Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 572D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Codul penal reglementează regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni în situaţia distinctă a săvârşirii de către aceeaşi persoană a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii, iar cealaltă în timpul majoratului, caz în care pentru prima se ia o măsură educativă, iar pentru a doua se stabileşte pedeapsa amenzii. Susţine că regula în cazul săvârşirii infracţiunii de către o persoană minoră este aceea a aplicării unei măsuri educative neprivative de libertate. Cu toate acestea, Codul penal a prevăzut ca în cadrul pluralităţii de infracţiuni anterior menţionate să fie stabilită o măsură educativă privativă de libertate. Legiuitorul a reglementat această modalitate de stabilire şi aplicare a pedepsei în conformitate cu politica sa penală, ţinând seama de particularităţile psihologice ale vârstei infractorului în condiţiile concursului de infracţiuni. Aşa fiind, prin aplicarea măsurii educative privative de libertate, legiuitorul, potrivit art. 61 din Constituţie, a adoptat o formă de sancţiune care practic, în funcţie de criteriile de individualizare, poate fi dusă până la limita maximă. Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, dacă în cazul regimului sancţionator al concursului de infracţiuni legiuitorul a prevăzut un spor limitat, egal cu o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite în cazul infractorilor majori, în cazul pluralităţii de infracţiuni prevăzute de textul de lege criticat este reglementată o limită generală maximă legală a singurei pedepse care formează pedeapsa rezultantă a concursului de infracţiuni, aceasta fiind singura care se aplică. Făcând referire la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, susţine că textul de lege criticat prevede o limită maximă care îngrădeşte posibilitatea judecătorului în activitatea de individualizare a pedepsei de a stabili o pedeapsă rezultantă mai mare decât maximul general al măsurii educative chiar dacă este privativă de libertate, aceasta nefiind în defavoarea inculpatului minor iniţial, major la data pronunţării hotărârii. Pe de altă parte, individualizarea pedepselor este atributul exclusiv al instanţei de judecată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 4 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.770/180/2016, Judecătoria Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Răzvan Cosor cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că, în cazul săvârşirii de către un infractor major a două infracţiuni aflate în concurs, dintre care pentru una se stabileşte pedeapsa cu închisoarea şi pentru alta pedeapsa cu amenda, sunt aplicabile dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Codul penal care prevăd că se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii. Având în vedere că este recunoscut faptul că o pedeapsă privativă de libertate este mai aspră decât o pedeapsă cu amenda, apreciază că textul criticat discriminează persoanele care au săvârşit pluralităţi de infracţiuni din categoria celor reglementate la art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, faţă de persoanele care săvârşesc infracţiuni după majorat, în ipoteza prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. d) din acelaşi act normativ. Face referire la Decizia nr. 601 din 27 septembrie 2018, apreciind că majorarea măsurii educative privative de libertate cu un termen de până la 6 luni în situaţia infractorului care a săvârşit o faptă în minoritate şi cea de-a doua după majorat (în situaţia în care pentru prima faptă s-a dispus o măsură educativă privativă de libertate şi pentru cea de-a doua faptă, săvârşită după majorat, s-a dispus pedeapsa amenzii penale) este discriminatorie faţă de situaţia persoanelor care au săvârşit infracţiuni concurente după majorat, avându-se în vedere că acestea din urmă aveau discernământul format la data săvârşirii infracţiunilor. Totodată, fiind vorba despre o majorare a perioadei de privare de libertate, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 23 din Constituţie, referitoare la libertatea individuală. 6. Judecătoria Bacău - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa judecătorească consideră că argumentele juridice invocate de inculpat nu sunt în concordanţă cu viziunea avută de legiuitor cu privire la reglementarea regimului sancţionator prevăzut de art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal. Potrivit noii reglementări penale, infractorilor minori li se aplică exclusiv măsuri educative. Raportat la specificul situaţiei prevăzute de textul de lege criticat, legiuitorul a reglementat singura modalitate care este de natură să sancţioneze infractorul căruia i-au fost aplicate o măsură educativă privativă de libertate şi pedeapsa amenzii pentru infracţiuni concurente. În condiţiile în care pedeapsa amenzii nu poate fi aplicată în situaţia prevăzută de art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, având prioritate aplicarea sancţiunii privative de libertate, legiuitorul a înţeles să adopte o formă de sancţionare viabilă a persoanei care şi-a reiterat comportamentul infracţional după majorat. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, cu următorul conţinut: „(2) În cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care: […] d) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta.“ 11. Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2), potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, şi art. 23 referitor la libertatea individuală. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 129 alin. (2) din Codul penal reglementează regimul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni, în situaţia distinctă a săvârşirii de către aceeaşi persoană a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, caz în care pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru infracţiunea săvârşită după majorat se stabileşte o pedeapsă. Pentru ipoteza juridică anterior menţionată, textul criticat prevede că, dacă măsura educativă stabilită pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii este privativă de libertate, iar pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită după majorat este amenda, se execută măsura educativă, a cărei durată se majorează cu cel mult 6 luni, fără a depăşi maximul prevăzut de lege pentru aceasta. 13. În acest context, Curtea observă că, prin Sentinţa penală nr. 382 din 28 februarie 2019, Judecătoria Bacău - Secţia penală, în temeiul art. 396 alin. (2) şi (10) din Codul de procedură penală, l-a condamnat pe autorul excepţiei la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. În baza art. 22 alin. (2) şi alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 83 din Codul penal din 1969, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1.321 din 13 septembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Bacău, definitivă prin nerecurare la data de 3 octombrie 2011, şi a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an şi 4 luni. În baza art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 şi a art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, a aplicat autorului excepţiei pedeapsa de 9 luni închisoare, pe care a majorat-o cu 1/4 din durata de 1 an şi 4 luni a măsurii educative a internării într-un centru educativ, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi o lună închisoare. 14. De asemenea, Curtea constată că apelul formulat de autorul excepţiei a fost respins. Astfel, prin Decizia penală nr. 187 din 13 februarie 2020, Curtea de Apel Bacău - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de autorul excepţiei împotriva Sentinţei penale nr. 382 din 28 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Bacău - Secţia penală, pe care a menţinut-o. Aşa fiind, Curtea constată că instanţa judecătorească a aplicat în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. b) din Codul penal, iar nu dispoziţiile art. 129 alin. (2) lit. d) din acelaşi act normativ criticate de autorul excepţiei. 15. În aceste condiţii, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal este inadmisibilă, întrucât acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, atât timp cât o eventuală soluţie de admitere nu ar avea nicio înrâurire asupra soluţionării procesului în care a fost invocată. În acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, „legătura cu soluţionarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 818 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 aprilie 2018, paragraful 19). 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. d) din Codul penal, excepţie ridicată de Nicuşor Răzvan Cosor în Dosarul nr. 6.770/180/2016 al Judecătoriei Bacău - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Bacău - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
