Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Geta Gherasimat, Alina Calotă, Silviu Crăciunescu, Florina Lidia Vasile (fostă Sbîncă), Lucreţia Vicuţa Ilie, Daniela Ristea, Bogdan Pieleanu şi Petrică Păduraru în Dosarul nr. 4.922/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.347D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 744 din 8 octombrie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.378 din 10 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.922/2/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Geta Gherasimat, Alina Calotă, Silviu Crăciunescu, Florina Lidia Vasile (fostă Sbîncă), Lucreţia Vicuţa Ilie, Daniela Ristea, Bogdan Pieleanu şi Petrică Păduraru într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de revocare a actelor administrative de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Teleorman, precum şi a cererii de recunoaştere a situaţiei discriminatorii căreia îi sunt supuşi autorii excepţiei. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că la nivelul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea s-a creat o stare de discriminare ca urmare a aplicării Legii-cadru nr. 153/2017, în sensul că salariile personalului auxiliar de specialitate sunt calculate în mod diferit. Art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 este discriminatoriu, întrucât încalcă principiile statuate la art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017. 6. Autorii excepţiei precizează că art. 5 din cap. VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede acordarea a două sporuri, de suprasolicitare neuropsihică şi de confidenţialitate. În cazul lor, acestea nu au fost distinct prevăzute, ci au fost cumulate, stabilindu-se o singură sumă, iar procentul sporurilor aplicate este de 15%, adică sub jumătate din drepturile care se acordă personalului din justiţie. 7. În opinia autorilor excepţiei, art. 4 alin. (1) şi art. 5 din cap. VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 impun ca sporurile la care este îndreptăţit personalul auxiliar de specialitate să fie calculate şi acordate în întregime cumulat la salariul de bază. 8. Autorii excepţiei consideră că art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţional, deoarece prin aplicarea unui cuantum al sporurilor de 45% la salariul de bază este imposibilă respectarea Legii-cadru nr. 153/2017, fără a crea discriminări contrare Constituţiei, cum, de altfel, s-a şi întâmplat. De aceea solicită modificarea art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 după cum urmează: „Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 45% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz (în prezent, art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte o limită de 30%).“ 9. De asemenea, autorii excepţiei apreciază că art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituţional, deoarece prin majorarea cu 25% a sporurilor avute în luna decembrie 2017, valoarea reală a acestora este cuprinsă între 20%-30%, şi nu 45%, aşa cum beneficiază personalul care deja a ajuns la salariul corespunzător anului 2022. Autorii se consideră discriminaţi dintr-o dublă perspectivă. Mai întâi, pentru că salariul pe care îl au este mult inferior celui din 2022. În al doilea rând, pentru că sporurile la salariul de bază (22%) sunt mult mai mici decât cele ale colegilor lor (45%). Cu atât mai mult este vorba despre discriminare, cu cât sunt afectate, cu precădere, persoanele cu funcţii de conducere, astfel încât s-a ajuns la situaţia ca un grefier de şedinţă să aibă salariul mai mare decât un grefier-şef, deşi răspunderea acestora este diferită. 10. În susţinerea criticii privind caracterul discriminator al dispoziţiilor de lege a căror neconstituţionalitate o invocă, autorii excepţiei menţionează prevederile referitoare la interzicerea discriminării cuprinse în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocol adiţional nr. 12 la această convenţie, art. 2 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă. 11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. [Ci a arătat că recunoaşterea stării de discriminare constituie una dintre cererile pe care autorii excepţiei de neconstituţionalitate le-au adresat instanţei de judecată în acţiunea ce formează obiectul Dosarului nr. 4.922/2/2018, iar competenţa de a se pronunţa cu privire la caracterul discriminator al unor dispoziţii de lege revine în exclusivitate Curţii Constituţionale.] 12. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, după cum precizează autorii excepţiei, critica acestora vizează dispoziţiile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi pe cele ale art. 25 alin. (1) din aceeaşi lege, dispoziţii pe care instanţa de judecată a omis să le menţioneze în dispozitivul încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale. 16. Din perspectiva stabilirii obiectului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a reţinut că, deşi excepţia de neconstituţionalitate prezintă particularităţi semnificative, ea se încadrează în categoria excepţiilor procesuale şi reprezintă, deci, un mijloc procedural prin care, în condiţiile legii, partea interesată, procurorul sau instanţa, din oficiu, invocă, în cadrul procesului şi fără a pune în discuţie fondul dreptului, neconformitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă cu Legea fundamentală. Sesizarea Curţii este subsecventă efectuării controlului privind îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a excepţiei realizat de către instanţa judecătorească sau de arbitraj comercial, care are rolul de prim filtru în cadrul etapei judecătoreşti a procedurii soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile“. 17. Astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia autorul solicită instanţei judecătoreşti sesizarea Curţii Constituţionale în vederea efectuării controlului de constituţionalitate, instanţa, exercitându-şi competenţa prevăzută de lege, trebuie să constate admisibilitatea sau inadmisibilitatea excepţiei, în cadrul considerentelor hotărârii, şi să dispună sesizarea Curţii, respectiv respingerea cererii de sesizare a Curţii, prin dispozitivul aceleiaşi hotărâri. 18. În ipoteza formulării unei excepţii prin care se invocă neconstituţionalitatea mai multor dispoziţii din legi sau ordonanţe, instanţa judecătorească are obligaţia să analizeze întrunirea condiţiilor de admisibilitate referitoare la fiecare dintre dispoziţiile vizate şi să se pronunţe cu privire la sesizarea Curţii sau la respingerea cererii de sesizare, corespunzător rezultatului controlului efectuat. Cu alte cuvinte, formularea unor critici de neconstituţionalitate care vizează dispoziţii diferite din legi sau ordonanţe necesită o analiză a fiecăruia dintre aceste texte în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate. 19. Din această perspectivă, Curtea constată că omisiunea instanţei judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la unele dispoziţii din legi sau ordonanţe a căror neconstituţionalitate a fost invocată de autorul excepţiei nu poate avea drept consecinţă înlăturarea controlului realizat de Curtea Constituţională. A admite o soluţie contrară echivalează cu atribuirea unor efecte extra legem şi chiar contra legem omisiunii sau refuzului instanţei judecătoreşti de a se pronunţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale având ca obiect soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate. Într-o atare ipoteză, conduita instanţei judecătoreşti s-ar constitui într-o modalitate de paralizare a exercitării dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultată din controlul legii de către instanţa de contencios constituţional. 20. Aşa fiind, Curtea constată că, în cazul în care instanţa de judecată sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a anumitor dispoziţii din legi sau ordonanţe fără a se pronunţa asupra altora, criticate în cadrul aceleiaşi excepţii de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional va analiza excepţia de neconstituţionalitate astfel cum aceasta a fost ridicată de autorul său. 21. Abia în ipoteza în care instanţa judecătorească, prin dispozitivul hotărârii, consideră excepţia referitoare la una/unele dintre dispoziţiile legale criticate ca fiind inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2) sau (3) din Legea nr. 47/1992, şi respinge cererea de sesizare cu această motivare, Curtea Constituţională nu se va pronunţa cu privire la această excepţie. În această împrejurare, autorul are, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, posibilitatea atacării cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare, a soluţiei de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate. 22. Aşa fiind, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conţinut: - Art. 25 alin. (1): „(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.“; – Art. 38 alin. (3) lit. a): "Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii." 23. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, invocă dispoziţiile referitoare la interzicerea discriminării din art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la această convenţie şi Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea reţine că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care a fixat următoarele repere: (i) limitarea sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, prevăzută de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, nu echivalează cu diminuarea salariului de bază - paragraful 13 din Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020, şi paragraful 24 din Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020); (ii) soluţia legislativă criticată nu este o noutate în sistemul juridic din România, ea fiind prevăzută şi în art. 23 alin. (1) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, şi art. 22 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, paragraful 14 din Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019; (iii) statul are deplina legitimitate constituţională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcţie de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula - Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 13, şi Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, paragraful 24; (iv) regula limitării sporurilor la un anumit cuantum reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie şi destinată a fi aplicată în mod nediferenţiat întregului personal plătit din fonduri publice, fără privilegii şi fără discriminări (Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 15, şi Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, paragraful 25). 25. Curtea observă că, în Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 17, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, a reţinut că autoarea excepţiei se axa pe unele probleme rezultate din aplicarea dispoziţiilor legale criticate, prin evidenţierea unor situaţii particulare, prin natura lor, variabile, spre exemplu, numărul şi categoriile de angajaţi în cadrul unei instituţii/autorităţi publice, care, în opinia sa, pot genera diferenţe în privinţa cuantumului sporurilor acordate aceleiaşi categorii de personal care îşi desfăşoară activitatea în instituţii diferite, în speţă, judecătorii care îşi desfăşoară activitatea în tribunale diferite. Curtea a respins criticile astfel formulate, arătând că, la stabilirea nivelului veniturilor salariale, trebuie avute în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora gestionarea sistemului de salarizare a personalului din instituţiile şi autorităţile publice se asigură de fiecare ordonator de credite, şi ale art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu (a se vedea Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 18). 26. Mai mult, Curtea a arătat că, în viziunea legiuitorului, sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. Astfel, Curtea a invocat art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în această lege şi în anexele nr. I-VIII la lege. Ca atare, Curtea a constatat că stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. O asemenea soluţie legislativă ţine de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 şi 16 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării (Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, paragraful 19). 27. Distinct de aceste considerente prin care a stabilit că prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale, Curtea observă că în prezenta cauză criticile formulate de autorii excepţiei pun un accent deosebit pe modalitatea în care art. 25 alin. (1) şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au fost aplicate în propria cauză. Mai mult decât atât, autorii excepţiei propun chiar modificarea art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 astfel încât să fie constituţional. 28. Ţinând seama de natura acestor critici, precum şi de jurisprudenţa constantă a Curţii în sensul că sunt inadmisibile acele excepţii de neconstituţionalitate care ridică probleme de aplicare a legii, precum şi cele prin care se propune modificarea legislaţiei, prezenta excepţie de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă. 29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi ale art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Geta Gherasimat, Alina Calotă, Silviu Crăciunescu, Florina Lidia Vasile (fostă Sbîncă), Lucreţia Vicuţa Ilie, Daniela Ristea, Bogdan Pieleanu şi Petrică Păduraru în Dosarul nr. 4.922/2/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
