Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108^5 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Vlad Ciprian Bozeşan în Dosarul nr. 31.167/197/2010 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.817D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.440D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Concelex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.368/3/2008* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.440D/2017 la Dosarul nr. 1.817D/2017. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.440D/2017 la Dosarul nr. 1.817D/2017, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 16 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 31.167/197/2010, Judecătoria Braşov- Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108^5 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Vlad Ciprian Bozeşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a unei încheieri prin care s-a aplicat o amendă judiciară. 8. Prin Încheierea din 5 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 22.368/3/2008*, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Concelex - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare a unei încheieri prin care s-a aplicat o amendă judiciară. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate încalcă dreptul privind accesul liber la justiţie, întrucât motivarea cererii de reexaminare se realizează fără a se cunoaşte motivele pentru care a fost aplicată amenda. Totodată, se arată că, în măsura în care instanţa de judecată poate stabili amenzi în sarcina părţii, le poate încălca drepturile deliberat, pentru a-i intimida, fără ca aceştia să aibă dreptul la apărare prin supunerea controlului judiciar a încheierii prin care a fost stabilită amenda. Astfel, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că împotriva cererii de reexaminare nu se mai poate formula nicio cale de atac, ceea ce contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie. 10. De asemenea, se mai arată că cererea de reexaminare a amenzii judiciare, în particular în cazul reexaminării amenzii aplicate în cadrul soluţionării cererilor de recuzare, se soluţionează de către aceeaşi instanţă de judecată care aplică amenda, fapt ce este de natură a contraveni prevederilor constituţionale invocate. 11. Judecătoria Braşov - Secţia civilă şi-a exprimat opinia considerând că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. 12. De altfel, susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la situaţia potrivit căreia pentru a formula cererea de reexaminare este necesar a i se comunica încheierea de şedinţă prin care i s-a aplicat amenda, deşi a fost prezent, a tulburat şedinţa de judecată şi a încălcat solemnitatea acesteia (altfel nu putea fi amendat pentru fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 şi a luat cunoştinţă în mod direct de fapta reţinută în sarcina sa), nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, întrucât interpretarea şi aplicarea legii sunt atributul suveran al instanţei de judecată în înfăptuirea justiţiei. 13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia considerând că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prin reglementarea art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865, legiuitorul a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică drept o cale specifică de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicată de către judecătorii învestiţi cu acţiunea principală. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanţa care a dispus sancţiunea este firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond. 14. Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sancţiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispoziţii legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă, în situaţia în care se apreciază cuantumul amenzii aplicate ca fiind prea mare în raport cu abaterea săvârşită. 15. Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau a despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control pe fond propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de reexaminare nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, menţionând jurisprudenţa relevantă în materie a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 387 din 1 octombrie 2013. Acesta mai arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţia României, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei de constituţionalitate referitoare la imposibilitatea cunoaşterii motivelor pentru care justiţiabilul a fost amendat şi, pe cale de consecinţă, la imposibilitatea motivării cererii de reexaminare, se arată că dispoziţiile legale criticate stabilesc cu claritate faptul că cererea de reexaminare se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii. Astfel, în privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de 15 zile, prevederile criticate au în vedere două ipoteze diferite, după cum partea interesată a fost sau nu prezentă la momentul la care a fost stabilită măsura amenzii. În situaţia în care partea a fost prezentă la luarea măsurii, termenul curge de la data stabilirii amenzii, iar în cazul în care partea nu a fost prezentă, termenul curge de la comunicarea încheierii prin care a fost stabilită amenda. Prin urmare, prevederile supuse controlului de constituţionalitate nu sunt de natură să îngrădească exerciţiul drepturilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acesta având posibilitatea să cunoască motivele pentru care instanţa a stabilit în sarcina sa amenda judiciară şi, pe cale de consecinţă, să solicite, motivat, reexaminarea acestei măsuri. 18. Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control judiciar propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de reexaminare nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond. 19. Avocatul Poporului arată în Dosarul nr. 1.817D/2017 că îşi menţine punctul de vedere reţinut de Curtea Constituţională în deciziile nr. 231 din 19 februarie 2009, nr. 462 din 2 aprilie 2009, nr. 754 din 12 mai 2009 şi nr. 1.280 din 8 octombrie 2009. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: "(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 108^4 cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acestora.(2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.(3) Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea." 23. Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât continuă să îşi producă efecte în cauză. 24. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi pe cele ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 260 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Decizia nr. 976 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 1 octombrie 2009, Decizia nr. 525 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, şi Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Instanţa de contencios constituţional a statuat că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. 26. Curtea a constatat prin aceste decizii că legiuitorul, prin reglementarea art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865, a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică drept o cale specifică de retractare. Întrucât aplicarea amenzii constituie un incident procedural, ea va fi aplicată de către judecătorii învestiţi cu acţiunea principală. Cenzurarea încheierii de stabilire a amenzii de către instanţa care a dispus sancţiunea este firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond. 27. Dacă cererea de reexaminare este admisă ca urmare a constatării faptului că sancţiunea a fost aplicată fără temei sau cu încălcarea unor dispoziţii legale, amenda aplicată poate fi revocată sau poate fi redusă în situaţia în care se apreciază cuantumul amenzii aplicate ca fiind prea mare în raport cu abaterea săvârşită. 28. Faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluţionându-se de către instanţa de judecată ori de preşedintele instanţei de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei prevederi constituţionale, întrucât instanţa nu soluţionează fondul litigiului. Cererea se judecă în camera de consiliu, cu citarea părţilor, în temeiul art. 85 din Codul de procedură civilă, şi se soluţionează prin încheiere irevocabilă. Există în acest caz doar posibilitatea de a reveni asupra amenzii sau despăgubirii, în scopul de a uşura situaţia persoanei obligate la plata acestora, reexaminarea apărând ca o cale specifică de retractare. Pe această cale nu se realizează un control pe fond propriu-zis, iar faptul că aceeaşi instanţă care a pronunţat hotărârea judecă şi cererea de reexaminare nu este de natură să influenţeze aprecierea judecătorilor, întrucât aspectele analizate pe calea reexaminării sunt diferite de cele examinate în fond. 29. Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, că prevederile legale criticate nu contravin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, or, aşa cum s-a arătat mai sus, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, a se vedea Decizia de admisibilitate din 6 iulie 2000, pronunţată în Cauza Moura Carreira şi Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenţie vizează drepturile şi obligaţiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speţa de faţă nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenţiei deduse judecăţii instanţei. 30. De asemenea, nu a putut fi primită nici critica autorului excepţiei potrivit căreia modul de soluţionare a cererii de reexaminare determină o restrângere nejustificată a dreptului la o cale efectivă de atac, aducându-se astfel atingere art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât cererea de reexaminare este o verificare judiciară prin care se analizează legalitatea şi temeinicia sancţiunii amenzii şi ale elementelor necunoscute la momentul aplicării acesteia. 31. Cu privire la susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la situaţia întâlnită în practică, în care judecătorul care a aplicat amenda soluţionează şi cererea de reexaminare, Curtea a reţinut că modul de aplicare de către instanţe a normei legale criticate nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate. 32. Curtea a apreciat că soluţionarea cererii de reexaminare de către aceeaşi instanţă care a aplicat amenda şi care a fost învestită cu soluţionarea fondului litigiului, dar în complete cu compunere diferită, nu este de natură a susţine critica de neconstituţionalitate: prin aceasta legiuitorul nu a înţeles să limiteze accesul la justiţie sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiţii egale a acestor drepturi constituţionale. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii. 33. Curtea reaminteşte jurisprudenţa sa constantă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) potrivit căreia stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului privind accesul liber la justiţie. Mai mult, a statuat în jurisprudenţa citată că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. 34. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiţie implică prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanţa dreptului. 35. În acest sens, Curtea a constatat că instituirea unui moment de la care începe să curgă termenul pentru formularea cererii de reexaminare nu poate fi considerată de plano drept o negare a efectivităţii dreptului de acces la justiţie, ci aceasta constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 66 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 17 aprilie 2014). Astfel, dacă partea care formulează cererea de reexaminare a fost prezentă în sală atunci când a fost aplicată pedeapsa amenzii judiciare, este logic ca termenul de 15 zile să curgă de la acest moment, pentru că instanţa comunică în şedinţă publică măsura aplicată. 36. Întrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. 37. Distinct de cele de mai sus, Curtea mai reţine, aşadar, că legiuitorul, prin reglementarea de la art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865, a dorit instituirea unei căi de atac particulare, care se califică drept o cale specifică de retractare. Având în vedere că aplicarea amenzii constituie un incident procedural, cererea de reexaminare poate fi soluţionată şi de către judecătorul care a aplicat respectiva amendă. Soluţia legislativă din Codul de procedură civilă din 1865 potrivit căreia încheierea de stabilire a amenzii poate fi cenzurată şi de către judecătorul care a dispus sancţiunea apare ca fiind firească, deoarece aplicarea amenzii nu implică o judecată de fond. 38. Faptul că în Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010, legiuitorul a simţit nevoia înlăturării oricăror posibile temeri ale justiţiabilului privind judecarea cu obiectivitate a cererii de reexaminare a hotărârii judecătoreşti prin care a fost aplicată amenda judiciară nu înseamnă că soluţia legislativă prevăzută de art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865 ar fi afectată de vreun viciu de neconstituţionalitate. Astfel, art. 186 alin. (3) prevede că „În toate cazurile, cererea se soluţionează, cu citarea părţilor, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea“. 39. Cu privire la imparţialitatea judecătorului, în jurisprudenţa sa (cu titlu exemplificativ reţinându-se Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, paragrafele 19, 20, 25 şi 26, şi, în acelaşi sens, a se vedea Decizia nr. 169 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 9 mai 2016, paragrafele 17-24, Decizia nr. 625 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017, paragraful 19, Decizia nr. 278 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882 din 9 noiembrie 2017, paragrafele 51 şi 52, sau Decizia nr. 776 din 28 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 ianuarie 2018, paragraful 18 şi următoarele), Curtea Constituţională a statuat că imparţialitatea magistratului - garanţie a dreptului la un proces echitabil - poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate subiectivă, şi un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privinţa sa, ceea ce semnifică aşa-numita imparţialitate obiectivă (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). De asemenea, Curtea a reţinut că imparţialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparţialităţii constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naştere unor suspiciuni de lipsă de imparţialitate (Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47, sau Hotărârea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Kyprianou împotriva Ciprului, paragraful 121). Analizând art. 124 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că judecătorii se bucură de prezumţia constituţională de imparţialitate, aceasta fiind ataşată statutului lor profesional. Această prezumţie poate fi însă răsturnată, în mod individual, cu privire la fiecare judecător în parte, în condiţiile în care se demonstrează lipsa imparţialităţii subiective sau obiective a judecătorului. 40. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în aprecierea imparţialităţii obiective, aparenţele au un rol deosebit, deoarece într-o societate democratică tribunalele trebuie să inspire deplină încredere justiţiabililor (a se vedea în acest sens şi Hotărârea din 1 octombrie 1982 pronunţată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragrafele 28-32, Hotărârea din 26 octombrie 1984, pronunţată în Cauza De Cubber împotriva Belgiei, paragrafele 25-30, sau Hotărârea din 24 mai 1989, pronunţată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragrafele 46-52). 41. Cu referire la imparţialitatea obiectivă a tribunalului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că aceasta constă în a determina dacă, independent de conduita personală a membrilor săi (valenţa subiectivă a imparţialităţii), unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune în discuţie imparţialitatea lor. Testul obiectiv priveşte, îndeosebi, legăturile ierarhice sau de altă natură între judecător şi ceilalţi participanţi la procedură, astfel încât trebuie demonstrat, de la caz la caz, dacă o asemenea relaţie de o asemenea natură sau grad indică lipsa imparţialităţii tribunalului (Hotărârea din 23 aprilie 2015, pronunţată în Cauza Morice împotriva Franţei, paragraful 77). Acesta trebuie să determine dacă tribunalul însuşi şi, printre alte aspecte, compunerea sa au oferit suficiente garanţii pentru a exclude orice îndoială rezonabilă în privinţa imparţialităţii sale (Hotărârea din 12 ianuarie 2016, pronunţată în Cauza Miracle Europe KFT împotriva Ungariei, paragraful 54). 42. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vlad Ciprian Bozeşan în Dosarul nr. 31.167/197/2010 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi de Societatea Concelex - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 22.368/3/2008* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că prevederile art. 108^5 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
