. Măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 discriminează salariaţii, întrucât cea mai mare pondere a contribuţiilor de asigurări sociale şi a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate a fost stabilită în sarcina acestora. Astfel, în timp ce salariaţii sunt obligaţi să plătească acele contribuţii la sistemul de sănătate la o bază de calcul reprezentând veniturile brute de care beneficiază, dar nu mai puţin de salariul de bază minim brut pe ţară, persoanele fizice autorizate plătesc această contribuţie la salariul de bază minim brut pe ţară, şi nu la veniturile pe care le realizează.
    16. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, stabilirea în prima etapă a unei creşteri de 25% a drepturilor salariale ale salariaţilor din subordinea intimatei din cauză respectă art. 53 din Constituţie. De altfel, arată instanţa, prin mai multe decizii, Curtea Constituţională a reţinut că stabilirea sau modificarea pentru viitor a unor drepturi salariale nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi o contraprestaţie pentru munca depusă, în condiţiile în care beneficiar al drepturilor salariale este personalul plătit din fonduri publice. Într-o atare situaţie funcţionează principiul prestabilirii salariilor prin lege, al căror nivel stipulat se află în legătură directă cu încasările şi cheltuielile din bugetul public naţional. Dezechilibrarea acestuia poate avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Totodată, nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă neacordarea unor majorări salariale sau unui drept salarial suplimentar. Prin urmare, nu sunt incidente prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie.
    17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, precum şi dispoziţiile Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul conţinut:
    - Art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017:
    "42. Articolul 138 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Art. 138: Cotele de contribuţii de asigurări sociale
    Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:
    a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;
    b) 4% datorată în cazul condiţiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;
    c) 8% datorată în cazul condiţiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice şi juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.» [...]
69. Articolul 156 se modifică şi va avea următorul cuprins:
    Art. 156: Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate
    Cota de contribuţie de asigurări sociale de sănătate este de 10% şi se datorează de către persoanele fizice care au calitatea de angajaţi sau pentru care există obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.“"

    – Art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017: „Sumele aferente contribuţiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuţiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.“

    21. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 29 privind libertatea conştiinţei, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 alin. (1)-(4) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, art. 115 alin. (4) şi (6) privind delegarea legislativă, art. 135 alin. (1) şi (2) privind economia, art. 138 alin. (2) privind bugetul public naţional şi în art. 139 alin. (1) privind impozitele, taxele şi alte contribuţii. Se mai invocă încălcarea art. 1 privind dreptul de proprietate din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a art. 17 privind dreptul de proprietate şi a art. 23 alin. (2) privind nediscriminarea din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 pct. 1-3 privind dreptul la securitate socială din Carta socială europeană (revizuită).
    22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 1 iulie 2020, a constatat că prevederile art. I pct. 40-91 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile raportate la următoarele dispoziţii ale Legii fundamentale: art. 1 alin. (3) privind caracterul social al statului şi alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii şi principiul securităţii raporturilor juridice, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind principiul egalităţii în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind dreptul la muncă în componenta sa privind dreptul la salariu, art. 56 alin. (2) privind justa aşezare a sarcinilor fiscale, precum şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul adoptării ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.
    23. În prezenta cauză sunt criticate două dintre articolele care modifică codul fiscal şi care au fost criticate şi în cauza soluţionată prin decizia menţionată. În plus, este criticat şi art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 şi Legea nr. 80/2018.
    24. Examinarea comparativă a criticilor soluţionate de Curte prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020 şi a celor formulate în prezenta cauză relevă similaritatea lor. Astfel, cu referire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a reţinut, în paragrafele 54-61 din Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, următoarele: „întreaga expunere de motive a ordonanţei de urgenţă analizate se axează pe existenţa unor situaţii care reprezintă o ameninţare la adresa drepturilor sociale ale cetăţenilor. Astfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 se arată, printre altele, că promovarea acestui act normativ este determinată în principal de necesitatea reformării sistemelor sociale publice din România în vederea creşterii gradului de colectare a veniturilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi de responsabilizare a angajatorilor în ceea ce priveşte plata la timp a contribuţiilor sociale obligatorii datorate atât de către aceştia, cât şi de către angajaţi. În acest sens, se reduce numărul contribuţiilor sociale obligatorii, angajatorul urmând ca, în continuare, să stabilească, să reţină, să declare şi să plătească obligaţiile datorate. De asemenea, în acest context, sa avut în vedere necesitatea elaborării Legii bugetului asigurărilor sociale de stat şi a Legii bugetului de stat pentru anul 2018. S-a ţinut seama de faptul că neadoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 ar fi putut avea consecinţe negative, în sensul că nu puteau fi promovate modificările corelative ale legislaţiei din domeniul muncii, sănătăţii, de către instituţiile de specialitate, începând cu aceeaşi dată, respectiv data de 1 ianuarie 2018, modificări care aduceau beneficii salariaţilor din sistemul bugetar. Totodată, neîndeplinirea de către operatorii economici a obligaţiei de a vira contribuţiile sociale către stat ar fi fost de natură să conducă la nerealizarea planului de execuţie bugetară şi, implicit, la încălcarea drepturilor sociale ale cetăţenilor, drepturi fundamentale prevăzute chiar de textul Constituţiei. Or, măsura contestată a vizat transferul contribuţiilor sociale din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, aceasta având ca scop valorificarea în beneficiul angajatului a întregii contribuţii de asigurări sociale datorate pentru venitul realizat, dar şi creşterea gradului de colectare a veniturilor la bugetul asigurărilor sociale şi responsabilizarea angajatorilor în ceea ce priveşte plata la timp a acestora. De asemenea, Curtea reţine faptul că la stabilirea punctajului de pensie şi a stagiului de cotizare potrivit legislaţiei în materie, în funcţie de care se determină drepturile de pensie ale angajatului, contribuţia datorată de angajator nu era luată în calcul, aceasta fiind datorată în virtutea principiului solidarităţii sociale care stă la baza funcţionării sistemului public de pensii.
    Trebuie avut în vedere că elementele care se iau în calcul la stabilirea dreptului de pensie se determină atât pe baza contribuţiei individuale de asigurări sociale, cât şi a câştigului lunar brut al salariatului, care a constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale“.

    25. Cu referire la art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea a reţinut, în paragrafele 62-64 ale deciziei precitate, că „legiuitorul delegat a dorit să contracareze rapid o anumită tendinţă de creştere a sumelor neachitate la bugetele de asigurări sociale, fapt ce a condus la afectarea considerabilă a acestora şi implicit a sistemului de prestaţii sociale constând în pensii, servicii medicale, indemnizaţii de şomaj şi altele asemenea, de care ar trebui să beneficieze salariaţii - asiguraţi pentru care se datorează aceste contribuţii. Aşadar, în cazul de faţă, legiuitorul a adoptat măsuri fiscale de ordin tehnic, fără a opera vreo reducere punctuală a unor salarii, ci punând în aplicare o politică fiscală impusă de o situaţie extraordinară. Astfel, legiuitorul a redimensionat, în condiţiile date, politica sa fiscală, aspect care se înscrie în marja sa de apreciere, în scopul îmbunătăţirii colectării contribuţiilor la bugetul de asigurări sociale şi, implicit, al protejării drepturilor fundamentale ale salariaţilor (dreptul la sănătate, dreptul la un nivel de trai decent etc.)“.
    26. Aceste considerente ale Curţii sunt relevante şi în soluţionarea criticii din prezenta cauză raportate la art. 1 alin. (4) şi art. 61 alin. (1) din Constituţie prin care autorii susţin, în esenţă, că, prin intervenţia sa, Guvernul a înlăturat efectele art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la mărirea salariilor cu 25% începând cu 1 ianuarie 2018.
    27. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 56 şi 139 din Constituţie, Curtea observă că, în paragraful 67 al Deciziei nr. 46 din 4 februarie 2020, a statuat că „Prin conduita sa legiuitorul a respectat întru totul dispoziţiile art. 56 şi 139 din Constituţie, fără a afecta alte drepturi şi libertăţi fundamentale. Astfel, instituirea, în această formă, a unor contribuţii financiare are un scop legitim, şi anume asigurarea ritmicităţii şi certitudinii alimentării bugetului asigurărilor sociale de stat cu sumele de bani aferente obligaţiilor fiscale ce revin în sarcina contribuabililor, ca o măsură de protecţie a bugetului asigurărilor sociale, precum şi eficientizarea colectării şi, totodată, evitarea unor costuri suplimentare din partea statului pentru proceduri ce ţin de recuperarea sumelor datorate cu titlu de contribuţii sociale. Ca atare, legiuitorul a urmărit predictibilitatea şi eficientizarea încasării impozitelor datorate la bugetul consolidat al statului, respectiv la bugetele locale, pentru protejarea titularului dreptului de creanţă, respectiv statul, care este ţinut de realizarea funcţiilor şi sarcinilor sale constituţionale (protecţie socială etc.), inclusiv cu privire la menţinerea unei discipline fiscale coerente.“
    28. Cu referire la pretinsa discriminare a salariaţilor faţă de persoanele fizice autorizate, Curtea a decis, în paragrafele 71 şi 72 ale deciziei precitate, că „salariaţii sunt într-o situaţie diferită faţă de persoanele fizice autorizate, regimul acestora din urmă fiind reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 182/2016. O persoană fizică autorizată nu poate avea calitatea de angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit art. 16, chiar dacă colaborarea este exclusivă [art. 17 alin. (3)]. Potrivit art. 5 din ordonanţa de urgenţă menţionată, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de lege. Art. 148 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal a ţinut cont de specificul activităţii persoanelor fizice autorizate care acţionează în calitate de întreprinzători cu toate riscurile aferente acestei activităţi. Afirmaţia potrivit căreia persoanele fizice autorizate plătesc contribuţiile de asigurări sociale, în mod automat, prin raportare la salariul minim brut, este eronată, întrucât organele fiscale au posibilitatea de a verifica activitatea şi veniturile realizate de această categorie de persoane în condiţiile legislaţiei fiscale“.
    29. În continuare, în ceea ce priveşte critica potrivit căreia măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 discriminează salariaţii, întrucât cea mai mare pondere a C.A.S. şi C.A.S.S. a fost stabilită în sarcina acestora, ceea ce încalcă principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale, Curtea reţine că sunt relevante considerentele prevăzute în paragrafele 78 şi 79 ale Deciziei nr. 46 din 4 februarie 2020: „din punct de vedere al angajatului, s-a avut în vedere creşterea sumei cu care acesta contribuie la stabilirea dreptului de pensie, iar pentru angajator, simplificarea şi scăderea costurilor administrative, rezultate în urma reducerii numărului de contribuţii sociale şi, mai ales, ca urmare a eliminării obligaţiilor angajatorului. Drept urmare, din punct de vedere al măsurilor fiscale introduse prin art. I pct. 40-91 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017, acestea au asigurat continuitatea respectării principiului constituţional al egalităţii de tratament între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, precum şi a principiului fiscal al justeţei impunerii sau echităţii fiscale conform căruia prin legislaţia fiscală se asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor acestuia“.
    30. În ceea ce priveşte criticile formulate prin raportare la art. 41 din Constituţie, Curtea reţine că şi în Decizia nr. 46/2020 a luat în discuţie o critică similară (a se vedea în acest sens paragrafele 53 şi 80), constatând conformitatea prevederilor criticate cu art. 41 din Constituţie.
    31. Curtea constată şi conformitatea cu prevederile art. 44 din Constituţie a dispoziţiilor criticate, deoarece cuantumul salariului nu este un bun, în sensul acestei noţiuni dat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, care nu mai poate face obiectul unor măsuri statale de ajustare, în funcţie de dinamica politicilor sale salariale şi social-economice.
    32. În ceea ce priveşte critica raportată la art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că, în Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, paragraful 62, a statuat că prevederile criticate nu afectează vreun drept fundamental al cetăţenilor dintre cele la care se referă art. 53 din Legea fundamentală şi, în consecinţă, nu încalcă dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie. Cu alte cuvinte, dacă se acceptă concluzia că nu se încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţie, trebuie acceptată şi premisă pe care se bazează. Prin urmare, Curtea reţine că nu este întemeiată critica raportată la art. 53 din Constituţie.
    33. În sfârşit, cu referire la criticile raportate la prevederile art. 70 pct. 1 şi 2 privind cuantumul cotizaţiilor de asigurare din Codul european de securitate socială şi cele ale art. 12 pct. 1-3 privind dreptul la securitate socială din Carta socială europeană, Curtea observă că acestea au fost invocate şi în cauza soluţionată prin Decizia nr. 46 din 4 februarie 2020, ocazie cu care Curtea a statuat că acestea se referă la altă ipoteză normativă decât cea cuprinsă în dispoziţiile legale criticate, astfel că nu au incidenţă în cauză (a se vedea paragraful 81 al deciziei precitate).
    34. Având în vedere că nu există raţiuni pentru îndepărtarea de la această jurisprudenţă, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Unirea Cluj în Dosarul nr. 2.321/117/2018 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. I pct. 42 şi 69 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale Legii nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2020.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Cosmin-Marian Văduva

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 774 din 22 octombrie 2020

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"