Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 43 alin. (2) din Codul penal“, excepţie ridicată de Constantin Ştefănescu în Dosarul nr. 2.781/109/2017 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.465D/2017. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 559 din 19 septembrie 2017. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.781/109/2017, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 43 alin. (2) din Codul penal“. Excepţia a fost ridicată de Constantin Ştefănescu în dosarul menţionat, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul Argeş. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în baza art. 43 din noul Cod penal s-a adăugat la pedeapsa de 7 ani închisoare restul rămas neexecutat de 1411 zile ca urmare a revocării liberării condiţionate, în final autorul excepţiei având de executat pedeapsa rezultantă de „7 ani şi 1411 zile închisoare“. Se arată că infracţiunea reţinută în sarcina sa a fost săvârşită în anul 2001, sub imperiul legii vechi, condamnarea definitivă fiind dispusă sub imperiul legii noi. Întrucât noua lege penală în vigoare de la 1 februarie 2014 produce efecte juridice numai pentru viitor şi se aplică exclusiv faptelor săvârşite în timpul când aceasta se află în vigoare, „se poate spune că în cauză s-a încălcat principiul neretroactivităţii legii“. Art. 2 din Codul penal prevede că nu se poate aplica o pedeapsă dacă aceasta nu era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită, fiind evident că, deşi noua faptă a fost comisă înainte de intrarea în vigoare a legii noi, aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal s-a făcut cu înfrângerea neretroactivităţii legii, deoarece s-a aplicat retroactiv restul rămas neexecutat de 1411 zile. Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, „pedeapsa în caz de recidivă dispusă de art. 43 din noul Cod penal este constituţională în măsura în care aceasta era prevăzută de legea penală la data când fapta a fost săvârşită, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivităţii legii.“ 6. Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu este „de natură a încălca imparţialitatea justiţiei, accesul liber la justiţie, egalitatea în drepturi, dar nici dreptul la un proces echitabil al participanţilor la procesul penal, nu încalcă garanţiile procesuale referitoare la dreptul la apărare, acesta presupune, în sens larg, dreptul oricărui participant la procesul penal de aşi formula apărările personal sau prin intermediul unui avocat. În concluzie, nu se poate reţine contrarietatea acestui text de lege faţă de dispoziţiile din Constituţie invocate de către petent. Mai mult, motivarea excepţiei de către petent nu are nicio legătură cu norma penală criticată. Simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate.“ 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este, în principal inadmisibilă şi, în secundar, neîntemeiată. Astfel, în actualul Cod penal, legiuitorul român are o orientare mai degrabă preventivă, decât represivă, de vreme ce s-a optat pentru reducerea limitelor speciale de pedeapsă pentru mai multe infracţiuni, concomitent cu înăsprirea tratamentului penal al pluralităţii de infracţiuni. Cu toate acestea, inculpatul, prin săvârşirea unei infracţiuni sub imperiul noii legi, a înţeles să o încalce şi pe aceasta, expunându-se consecinţelor care derivă din acest fapt, aşa încât aplicarea dispoziţiilor legii noi în privinţa recidivei, în ipoteza săvârşirii unei infracţiuni sub legea nouă, era previzibilă pentru inculpat. De altfel, modul de sancţionare prin adăugare la pedeapsa rezultantă a pedepsei anterioare neexecutate ori a restului rămas neexecutat din aceasta nu are legătură cu principiul neretroactivităţii legii, întrucât săvârşirea unei noi infracţiuni s-a făcut după intrarea în vigoare a noii legi penale care prevede în mod expres, în concordanţă cu normele constituţionale, şi un regim sancţionator aplicabil infracţiunilor săvârşite în stare de recidivă. În opinia Guvernului, motivarea autorului excepţiei nu are nicio legătură cu normele penale criticate, iar „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate“ (Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011). În legătură cu acest aspect, instanţa de contencios constituţional a statuat prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 că, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, principiul legalităţii implică o obligaţie pozitivă a legiuitorului, de a reglementa prin texte clare şi precise. Norma juridică trebuie să fie enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintro anumită faptă. Însă, având în vedere caracterul de generalitate al legilor şi faptul că redactarea acestora nu poate avea o precizie absolută, cerinţa de previzibilitate a normei se poate complini printr-o interpretare coerentă şi previzibilă, incriminarea urmărind sancţionarea unor situaţii în care sunt încălcate normele legale. Prin Decizia nr. 1.105 din 8 septembrie 2011, Curtea Constituţională a statuat că o eventuală diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică numai pentru viitor. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispoziţiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele produse înainte de intrarea ei în vigoare nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 43 alin. (2) din Codul penal, cu denumirea marginală Pedeapsa în caz de recidivă. În notele scrise ale autorului excepţiei este citat însă textul de lege criticat, iar textul vizat corespunde alin. (1) al art. 43 din Codul penal, iar nu alin. (2) al aceluiaşi articol. Astfel fiind, Curtea Constituţională va reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Codul penal, având următorul conţinut: „Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.“ 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii şi ale art. 23 alin. (12), potrivit căruia „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii“. Se invocă, de asemenea, art. 7 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - Nicio pedeapsă fără lege şi art. 49 alin. (1) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene - Principiile legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, aşa cum rezultă din motivarea autorului, printr-o sentinţă penală a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, acesta a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Totodată, în baza art. 104 alin. (2) din Codul penal s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul rămas neexecutat de 1411 zile provenit dintr-o pedeapsă de 15 ani dispusă prin Sentinţa penală din 16 mai 2011 a Tribunalului Mehedinţi, rămasă definitivă prin nerecurare. 15. Potrivit celor consemnate de instanţa de judecată în încheierea de sesizare, în continuare, autorul excepţiei a formulat contestaţie la executare, care a fost respinsă în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală prin sentinţa penală din 30 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş. Împotriva acestei sentinţe, Constantin Ştefănescu a formulat contestaţie, iar în timpul judecării cauzei în faza contestaţiei a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, criticând în fapt ce s-a dispus cu prilejul soluţionării fondului cauzei, de către „instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare“. 16. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia“. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că „legătura cu soluţionarea cauzei“ în sensul dispoziţiilor citate presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, paragraful 15). 17. Analizând din această perspectivă excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în cadrul judecării contestaţiei formulate împotriva sentinţei pronunţate în procedura contestaţiei la executare [art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală], procedură care este incidentă „când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei“, autorul a criticat dispoziţii legale referitoare la pedeapsa în caz de recidivă, respectiv aplicarea acestora de către instanţa care a dispus condamnarea. Or, critica de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii ar fi putut avea legătură cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precitat, numai dacă ar fi fost invocată cel mai târziu cu prilejul judecării apelului soluţionat prin decizia penală a Curţii de Apel Bucureşti, întrucât în procedura contestaţiei nu se realizează o nouă judecată, nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate şi nici dacă revocarea liberării condiţionate pentru un rest rămas neexecutat este sau nu legală. Cu alte cuvinte, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal referitoare la Pedeapsa în caz de recidivă nu are legătură cu cauza. 18. Astfel fiind şi văzând dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 care stabilesc că excepţia este inadmisibilă în cazul în care este „contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3)“ ale aceluiaşi articol, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Ştefănescu în Dosarul nr. 2.781/109/2017 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
