Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel-Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, raportate la cele ale art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Nichifor Sîrghie în Dosarul nr. 549/86/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.197D/2016. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 9 noiembrie 2017, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi ale art. 396 din Codul de procedură civilă, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 23 noiembrie 2017, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 549/86/2016, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice raportate la cele ale art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din aceeaşi lege. Excepţia a fost ridicată de Nichifor Sîrghie cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 672 din 2 mai 2016, pronunţate de Tribunalul Suceava în Dosarul nr. 549/86/2016. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că titularii pensiei de invaliditate de gradul I sau II nu pot fi condamnaţi la o viaţă inactivă, în care le este interzis să realizeze venituri suplimentare pensiei, care, deşi nu le pot asigura existenţa, le pot îmbunătăţi nivelul de trai. Consideră că, dacă sistemul de asigurări sociale nu poate oferi un venit minim care să permită un trai decent, atunci legislaţia ar trebui să permită cetăţenilor să poată profita de orice oportunitate. În susţinerea acestor argumente face o comparaţie între persoanele care se află în ipoteza art. 6 pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010 şi care nu pot cumula pensia de invaliditate de gradul I sau II cu venituri de natură profesională din contracte sau convenţii civile şi persoanele aflate în ipoteza pct. IV din acelaşi articol, care pot cumula pensia de invaliditate de gradul I sau II cu un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. 5. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 6. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 7. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 8. Guvernul şi Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d), art. 114 şi art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, cât şi ipoteza legală în care se încadrează autorul excepţiei, Curtea reţine ca obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) teza a doua, art. 114 alin. (1) lit. e) şi art. 118 din Legea nr. 263/2016, care au următoarea redactare: - Art. 6 alin. (1) pct. 1 lit. d): "(1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: I. [...] d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil.;" – Art. 114 alin. (1) lit. e): "(1) În sistemul public de pensii, plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care a intervenit una dintre următoarele cauze: [...] e) pensionarul de invaliditate, încadrat în gradul I sau II, se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV, cu excepţia consilierilor locali sau judeţeni;" – Art. 118: "(1) În sistemul public de pensii, pot cumula pensia cu venituri provenite din situaţii pentru care asigurarea este obligatorie, în condiţiile legii, următoarele categorii de pensionari: a) pensionarii pentru limită de vârstă; b) nevăzătorii; c) pensionarii de invaliditate gradul III, precum şi copiii, pensionari de urmaş, încadraţi în gradul III de invaliditate; d) copiii, pensionari de urmaş, prevăzuţi la art. 84 lit. a) şi b). (2) Soţul supravieţuitor, beneficiar al unei pensii de urmaş, poate cumula pensia cu venituri din activităţi profesionale pentru care asigurarea este obligatorie, potrivit legii, dacă acestea nu depăşesc 35% din câştigul salarial mediu brut prevăzut la art. 33 alin. (5)." 11. Curtea observă că Legea nr. 217/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 20 noiembrie 2017, a modificat şi completat dispoziţiile de lege criticate, impunând o nouă concepţie legislativă şi a îndepărtat soluţia legislativă aplicabilă în speţă autorului excepţiei şi criticată de acesta pentru neconstituţionalitate. Astfel, art. 114 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 prevede, în prezent, suspendarea acordării pensiei pensionarului de invaliditate de gradul I sau II doar în situaţiile în care acesta realizează venituri lunare aflându-se în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II din aceeaşi lege. De asemenea, art. 118 alin. (1^1) din acelaşi act normativ prevede că "În sistemul public de pensii pot cumula pensia cu venituri realizate din activităţi dependente, astfel cum sunt reglementate de Codul fiscal, indiferent de nivelul acestora, cu excepţia celor realizate din situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. a) şi b) sau pct. II, următoarele categorii de pensionari: a) pensionarii de invaliditate încadraţi în gradul I sau II de invaliditate, precum şi pensionarii de urmaş încadraţi în gradul I sau II de invaliditate;." 12. Deşi Curtea are în vedere intervenţia acestor modificări de concepţie legislativă, urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii textului de lege în redactarea criticată de autorul excepţiei şi aplicabilă cauzei în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate. 13. Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere următoarelor prevederi din Constituţie: art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică, în esenţă, dispoziţiile de lege care prevăd suspendarea pensiei de invaliditate de gradul I sau II, atunci când pensionarul se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II sau IV din Legea nr. 263/2010. Autorul excepţiei s-a aflat în ipoteza art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) teza a doua din această lege, respectiv a realizat venituri de natură profesională din contracte încheiate potrivit Codului civil. Cu privire la aceste venituri, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 15 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 17 iulie 2017, par. 65, a reţinut că „obiectul de reglementare al tezei a II-a din art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010, respectiv contractele încheiate potrivit Codului civil, ca vizând toate tipurile de convenţii în care o persoană fizică se obligă să presteze o activitate cu caracter profesional, pentru care este plătită de beneficiarul prestaţiei în favoarea şi sub coordonarea căruia îşi desfăşoară această activitate, situaţie în care veniturile încasate de persoana respectivă sunt supuse unui regim fiscal ce impune în sarcina ambelor părţi contractante obligaţii specifice cu privire la declararea şi plata contribuţiilor, impozitelor şi a altor obligaţii fiscale.“ Prin paragraful 69 din aceeaşi decizie, instanţa supremă a precizat că sintagma „«venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, (...) din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil» prevăzută de art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010 urmează a fi interpretată ca având în vedere venituri obţinute din activităţi profesionale exercitate în mod dependent în baza unor contracte sau convenţii întemeiate pe dispoziţiile Codului civil, dar ţinând cont de evoluţia în timp a reglementărilor ce guvernează regimul juridic al acestor contracte [...].“ 15. Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea Constituţională observă că asupra constituţionalităţii măsurii suspendării acordării pensiei de invaliditate de gradul I sau II sa mai pronunţat în jurisprudenţa sa. Astfel, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 17 februarie 2014, a arătat, în esenţă, că „este lipsit de orice sens şi raţiune ca o persoană să poată cumula atât veniturile realizate prin prestarea unei munci cu cele de care beneficiază tocmai pentru faptul că şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă“. În concluzie, Curtea a reţinut că „dreptul la muncă al persoanei nu este în niciun mod îngrădit, aceasta având posibilitatea nelimitată de a presta o muncă; suspendarea plăţii pensiei de invaliditate este consecinţa recăpătării capacităţii de muncă a persoanei respective. Prin urmare, prestarea muncii nu este condiţionată în niciun fel de pensia de invaliditate primită, plata acesteia din urmă fiind însă condiţionată de pierderea în totalitate a dreptului la muncă.“ 16. Curtea apreciază că aceste considerente sunt aplicabile şi în prezenta cauză. În acelaşi timp însă, observă că argumentele principale invocate de autorul excepţiei se întemeiază pe o comparaţie între persoanele aflate în ipoteza art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) din Legea nr. 263/2010 şi persoanele încadrate în ipoteza pct. IV al aceluiaşi articol de lege. 17. Analizând dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) teza a doua din Legea nr. 263/2010 din această perspectivă, Curtea constată că acestea nu reglementează suspendarea acordării pensiei de invaliditate, ci stabilesc una dintre categoriile de persoane asigurate în sistemul public de pensii. Potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, asiguratul este acea persoană fizică pentru care angajatorul este obligat să reţină şi să plătească contribuţia individuală de asigurări sociale, precum şi persoana fizică ce achită, în nume propriu, contribuţia de asigurări sociale, conform Legii nr. 263/2010. 18. Curtea reţine că art. 6 alin. (1) pct. I-V din Legea nr. 263/2010 enumeră şi alte situaţii care obligă persoanele să se asigure în sistemul public de pensii, între aceste aflându-se şi persoanele încadrate în ipoteza pct. IV, care sunt obligate să se asigure dacă „realizează, în mod exclusiv, un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat“. Este vorba de: administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare ori de management; membri ai întreprinderii individuale şi întreprinderii familiale; persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi economice; persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora; alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale. 19. Stabilirea categoriilor de persoane asigurate în sistemul public de pensii reprezintă o prerogativă exclusivă a legiuitorului. În ceea ce priveşte tratamentul juridic diferenţiat căruia sunt supuse persoanele care se încadrează în ipoteza art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010, în sensul că acestea sunt obligate la plata contribuţiei de asigurări sociale doar dacă depăşesc un anumit nivel al venitului brut pe an calendaristic, Curtea apreciază că acesta este justificat de specificul activităţilor desfăşurate. Astfel, activităţile independente, prin însăşi natura lor, nu asigură persoanei care le desfăşoară un venit de natură constantă, ci unul fluctuant, astfel încât legiuitorul a considerat că impunerea obligaţiei de plată a contribuţiei de asigurări sociale se justifică numai dacă acesta are un anumit nivel, apreciat ca fiind rezonabil pentru a justifica această obligaţie, în consonanţă cu principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale. 20. Curtea consideră că această opţiune legislativă nu este contrară principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor care, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, impune legiuitorului instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii obiectiv identice, dar, în acelaşi timp, justifică, iar uneori chiar impune instituirea unui tratament juridic diferit atunci când sunt avute în vedere împrejurări diferite. 21. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 114 alin. (1) lit. e) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010, care se referă la condiţiile de suspendare a acordării pensiei de invaliditate de gradul I sau II şi posibilitatea de a cumula pensia cu alte venituri, Curtea apreciază că autorul excepţiei tinde, în realitate, către modificarea acestor dispoziţii de lege. Astfel, susţinând că pensionarilor de invaliditate de gradul I sau II din Legea nr. 263/2010 ar trebui să li se permită cumulul pensiei cu alte venituri, autorul invocă situaţia persoanelor încadrate în ipoteza art. 6 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 263/2010, pentru care pensia se poate cumula cu un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puţin de 4 ori câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Reiese astfel că autorul excepţiei doreşte stabilirea unei soluţii asemănătoare şi pentru categoria de persoane din care face parte. Or, Curtea constată că o asemenea modificare legislativă este de competenţa exclusivă a legiuitorului, instanţa de contencios constituţional neputând, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, să modifice sau să completeze prevederile supuse controlului de constituţionalitate. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nichifor Sîrghie în Dosarul nr. 549/86/2016 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) pct. I lit. d) teza a doua din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 114 alin. (1) lit. e) şi art. 118 din Legea nr. 263/2010, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
