Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, excepţie ridicată de Andreiu Manea în Dosarul nr. 1.147/91/2019 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.285D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 4 aprilie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 20 aprilie 2023, apoi pentru data de 30 mai 2023, când, constatând imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată, Curtea, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 27 iunie 2023, apoi pentru 11 iulie 2023, 27 septembrie 2023, 2 noiembrie 2023 şi, respectiv, 28 noiembrie 2023. La această dată, în considerarea cererii formulate pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 12 decembrie 2023 şi, ulterior, pentru data de 14 decembrie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.147/91/2019, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Andreiu Manea într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a deciziei de acordare a pensiei de serviciu şi emiterea unei decizii noi, cu recalcularea pensiei militare de stat în conformitate cu prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 în condiţiile în care acest act normativ, modificând Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, a condus implicit la excluderea aplicării unor prevederi cuprinse în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare [art. 11 alin. (3)] şi în Legea nr. 223/2015 [art. 108 lit. c)], texte referitoare la acordarea unor sporuri la calculul pensiei cuvenite cadrelor militare. Consideră că modificările legislative operate succesiv în detrimentul exclusiv al cadrelor militare în rezervă şi în retragere, prin care este afectat cuantumul pensiei de serviciu, ignoră cumulul de exigenţe, restricţii şi riscuri la care este supusă această categorie socioprofesională, singura considerată în activitate 24 de ore din 24 şi care are obligaţii de serviciu inclusiv după trecerea în rezervă, şi rupe echilibrul necesar dintre interesul general şi imperativul protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanelor. 5. Autorul excepţiei susţine că prin adoptarea actului normativ criticat Guvernul a intervenit asupra unei legi organice, încălcând principiul separaţiei puterilor în stat şi pe cel al obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi pe cel consacrat de art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică adoptată de Parlament. 6. Se mai arată că normele legale astfel adoptate sunt lipsite de previzibilitate, deoarece pensionarul militar nu este în măsură să îşi adapteze în mod corespunzător conduita (raportându-se doar la prevederile legii) şi nu poate avea reprezentarea corectă a derulării procedurii pensionării, a condiţiilor de pensionare sau a celor de recalculare a pensiei, ceea ce contravine art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. 7. Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Contrar susţinerilor autorului excepţiei, instanţa arată că o ordonanţă de urgenţă poate reglementa în domeniul rezervat legii organice în temeiul art. 115 alin. (5) din Constituţie. Totodată, legiuitorul dispune de o anumită marjă de apreciere în stabilirea condiţiilor şi a criteriilor de acordare a pensiilor, ceea ce nu echivalează cu încălcarea dreptului la pensie, garantat de art. 47 alin. (2) din Constituţie. Întrucât pensia militară de stat nu se bazează pe principiul contributivităţii, ci reprezintă o pensie specială plătită din bugetul de stat, arată că plafonarea cuantumului acestor pensii ţine de apărarea unui interes public ce vizează gestionarea bugetului de stat. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017. Din motivarea autorului excepţiei, Curtea reţine că acesta formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la încălcarea prevederilor cuprinse în art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, astfel că, în considerarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 302 din 18 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 16 august 2022, paragrafele 20 şi 21, sau Decizia nr. 650 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1262 din 28 decembrie 2022, paragrafele 33 şi 34), obiectul excepţiei îl constituie, din perspectiva criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, dispoziţiile art. VII, în ansamblul său, şi nu întreaga ordonanţă de urgenţă, care modifică mai multe acte normative. Sub aspect intrinsec, sunt criticate dispoziţiile art. VII pct. 2 şi 3 din ordonanţa de urgenţă menţionată, care modifică art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispoziţiile de modificare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se raportează, în realitate, la dispoziţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, precum şi ale art. VII, în ansamblul său, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017. 12. Ulterior invocării excepţiei, prevederile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 au mai suferit intervenţii legislative, având în prezent un conţinut normativ diferit, însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, textele de lege criticate vor fi analizate în redactarea care a produs şi continuă să producă efecte juridice în cauza în care a fost invocată excepţia, aceasta fiind următoarea: - Art. 59: „Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflaţiei, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea şi comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.“ – Art. 60: „La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.“ – Art. VII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, criticat sub aspect extrinsec, operează trei intervenţii legislative asupra Legii nr. 223/2015, în sensul că, prin pct. 1, sunt introduse la articolul 3, după litera k), două noi litere, literele l) şi m), iar prin pct. 2 şi 3 se modifică, după cum s-a arătat deja, art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015. 13. Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separării şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 2 alin. (2) privind interdicţia vreunui grup sau a vreunei persoane de a exercita suveranitatea în nume propriu, art. 4 alin. (1) privind unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi, art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind principiul egalităţii în drepturi, art. 30 alin. (6) şi (7) privind libertatea de exprimare, art. 31 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul de acces al persoanei la orice informaţie de interes public, art. 41 alin. (2) şi (3) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 42 alin. (1) şi (2) privind interzicerea muncii forţate, art. 44 alin. (1) - (4) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai decent şi alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 alin. (1) şi (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. p) potrivit căruia regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică, art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6) privind delegarea legislativă şi condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului şi art. 118 alin. (1) privind forţele armate. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. 15. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, prin care se pretinde greşita adoptare a ordonanţei de urgenţă a Guvernului într-un domeniu strict rezervat legii organice, Curtea a reţinut, de principiu, că interdicţia pentru Guvern de a reglementa în domeniul legilor organice este prevăzută în art. 115 alin. (1) din Constituţie şi se referă la ordonanţele simple. Cât priveşte ordonanţele de urgenţă, Legea fundamentală stabileşte condiţii diferite, reglementate de art. 115 alin. (4) - (6) din Constituţie, care nu se referă însă şi la interdicţia reglementării în domeniul legilor organice. Dimpotrivă, din conţinutul dispoziţiilor art. 115 alin. (5) teza a III-a din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)“, rezultă în mod neechivoc că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în materii care fac obiectul legilor organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 301 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 iulie 2019, paragrafele 45 şi 46, sau Decizia nr. 544 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1038 din 6 noiembrie 2020, paragraful 23). Prin urmare, nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate în cauză prin raportare la art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 73 alin. (3) lit. p), art. 115 alin. (1), (2), (4) şi (6) şi art. 118 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora Guvernul a reglementat în mod eronat asupra domeniului protecţiei sociale, mai precis asupra pensiilor militare, cu privire la care doar Parlamentul ar avea competenţă exclusivă de legiferare prin lege organică. 16. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, instanţa de contencios constituţional reţine că acestea au mai fost examinate cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 şi a stabilit conformitatea acestora cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 alin. (1) - (4) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 47 alin. (1) şi (2) privind nivelul de trai şi dreptul la pensie (a se vedea, exemplificativ, Decizia nr. 343 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2021, Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 15 ianuarie 2021, sau Decizia nr. 518 din 3 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 19 ianuarie 2023). 17. Cu referire la pretinsa neclaritate a normelor criticate, Curtea a arătat că art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 vizează două situaţii diferite şi, ca atare, nu pot fi în contradicţie. Astfel, art. 59 din Legea nr. 223/2015 se referă la indexarea pensiilor de serviciu deja stabilite, în conformitate (şi) cu prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015. Indexarea reprezintă o măsură statală de protejare a pensiilor de serviciu faţă de efectele pe care le poate avea inflaţia asupra valorii reale a acestora, în vreme ce art. 60 din Legea nr. 223/2015 reprezintă expresia opţiunii statului de a nu permite ca o pensie de serviciu să aibă o valoare mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei (Decizia nr. 343 din 11 iunie 2020, precitată, paragraful 20). 18. Curtea a statuat constant că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, neputându-se considera că reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condiţiile acordării dreptului la pensie, generează o aşteptare legitimă şi neputând fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Astfel, până la momentul pensionării se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept (Decizia nr. 343 din 11 iunie 2020, precitată, paragraful 22). Totodată, Curtea a statuat că, întrucât se realizează periodic, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit aceluiaşi principiu tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi despre un drept câştigat în temeiul unor reglementări anterioare, care nu mai sunt în vigoare. 19. Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa că plafonarea cuantumului pensiei de serviciu la 100% din baza de calcul folosită la stabilirea pensiei se înscrie între prerogativele legiuitorului şi nu are caracter discriminatoriu. În acest sens, Curtea a observat că prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (s.n. - abrogată, în prezent, prin Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010) au instituit un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăşi venitul, reglementare conformă cu art. 47 alin. (2) din Constituţie, precum şi că extinderea incidenţei acestui principiu şi asupra sporului acordat pentru contribuţia la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici aceasta ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferenţiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor. Curtea a mai reţinut că valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, precum şi indexarea acestora nu se pot stabili decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile (Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, Decizia nr. 810 din 5 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 2 martie 2020, paragraful 50, Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, paragraful 30, Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 27 octombrie 2020, paragraful 28, Decizia nr. 340 din 11 iunie 2020, precitată, paragraful 46, Decizia nr. 632 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1204 din 9 decembrie 2020, paragraful 15, şi Decizia nr. 518 din 3 noiembrie 2022, precitată, paragraful 22). 20. Având în vedere cele mai sus statuate, Curtea a arătat că prevederile art. 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, pot să fie avantajoase sau chiar dezavantajoase beneficiarilor de pensii, după cum permit sau impun, după caz, situaţia economico-financiară a ţării şi fondurile de asigurări sociale de stat disponibile. În oricare dintre aceste ipoteze, dispoziţiile legale noi se aplică numai pentru viitor, pentru persoane care se vor înscrie la pensie după intrarea în vigoare a acestora, neputând afecta drepturile la pensie anterior stabilite. Prin urmare, legiuitorul este liber să modifice condiţiile de stabilire a dreptului la pensie pentru viitor, fără ca aceasta să aibă semnificaţia încălcării dreptului la pensie, iar dacă doreşte ca noile dispoziţii mai favorabile să fie aplicate şi persoanelor pensionate anterior, acest lucru trebuie prevăzut în mod expres de lege. De altfel, Curtea a mai reţinut şi faptul că, după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, toţi beneficiarii pensiilor militare de stat, indiferent de data pensionării, au fost supuşi aceloraşi prevederi referitoare la actualizarea pensiei, respectiv ale art. 59 din Legea nr. 223/2015, aşa cum au fost modificate prin art. VII pct. 2 din ordonanţa de urgenţă mai sus menţionată (Decizia nr. 632 din 22 septembrie 2020, precitată, paragraful 15). 21. Cu referire la pretinsa încălcare a art. 47 alin. (1) din Constituţie privind asigurarea de către stat a unui nivel de trai decent, Curtea a decis, prin Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, precitată, că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat ca fiind decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcţie de o serie de factori conjuncturali. Situaţia economică a ţării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar şi nivelul de dezvoltare al societăţii, gradul de cultură şi civilizaţie la un anumit moment şi modul de organizare a societăţii reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul decent al vieţii. În concluzie, aprecierea modului şi a măsurii în care statul reuşeşte să ducă la îndeplinire obligaţia de a asigura un nivel de trai decent trebuie să fie raportată la aceşti factori, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil. În considerarea acestor argumente, Curtea a reţinut că statul, în speţă Guvernul, beneficiază de o largă marjă de apreciere în ceea ce priveşte adoptarea soluţiilor din dispoziţiile criticate în prezenta cauză, astfel încât prevederile art. 47 alin. (1) din Constituţie nu sunt încălcate (Decizia nr. 717 din 6 octombrie 2020, precitată, paragrafele 19 şi 20). 22. Având în vedere toate aceste considerente extrase din jurisprudenţa incidentă a Curţii Constituţionale, rezultă că dispoziţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 44 şi ale art. 47 alin. (2) din Constituţie şi nici celor cuprinse în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi în art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, deoarece acestea se aplică nediferenţiat tuturor persoanelor cărora le-a fost stabilit/acordat dreptul de pensie în perioada de acţiune a acestor norme juridice, nu contravin dreptului de proprietate, în sensul că pensia viitoare nu poate dobândi caracteristicile unei legitime aşteptări şi cu atât mai puţin ale unui bun câştigat, şi nu încalcă nici dreptul fundamental la pensie, al cărei cuantum concret intră în marja de apreciere şi stabilire a legiuitorului. Întrucât aceste drepturi fundamentale nu sunt afectate, nu se poate reţine incidenţa art. 53 din Constituţie, de asemenea invocat de autorul excepţiei. 23. În ceea ce priveşte invocarea art. 1 alin. (4), a art. 2 alin. (2), a art. 4 alin. (1), a art. 30 alin. (6) şi (7), a art. 41 alin. (2) şi (3) şi a art. 42 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, Curtea observă că aceste texte sunt doar indicate în cuprinsul cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional, fără ca autorul excepţiei să fi argumentat pretinsa lor nesocotire prin dispoziţiile legale criticate şi fără ca această relaţie de contrarietate să poată fi dedusă în mod rezonabil. Or, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale stabileşte că sesizările de neconstituţionalitate trebuie motivate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este nemotivată din această perspectivă, având caracter inadmisibil. Prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi“. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andreiu Manea în Dosarul nr. 1.147/91/2019 al Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 59 şi 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, precum şi ale art. VII, în ansamblul său, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vrancea - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi --------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
