Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Ramona Augusta Boeriu în Dosarul nr. 6.927/318/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia I civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 254D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Curtea s-a mai pronunţat asupra prevederilor criticate, prin Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 17 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.927/318/2018, Tribunalul Gorj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Ramona Augusta Boeriu, apelantă-intimată într-un litigiu având ca obiect contestaţie la executare silită. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că prevederile criticate încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu au fost adoptate în considerarea unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci a unor diverse situaţii cu implicaţii financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti. Aceasta reiese din faptul că se înregistrează creştere economică şi că au fost luate numeroase măsuri de creşteri de salarii. Eşalonarea pe 5 ani a plăţii sumelor prevăzute de art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 este într-o vădită contradicţie cu creşterea salariilor şi a pensiilor. În sprijin sunt invocate jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la garanţiile constituţionale ale executării obligaţiilor constatate prin hotărâri judecătoreşti, precum şi, in extenso, cele reţinute prin Opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 188 din 2 martie 2010. Prin această decizie a fost constatată constituţionalitatea măsurii de eşalonare, în intervalul 2010-2012, a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009. Opinia separată a invocat, în principal, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia nu este permis autorităţilor statului să se prevaleze de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească; complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de obligaţia sa prevăzută de Convenţie - de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătoreşti care sunt obligatorii şi executorii şi este obligaţia statelor contractante să îşi organizeze sistemul juridic în aşa fel încât autorităţile competente să îşi poată executa obligaţiile. 6. În final, autoarea excepţiei menţionează jurisprudenţa instanţelor româneşti relevantă în cauză. Astfel, acestea resping, ca neîntemeiate, contestaţiile la executare formulate de către instituţiile debitoare în temeiul art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului“. De asemenea, instanţele româneşti, constatând conflictul evident dintre prevederile de drept interne şi cele ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, aplică, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, prevederile acestui din urmă instrument normativ. 7. Tribunalul Gorj - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti se pot constitui într-o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, numai atât cât asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamentat, de apărarea stabilităţii economice a statului român. O atare situaţie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, după caz, chiar dacă debitor este statul. Altfel, Guvernul nu poate uza de reglementarea, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun, atunci când statul este debitor; este sarcina statului să găsească soluţii pentru executarea conformă a hotărârilor judecătoreşti, potrivit dreptului comun. În caz contrar, nu ar mai exista o situaţie extraordinară, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, ci, mai degrabă, s-ar pune în evidenţă elemente de oportunitate legislativă. 8. De asemenea, art. 16 alin. (1) din Constituţie nu este încălcat. Astfel, nu se poate reţine existenţa discriminării între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 se aplică tuturor creditorilor care au creanţe de natură salarială împotriva statului. 9. Măsura contestată urmăreşte un scop legitim, adică stabilitatea economică, şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere, executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Astfel, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic. 10. Cu privire la invocarea art. 21 din Constituţie, instanţa reţine că textul criticat conţine o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas al debitorului în ceea ce priveşte executarea creanţei. Faptul că acesta îşi execută creanţa într-o perioadă de 5 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar. Or, în cauza de faţă, Guvernul nu numai că nu refuză executarea hotărârilor judecătoreşti, ci se obligă la plata eşalonată a sumelor prevăzute prin acestea. Executarea eşalonată a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţie, ci reprezintă doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura modalitate posibilă de executare pe care Guvernul o poate aplica. 11. În sfârşit, cu referire la critica întemeiată pe încălcarea dreptului de proprietate privată, instanţa arată că prin măsura criticată nu se neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătoreşti şi nu se refuză punerea acestora în aplicare. Măsura criticată este una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile unei indisponibilităţi financiare de a executa printr-o singură tranşă sumele solicitate. 12. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1035 din 22 decembrie 2016, aprobată prin Legea nr. 152/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 27 iunie 2017, care au următorul conţinut: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2017, se va realiza astfel: a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu; b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu; c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu; e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu." 16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la separaţia şi echilibrul puterilor în stat, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind liberul acces la justiţie, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1292 din 24 decembrie 2020, a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016. Astfel, Curtea a arătat că dispoziţiile criticate se înscriu într-o practică recurentă a legiuitorului român de eşalonare succesivă a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 şi în anii 2012, 2013, 2014, 2015 şi 2016. Art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 prevede aplicarea acestei măsuri în 2017. În jurisprudenţa sa, Curtea a decis că astfel de măsuri au în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. 18. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică naţională şi internaţională. 19. În mod similar, Curtea a decis că sunt respectate şi prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, făcând referire punctuală la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, potrivit căruia „prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 [...] au fost aprobate măsurile privind salarizarea în anul 2016 a personalului din sectorul bugetar, precum şi alte măsuri fiscal-bugetare cu impact semnificativ de reducere a cheltuielilor publice, care îşi încetează aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2016“. Ţinând seama de acest aspect, precum şi de faptul că, prin atribuţiile constituţionale şi toate caracteristicile instituţionale pe care le posedă, Curtea a statuat că Guvernul este cel mai în măsură pentru a orienta şi defini politica bugetară a statului şi, ca atare, va acorda greutate aprecierii Guvernului cu privire la caracterul extraordinar al situaţiei care l-a determinat să adopte Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2016 şi, în particular, să menţină şi în 2017 măsura de eşalonare a plăţilor salariale cuvenite în temeiul unor hotărâri judecătoreşti. 20. Distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 451 din 23 iunie 2020, precitată, Curtea observă că, în Decizia nr. 365 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 18 august 2020, paragraful 23, a constatat conformitatea prevederilor criticate în prezenta cauză cu art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv şi rezonabil, aceasta însemnând că nu urmăreşte un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, 1968, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, 1979, paragraful 33, Rasmussen împotriva Danemarcei, 1984, paragraful 38, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit, 1985, paragraful 72, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, paragraful 42, Larkos împotriva Cipru, 1999, paragraful 29, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004, paragraful 24). Totodată, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele între diversele situaţii similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcţie de anumite circumstanţe, de domeniu şi de context (a se vedea hotărârile pronunţate în cauzele „Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene“ împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, Bocancea şi alţii împotriva Moldovei, 2004). Or, Curtea Constituţională a reţinut că măsura contestată urmăreşte un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. În aceste condiţii, Curtea a constatat că situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, şi Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013). 21. Având în vedere jurisprudenţa Curţii, precum şi faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să impună reorientarea acesteia, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ramona Augusta Boeriu în Dosarul nr. 6.927/318/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Gorj - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
