Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Cristina Cătălina Turcu│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1), (4) şi (6) şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Vasile Calistru în Dosarul nr. 444/91/2015 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1405D/2015. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că la dosar partea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a depus note de şedinţă prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 444/91/2015, Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1), (4) şi (6) şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care reclamantul a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, să emită titlul de plată pentru suma ce constituie despăgubire, fără eşalonare, actualizată, precum şi obligarea Ministerului Finanţelor Publice la plata sumei stabilite cu titlu de plată. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu prevăd măsuri clare şi precise care să asigure un regim echitabil de soluţionare a cererilor, lăsând la latitudinea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor termenele în care aceasta are obligaţia emiterii deciziilor de actualizare a sumelor şi a titlurilor de plată, avantajând o categorie de persoane îndreptăţite, în defavoarea altei categorii. Autorul excepţiei arată că, deşi deţine Hotărârea Comisiei nr. 60/2008, nici până în prezent nu s-a emis decizia de actualizare a sumei şi nici titlul de plată, în condiţiile în care persoanelor îndreptăţite, care şi-au obţinut drepturile prin hotărâri judecătoreşti, li s-au emis deja titluri de plată, deşi aceste hotărâri judecătoreşti sunt rămase definitive după anul 2008. Astfel, ordinea cronologică a emiterii titlurilor la care se referă art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 nu asigură o egalitate în drepturi a persoanelor deţinătoare a unor acte administrative cu cele care deţin hotărâri judecătoreşti definitive. Din evidenţele afişate pe internet de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor rezultă că la data de 19 iunie 2015 s-au emis titluri de plată pentru beneficiarii compensaţiilor obţinute în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive în anul 2015, în condiţiile în care pentru beneficiarii compensaţiilor stabilite prin hotărâre a Comisiei judeţene, titlurile de plată vizează abia perioada 2005-2006. 7. Un alt aspect cu privire la care s-au formulat critici vizează faptul că în cadrul aceleiaşi categorii de persoane există şi persoane care şi-au încasat procentul de 40% stabilit prin reglementarea anterioară a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003, astfel că, în prezent, „ordinea cronologică“ nu mai poate fi respectată, această ordine vizând data emiterii hotărârii de acordare a compensaţiei, fără a avea în vedere procentul încasat, care ar impune decalarea ordinii cronologice, pentru asigurarea egalităţii cu alte persoane îndreptăţite. Mai susţine că prin această nouă eşalonare a executării despăgubirilor se creează discriminare între persoanele beneficiare ale despăgubirilor în baza Legii nr. 290/2003. Astfel, persoanele care au încasat tranşa de 40% vor beneficia de eşalonarea plăţii în 5 ani, la fel ca persoanele care nu au beneficiat de nicio plată parţială a drepturilor cuvenite. Aceeaşi discriminare se creează şi între persoanele care şi-au încasat drepturile cuvenite fie direct, fie prin executare silită, şi cele care nu au încasat nicio despăgubire, cum este cazul autorului excepţiei. De asemenea, se creează discriminare şi între persoanele îndreptăţite la a primi plata despăgubirii în baza legii şi alte persoane ce au calitatea de creditori ai statului, fiind persoane pentru care s-a dispus plata anticipată a drepturilor, deşi executarea titlurilor a fost eşalonată până în 2016. 8. Cu privire la încălcarea art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată din Constituţie, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din primul Protocol adiţional la Convenţie, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 10 alin. (4) şi (6) din Legea nr. 164/2014 nu prevăd termene clare şi precise până la care se emit deciziile de actualizare a sumelor şi titlurilor de plată, prin raportare la termenul de 180 zile la care se referă art. 11 alin. (1) din lege, astfel încât termenele sunt lăsate la aprecierea emitentului până la sfârşitul fiecărui an, depăşindu-se astfel termenul de plată, Ministerul Finanţelor Publice fiind beneficiarul unui termen de 180 zile de la data emiterii titlurilor de plată, pentru efectuarea plăţilor. În aceste împrejurări, dreptul de proprietate al persoanei îndreptăţite este încălcat, aceasta urmând a intra în posesia despăgubirii cu întârziere, fiind constrâns în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra sumelor cuvenite. 9. Eşalonarea de 5 ani la care se referă art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 şi termenul de 180 zile la care se referă art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege încalcă termenul rezonabil de soluţionare a cererilor de despăgubire, având în vedere timpul scurs de la data emiterii Hotărârii nr. 60/2008 (peste 7 ani), dar şi perioada soluţionării cererii de despăgubire, de aproximativ 4 ani, în analizarea termenului rezonabil fiind inclusă întreaga procedură de despăgubire, iar nu numai faza executării. Se arată că termenul de 5 ani stabilit prin art. 10 alin. (1) din lege nu se justifică, atât timp cât, anterior şi ulterior adoptării acestor dispoziţii, Ministerul Finanţelor Publice arăta că s-a înregistrat un excedent bugetar, existând fonduri care să permită executarea obligaţiilor scadente, astfel încât noua eşalonare dispusă cu privire la plata despăgubirilor este de natură a afecta substanţa dreptului de proprietate, cu consecinţa încălcării art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 10. Caracterul termenului rezonabil trebuie să aibă în vedere întreaga procedură şi nu doar faza de executare, iar executarea a fost eşalonată pentru a treia oară prin Legea nr. 164/2014 pentru o perioadă de 5 ani, astfel că întreaga procedură de executare s-ar întinde pe o perioadă totală de peste 10 ani, ceea ce s-a dovedit a nu fi un termen rezonabil în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În final se apreciază că termenul de 5 ani la care se referă art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă al reclamantului, constituind din acest punct de vedere o ingerinţă disproporţionată asupra acestui drept. Trebuie avute în vedere atât perioada eşalonată anterior, în care nu s-a efectuat nicio plată, cât şi perioada procedurii administrative de eliberare a actului administrativ/jurisdicţional de recunoaştere a dreptului pretins, dar şi persoana titularului dreptului, respectiv vârsta acestuia. 11. Tribunalul Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ci stabilesc o modalitate de plată valabilă pentru toţi cetăţenii, în ordinea cronologică a emiterii actelor privind decizia de plată, fără discriminare între cetăţenii beneficiari. Totodată, instanţa apreciază că, prin stabilirea unei modalităţi de plată eşalonată pe un termen de 5 ani, nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată reglementat de art. 44 din Constituţie, având în vedere că finalitatea este stabilirea unei modalităţi de plată care să asigure despăgubirea tuturor persoanelor îndreptăţite. 12. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 14. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale invocând jurisprudenţa Curţii în materie. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele de şedinţă depuse de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (1),(4) şi (6) şi art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, având următorul cuprins: - Art. 10 alin. (1), (4) şi (6): "(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranşe anuale egale, eşalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015. [...](4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătoreşti prevăzute la alin. (3) şi actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), se actualizează cu indicele de creştere a preţurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, şi constituie obligaţii de plată, în tranşe, în condiţiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.[...](6) Pentru fiecare tranşă anuală, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanţelor Publice şi persoanelor îndreptăţite." – Art. 11 alin. (1) şi (3): "(1) Plata sumelor stabilite prin titlurile de plată se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de cel mult 180 de zile de la data emiterii acestora. [...](3) Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)." 18. Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014, Curtea observă că acestea reglementează cu privire la faptul că orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligaţiile prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6) din lege. Or, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de autor într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii prin care acesta a solicitat obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 să emită titlul de plată pentru suma ce constituie despăgubire, iar nu în etapa executării silite. Aşa fiind, în raport de obiectul cauzei, dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 nu au legătură cu soluţionarea acesteia, Curtea urmând să respingă excepţia ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 20. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1),(4) şi (6) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, faţă de criticile formulate prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut, cu valoare de principiu, că aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcţie de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situaţia de faţă, inegalitatea de tratament juridic între autor şi acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a Legii nr. 164/2014 nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 14 din 19 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, paragraful 24, Decizia nr. 120 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 20 mai 2016, paragraful 34, şi Decizia nr. 133 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 16 mai 2016, paragraful 39). 21. Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului sunt neconstituţionale din perspectiva eşalonării plăţii despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, precum şi cu privire la reglementarea unui termen de 180 de zile în care Ministerul Finanţelor Publice efectuează plata în raport cu art. 44 din Constituţie, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie. Aceasta deoarece, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, mecanismul eşalonării plăţii, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiţii: tranşe de efectuare a plăţilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate. 22. Curtea a constatat că prevederile art. 10 din Legea nr. 164/2014 îndeplinesc aceste condiţii, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eşalonarea plăţii, precum şi obligaţia de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creştere a preţurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, aşadar, de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului - stat şi cele ale creditorului - persoană îndreptăţită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptăţită nu suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate în temeiul legii. Aceleaşi motive sunt valabile şi cu privire la termenul de 180 de zile în care Ministerul Finanţelor Publice efectuează plata, reglementat prin art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. În plus, astfel cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 164/2014, Curtea a observat că evaluările Guvernului privind impactul financiar asupra bugetului se referă la o perioadă de 5 ani de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, astfel încât şi din acest punct de vedere este justificată instituirea unui termen de 5 ani pentru eşalonarea plăţii despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003 şi Legii nr. 9/1998 (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 120 din 3 martie 2016, precitată, paragrafele 29-31). 23. În ceea ce priveşte constituţionalitatea duratei eşalonării plăţii unor sume datorate de stat, Curtea s-a mai pronunţat statuând că o durată de 5 ani a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, sunt constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010). Curtea a statuat că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura (a se vedea Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, paragrafele 20 şi 21). 24. Pe cale de consecinţă, Curtea a constatat că eşalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăţii sumelor reprezentând despăgubiri, fiind o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptăţite la despăgubire şi interesul general al colectivităţii, urmăreşte principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esenţa dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003. Aceasta, cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social, valoare constituţională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, are obligaţia de a imprima acţiunilor sale cu caracter economic un conţinut just proporţionat, astfel încât să asigure tuturor cetăţenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor şi libertăţilor lor fundamentale (a se vedea Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015, precitată, paragrafele 23 şi 24). 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 şi cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1), (4) şi (6) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative, excepţie ridicată de Vasile Calistru în Dosarul nr. 444/91/2015 al Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar, al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1), (4) şi (6) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea şi finalizarea procesului de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum şi al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, şi pentru modificarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
