Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice raportat la capitolul III din Hotărârea Guvernului nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Excepţia a fost ridicată de Aurelian Nicolai în Dosarul nr. 96/118/2017** al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.345D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc o atingere accesului liber la justiţie, ci reprezintă, mai degrabă, o concretizare a acestui principiu, dând posibilitatea atacării în instanţe a actelor medicale emise de comisiile medicale de contestaţii şi de comisiile centrale, cu această ocazie instanţa putând analiza atât legalitatea, cât şi temeinicia acestor acte. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 96/118/2017**, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, raportat la capitolul III din Hotărârea Guvernului nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. Excepţia a fost ridicată de Aurelian Nicolai într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei emise de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Legală în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 56/2012, prin care s-a stabilit că autorul excepţiei este inapt pentru îndeplinirea serviciului militar, fiind încadrat în gradul III de invaliditate. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, potrivit dispoziţiilor legale, raportul de expertiză medico-legală prin care a fost încadrat în gradul III de invaliditate - risc foarte înalt, incapacitate adaptivă de 60% şi deficienţă funcţională medie nu poate fi contestat, deoarece, după ce a fost întocmit, până la prezentarea în faţa instanţei de judecată, a fost avizat de Comisia Centrală de Expertiză, ceea ce încalcă dreptul la un proces echitabil atât timp cât, potrivit legii, nu există posibilitatea modificării acestui raport sau a contestării lui în instanţă. Astfel, un militar nemulţumit de efectuarea unei expertize medicale nu mai are deschisă nicio altă posibilitate de a se adresa unei entităţi medicale prin intermediul instanţei care să cenzureze sau să modifice un raport medico-militar. 6. Autorul excepţiei consideră că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. 7. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 21 alin. (2) din Constituţie, întrucât, în speţă, dreptul de a se adresa justiţiei pentru a solicita şi a obţine recunoaşterea unui drept de proprietate, deşi a plătit integral preţul şi a intrat în posesia bunului, este îngrădit prin faptul că judecătorul nu poate pronunţa o astfel de soluţie, având în vedere că acest text de lege, care reglementează cazurile de formulare a contestaţiei la executare, nu îi permit o astfel de soluţie legală, chiar dacă părţile sunt de acord şi recunosc împrejurări legate de transferul dreptului de proprietate. 8. Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. 9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, şi cele ale capitolului III din Hotărârea Guvernului nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 şi 117 bis din 15 februarie 2012. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 153 din Legea nr. 263/2010, având în vedere obiectul cauzei în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că autorul excepţiei vizează prevederile lit. e). În ceea ce priveşte dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 56/2012, Curtea apreciază că, în realitate, autorul excepţiei are în vedere prevederile părţii a III-a pct. 1 - „Afecţiuni ale aparatului cardiovascular“ din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 56/2012, în care se prevăd criterii şi norme de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă, pe baza cărora se stabilesc aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 bis din 15 februarie 2012. La data sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010 aveau următoarea redactare: „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:[…] e) deciziile comisiilor medicale de contestaţii şi ale comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă;“. 13. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile Legii nr. 263/2010, care reglementează sistemul unitar de pensii publice, au conţinut iniţial şi reglementări referitoare la cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale, menţionaţi în art. 6 alin. (1) pct. I lit. c). Astfel, dispoziţiile secţiunii a 4-a - Pensia de invaliditate din capitolul IV din Legea nr. 263/2010 reglementau şi condiţiile de stabilire a pensiei de invaliditate pentru categoriile de persoane mai sus menţionate. Dispoziţiile art. 71 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prevedeau că, în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I lit. c), comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională emiteau decizii medicale de încadrare într-un grad de invaliditate, care urmau să fie avizate de comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a Serviciului Român de Informaţii, după caz. În alin. (6) al aceluiaşi articol de lege se prevedea că decizia medicală asupra capacităţii de muncă putea fi contestată, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, iar, potrivit alin. (8), contestaţia prevăzută la alin. (6) se soluţiona în termen de 45 de zile de la înregistrare. Decizia emisă în soluţionarea contestaţiei se comunica în termen de 5 zile de la data soluţionării. În sfârşit, alin. (9) şi (10) ale aceluiaşi articol de lege prevedeau că deciziile comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor prevăzute la alin. (8) puteau fi atacate la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la comunicare. Deciziile medicale asupra capacităţii de muncă, precum şi deciziile prevăzute la alin. (9) necontestate în termen rămâneau definitive. 15. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 71 din Legea nr. 263/2010 au fost modificate, înlăturându-se reglementările privind cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale. Această intervenţie legislativă a fost necesară ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, prin care pentru persoanele mai sus amintite s-a instituit o reglementare distinctă privind acordarea dreptului la pensie. 16. Legea nr. 223/2015, reglementând condiţiile acordării pensiei de invaliditate pentru militari, poliţişti şi funcţionari publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prevede în art. 36 reglementări similare celor prevăzute de Legea nr. 263/2010. 17. Dispoziţiile art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010, în redactarea criticată de autorul excepţiei, stabileau competenţa materială a tribunalelor de a soluţiona, în primă instanţă, litigiile privind deciziile comisiilor centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii date în soluţionarea contestaţiilor privind deciziile medicale asupra capacităţii de muncă. 18. Autorul excepţiei, invocând încălcarea prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, este nemulţumit de faptul că legea nu prevede şi posibilitatea contestării în justiţie, în mod distinct, a deciziilor medicale de încadrare într-un grad de invaliditate emise de comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, înainte de avizarea acestora de către comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naţionale, a Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a Serviciului Român de Informaţii. 19. Faţă de această critică, Curtea reţine că avizarea deciziei mai sus arătate de comisia centrală de expertiză medico-militară reprezintă o condiţie de legalitate a procedurii de emitere a deciziei de încadrare într-un grad de invaliditate, fiind legată intrinsec de aceasta. Rolul său este de a fundamenta, de a consolida concluziile reţinute de comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, închizând procedura de încadrare într-un grad de invaliditate. 20. Decizia de încadrare într-un grad de invaliditate astfel avizată poate fi supusă contestării la comisiile centrale de expertiză medico-militară ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, iar decizia pronunţată în soluţionarea acestei contestaţii poate fi supusă controlului judecătoresc. 21. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate îndeplinesc condiţiile necesare asigurării dreptului persoanei de a supune controlului judecătoresc actul administrativ prin care este încadrată într-un grad de invaliditate, nefiind încălcate prevederile constituţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie. 22. De asemenea, examinând criticile potrivit cărora dispoziţiile de lege criticate ar fi contrare prevederilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, Curtea apreciază că nici acestea nu pot fi reţinute. Astfel, constată că cele invocate de autorul excepţiei în motivarea excepţiei nu au legătură cu reglementarea criticată şi, de altfel, nici cu obiectul cauzei în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. 23. În sfârşit, având în vedere că din analiza de constituţionalitate efectuată nu s-a reţinut încălcarea niciunui drept fundamental, se constată că este neîntemeiată şi critica raportată la prevederile constituţionale ale art. 53. 24. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind dispoziţiile părţii a III-a pct. 1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 56/2012, Curtea reţine că acestea, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. În acest sens, prin Decizia nr. 435 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 17 octombrie 2005, Curtea Constituţională a statuat că termenul „lege“ prevăzut la lit. d) a art. 146 din Constituţie, republicată, nu este folosit în sens larg, cuprinzând toate actele normative, ci doar în sensul său strict, de lege, prin care se înţelege actul legislativ adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele României, şi de ordonanţă, care reprezintă actul adoptat de Guvern pe baza unei delegări legislative. Conceptul de lege rezultă din îmbinarea criteriului formal cu cel material, întrucât conţinutul legii este determinat de importanţa acordată de legiuitor aspectelor reglementate. Astfel, este evident că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate privind alte acte normative nu este de competenţa Curţii Constituţionale, aceste acte fiind controlate, sub aspectul legalităţii, de instanţele de contencios administrativ. 25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Aurelian Nicolai în Dosarul nr. 96/118/2017** al Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 153 lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor părţii a III-a pct. 1 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se stabileşte aptitudinea şi încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldaţii şi gradaţii voluntari, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
