Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 2.022/1/2024
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina│Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele │
│ │completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen Elena│- preşedintele Secţiei I │
│Popoiag │civile │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele delegat al│
│ │Secţiei a II-a civile │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena Diana │- preşedintele Secţiei de│
│Tămagă │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia I │
│Hortolomei │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Dorina Zeca │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Maricel │- judecător la Secţia I │
│Nechita │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gheorghe │- judecător la Secţia I │
│Liviu Zidaru│civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Liviu Eugen │- judecător la Secţia I │
│Făget │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mirela │- judecător la Secţia a │
│Poliţeanu │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia a │
│Monica Duţă │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Petronela │- judecător la Secţia a │
│Iulia Niţu │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marcela │- judecător la Secţia a │
│Marta Iacob │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gheza Attila│- judecător la Secţia de │
│Farmathy │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adriana │- judecător la Secţia de │
│Florina │contencios administrativ │
│Secreţeanu │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de │
│Vasile Bîcu │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Bogdan │- judecător la Secţia de │
│Cristea │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de │
│Iulia Craiu │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
└────────────┴─────────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.022/1/2024, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 11.155/3/2024 şi nr. 68/3/2024, şi de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.127/99/2024. 5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. 6. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept. 7. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 11 septembrie 2024, în Dosarul nr. 11.155/3/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: Dacă reclamanţilor, în calitate de personal contractual al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 4 Bucureşti, în perioada 26 ianuarie 2022 - la zi şi în continuare, li se cuvine şi le poate fi acordat sporul pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), în proporţie de 50% din salariul de bază, conform articolului unic pct. I lit. A subpct. 3 anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), prin raportare la: - funcţiile prestate (şef centru, psiholog clinician, kinetoterapeut, lucrător social, îngrijitor copii, îngrijitor curăţenie, logoped, asistent social, educator, inspector etc.); – specificul centrelor în care îşi desfăşoară activitatea (unităţi de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică), în funcţie şi de concluziile din buletinele de determinare sau de expertizare a unor astfel de condiţii sau independent de acestea, în contra şi/sau peste actele administrative de încadrare şi salarizare în baza cărora au fost plătiţi în perioada arătată, acte care nu au fost contestate nici anterior şi nici în cauza de faţă. 9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 25 septembrie 2024, cu nr. 2.022/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 18 noiembrie 2024. 10. La data de 30 septembrie 2024, la acest dosar a fost conexat Dosarul nr. 2.048/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 1.127/99/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: - dacă art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie interpretat în sensul că se aplică inclusiv personalului având funcţia de magazioner din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi - Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Hârlău, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte din beneficiarii din centru sau salarizarea acestei categorii de personal se realizează conform anexei nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din Legea-cadru nr. 153/2017; – dacă se reţine că art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică inclusiv personalului mai sus amintit, în interpretarea aceluiaşi text de lege, acordarea sporului de către angajator are un caracter obligatoriu sau facultativ, raportat la formularea „pot fi acordate“?; – dacă, în aceeaşi ipoteză, textul de lege poate fi interpretat în sensul în care oferă posibilitatea instanţei de judecată de a stabili cuantumul exact al acestui spor „de până la 75% din salariul de bază“ şi, în caz afirmativ, ce criterii se impun a fi avute în vedere. 11. La data de 7 octombrie 2024 s-a dispus şi conexarea Dosarului nr. 2.148/1/2024, având ca obiect sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 68/3/2024, cu privire la următoarele chestiuni de drept: - dacă art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 trebuie interpretat în sensul că se aplică tuturor angajaţilor din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 3 Bucureşti, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte din beneficiarii din centru sau salarizarea acestei categorii de personal se realizează conform anexei nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din Legea-cadru nr. 153/2017; – dacă se reţine aplicabilitatea acestui text de lege, acordarea sporului de către angajator are un caracter obligatoriu sau facultativ, raportat la formularea „pot fi acordate“?; – dacă se poate cumula sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, acordat în baza anexei Hotărârii Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureşti nr. 41/18.04.2006 privind acordarea unor sporuri salariale personalului angajat în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 3 Bucureşti, cu sporul pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării 12. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare Anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ Capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale ART. 14 "(1) În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiţii deosebit de periculoase, personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum şi personalul din unităţile de asistenţă socială în care sunt îngrijiţi bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; (...)(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens." 13. Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare Anexa nr. 9 - Mărimea sporului pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza prevederilor art. 14 de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare ARTICOL UNIC "Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, după cum urmează:I. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din:1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal;2. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate exclusiv persoanelor infectate cu HIV/bolnave de SIDA, TBC;3. modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/ serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică. (...)" III. Expunerea succintă a proceselor A. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.022/1/2024 14. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 aprilie 2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cu nr. 11.155/3/2024, reclamantul Sindicatul Naţional X, în numele membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a Sectorului 4 Bucureşti şi a solicitat: - calculul şi plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză a despăgubirilor băneşti reprezentând diferenţa dintre cuantumul sporului de 50% (pentru condiţii deosebit de periculoase în conformitate cu dispoziţiile pct. I lit. A subpct. 1 şi 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022), aplicat la salariul de bază, şi cel efectiv acordat în procent de 15%, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 26 ianuarie 2022 (data emiterii Buletinului de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022) şi data de 31 decembrie 2023 (data de la care pârâta nu a mai acordat sporul de 15%); – calculul şi plata în favoarea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză a despăgubirilor băneşti echivalente neacordării sporului de 50% (pentru condiţii deosebit de periculoase) aplicat la salariul de bază, conform dispoziţiilor pct. I lit. A subpct. 1 şi 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 1 ianuarie 2023 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii; – acordarea sporului de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase în conformitate cu dispoziţiile pct. I lit. A subpct. 1 şi 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi în continuare, atât timp cât reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii; – emiterea dispoziţiilor de acordare a sporului de 50% (pentru condiţii deosebit de periculoase) la salariul de bază, pentru fiecare dintre salariaţi în parte, în conformitate cu dispoziţiile Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 şi Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022, începând cu data de rămânerii definitive a hotărârii; – actualizarea sumelor de bani prevăzute la petitele 1 şi 2 ale acţiunii cu indicele de inflaţie aferent perioadei de la care trebuia acordat sporul de 50% la salariul de bază şi până la data plăţii lor efective şi cu dobânda legală penalizatoare aferentă aceleiaşi perioade. 15. În motivarea acţiunii, s-a arătat că membrii de sindicat, în calitate de personal contractual, îşi desfăşoară activităţile profesionale la Centrul de zi pentru recuperare a copiilor cu dizabilităţi, respectiv Centrul de zi pentru recuperare a copiilor cu dizabilităţi „Harap Alb“, ambele centre neavând personalitate juridică, iar prin Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022 au fost identificaţi factori de risc în ambele locaţii, precum şi toate criteriile prevăzute de art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în vederea acordării sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, astfel că salariaţii au dreptul la acest spor, respectiv la diferenţele rămase prin raportare la sporul de 15% deja acordat până la data de 31 decembrie 2023, când a fost sistat. 16. Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A arătat că, prin raportare la activitatea centrelor în care activează salariaţii reprezentaţi în cauză, acestea s-ar încadra în categoria prevăzută la subpct. 3 lit. A pct. I din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, însă acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase nu devine obligatorie pentru angajator, în lipsa îndeplinirii celorlalte cerinţe legale. Din Buletinul de expertizare a condiţiilor de muncă nr. 21/2022 nu rezultă expunerea personalului în cauză, indiferent de utilizarea mijloacelor de protecţie individuală sau colectivă, la factorii de risc prevăzuţi de art. 2 lit. c) din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, iar acordarea acestui spor este condiţionată şi de încadrarea sumelor aferente în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul instituţiei, dar şi de voinţa angajatorului, faţă de art. 14 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care prevede că pentru acest personal, în raport cu condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, pot fi acordate anumite categorii de sporuri. 17. La termenul din 11 septembrie 2024, instanţa de trimitere, din oficiu, a pus în discuţia părţilor incidenţa în cauză a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. 18. Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, s-au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea problemei de drept menţionate, precum şi suspendarea cauzei. B. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.048/1/2024 19. Prin Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă la data de 5 martie 2024 cu nr. 1.127/99/2024, reclamanta X a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi la plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, începând cu data de 1 aprilie 2021, având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 20. În motivarea acţiunii a arătat că este angajată în funcţia de magazioner, pe perioadă nedeterminată, la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Hârlău - centru subordonat, care face parte din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi. Prin natura funcţiei sale şi conform obligaţiilor din fişa postului, vine în contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre beneficiari, care sunt persoane cu grave probleme neuropsihice. Ca o recunoaştere a specificului activităţii sale, chiar angajatorul i-a acordat sporul de 50% pentru condiţii deosebite, anterior anului 2017. Acest spor i-a fost retras, începând cu data de 1 iulie 2018. 21. Menţionează că prevederile anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică întregului personal din cadrul centrelor de recuperare şi reabilitare neuropsihică, inclusiv celui din Hârlău, prevederile art. 13 şi 14 din capitolul II anexa nr. II la acelaşi act normativ se aplică personalului din unităţile de asistenţă socială şi centre cu sau fără cazare, sporurile fiind stabilite în funcţie de specificul şi riscurile activităţii, şi nu în funcţie de postul ocupat, doar prin acordarea acestui spor putând fi respectate exigenţele şi prevederile nediscriminatorii ale art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), şi ale art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017. 22. Prin întâmpinare, pârâta a arătat că reclamanta a beneficiat de acordarea unui spor de 50% la salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase în baza Dispoziţiei nr. 498 din 5.05.2015 a conducătorului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, ca urmare a faptului că îşi desfăşura activitatea în cadrul unui centru care asigura servicii de recuperare şi reabilitare pentru beneficiari cu deficienţe neuropsihice. Până la data de 1 iulie 2017 reclamanta a fost salarizată în baza Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010). Acest act normativ a fost abrogat expres prin dispoziţiile art. 44 pct. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, intrată în vigoare la data de 1 iulie 2017. Noul act normativ a exclus din familia ocupaţională „Sănătate şi asistenţă socială“ personalul tehnic administrativ şi l-a inclus în familia ocupaţională „Administraţie“. Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, în calitate de angajator, a emis Dispoziţia nr. 479/4.146 din 27.07.2017, conform căreia reclamanta a fost reîncadrată pe funcţia de execuţie - magazioner, prin Hotărârea nr. 248 din 26.07.2017 emisă de către Consiliul Judeţean Iaşi, stabilindu-i-se coeficientul de 1,92, corespunzător funcţiei de magazioner. 23. Mai mult, potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, niciun angajat contractual sau funcţionar public din categoria administraţie publică locală nu mai beneficiază de sporuri pentru condiţii de muncă (spor pentru condiţii deosebite/stres, spor de condiţii deosebit de periculoase). Pentru personalul administrativ, căruia îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a prevăzut sporuri de condiţii de muncă specifice, conform Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din administraţia publică locală, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017 (Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 569/2017), dar până în prezent nu s-a acordat niciun spor specific funcţionarilor publici şi personalului contractual al instituţiei care face parte din familia ocupaţională „Administraţie“ - administraţia publică locală. 24. La termenul din 2 septembrie 2024, instanţa de trimitere, din oficiu, a pus în discuţia părţilor incidenţa în cauză a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. 25. Prin Încheierea pronunţată la data de 18 septembrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu dezlegarea problemei de drept menţionate, precum şi suspendarea cauzei. C. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.148/1/2024 26. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 ianuarie 2024 pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu nr. 68/3/2024, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti la plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase (în cuantum de la 50% până la 75% din salariul de bază), începând cu data de 3 ianuarie 2021 şi pentru viitor pentru unii reclamanţi, respectiv începând cu data de 2 august 2021, 2 octombrie 2023, 15 iunie 2023 şi pentru viitor pentru alţi reclamanţi, la plata daunelor-interese constând în actualizarea sumelor cuvenite reclamanţilor cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume, calculată de la data scadenţei şi până la data plăţii, demararea demersurilor în vederea obţinerii buletinelor de expertiză pentru reclamanţii ale căror locuri de muncă s-au modificat la data de 30 octombrie 2023, în cazul în care aceste demersuri nu au fost deja iniţiate, obligarea pârâtei la stabilirea cuantumului sporului pentru condiţii deosebit de periculoase cuvenit salariaţilor reclamanţi, cu încadrarea în limitele prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, coroborate cu cele ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 27. În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt angajaţi cu contract individual de muncă în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului a sectorului 3 Bucureşti, pe perioadă nedeterminată. Beneficiarii îngrijiţi de reclamanţi sunt copii şi tineri cu dizabilităţi, cu diferite grade şi tipuri de handicap, cu nevoi individuale diferite, cu posibilităţi de interacţiune şi coabitare complet diferite. Tot personalul interacţionează în mod nemijlocit cu beneficiarii centrului, aşa cum rezultă din fişa postului, din regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a centrului şi din situaţia de fapt. În plus, interacţiunea reclamanţilor cu beneficiarii se datorează şi faptului că nu există spaţii separate de birouri, în care cei dintâi să îşi desfăşoare în mod separat activitatea. 28. Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, în calitatea sa de angajator, după intrarea în vigoare a Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, a solicitat Direcţiei de Sănătate Publică Bucureşti efectuarea determinărilor/expertizelor pentru locurile de muncă/funcţiile bugetare aparţinând familiei ocupaţionale „Sănătate şi asistenţă socială“, sens în care au fost emise Buletinul de expertizare nr. 303/2018 şi, ulterior, Buletinul de expertizare nr. 65/2023. 29. A arătat că legiuitorul a statuat că dreptul salarial solicitat de către reclamanţi ar fi putut fi acordat doar după îndeplinirea de către angajator a tuturor condiţiilor şi că în bugetul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti, aprobat pentru anul 2018, nu au existat prevăzute sumele necesare pentru achitarea acestor sporuri, care urmau a fi prevăzute în proiectul bugetului pentru anul 2019; de la data intrării în vigoare a prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018), nivelul sporurilor de care beneficiau angajaţii instituţiei la acea dată au fost menţinute la nivelul/cuantumul din luna decembrie 2018, iar pentru funcţiile care nu au beneficiat de sporuri în anul 2018, cadrul legislativ modificat nu a permis acordarea unor noi sporuri. 30. Pe de altă parte, anumite categorii de personal/funcţii din rândul reclamanţilor au beneficiat şi beneficiază de sporuri pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, respectiv pentru activităţi ce solicită o încordare psihică foarte ridicată, în conformitate cu anexa la Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 3 Bucureşti nr. 41 din 18.04.2006 privind acordarea unor sporuri salariale personalului angajat. 31. La termenul din 24 septembrie 2024, tribunalul, din oficiu, a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. În urma deliberărilor, a dispus sesizarea instanţei supreme şi suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularii sesizărilor A. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.022/1/2024 32. Instanţa de trimitere a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 faţă de împrejurarea că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă calitatea membrilor de sindicat reprezentaţi în cauză de personal contractual, precum şi funcţiile acestora. De asemenea, a reţinut că asupra chestiunii de drept pendinte Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. B. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.048/1/2024 33. Instanţa de trimitere a reţinut că obiectul cauzei îl reprezintă stabilirea şi plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar de modalitatea de interpretare a chestiunilor de drept menţionate depinde în tot soluţionarea cauzei de faţă. 34. Din verificările efectuate a constatat că asupra acestor chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat, nu fac obiectul unui recurs în interesul legii ori al sesizării pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare. Cât priveşte Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2024 (Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023), tribunalul a apreciat că nu lămureşte chestiunea de drept incidentă în prezenta cauză. De asemenea, nici Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016 (Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016), nu lămureşte chestiunile de drept aduse în discuţie în prezenta cauză. 35. În ce priveşte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare, tribunalul a reţinut că, spre deosebire de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiţie, completul învestit cu soluţionarea unei chestiuni ce ţine de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanţă. C. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.148/1/2024 36. Instanţa de trimitere a constatat că este admisibilă sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că obiectul cauzei îl reprezintă stabilirea şi plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, iar de modalitatea de interpretare a chestiunilor de drept menţionate depinde în tot soluţionarea pricinii, constatând din verificările efectuate că asupra acestor chestiuni Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat, nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici obiectul unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare. Cât priveşte Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023, a apreciat că nu lămureşte chestiunile de drept incidente în cauză. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 37. Instanţele de trimitere au menţionat că punctele de vedere ale părţilor rezultă din cererile de chemare în judecată şi întâmpinările depuse. VI. Punctele de vedere ale completurilor de judecată care au formulat sesizările cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept A. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.022/1/2024 38. Completul de judecată nu şi-a exprimat poziţia cu privire la chestiunea de drept din cauză, pentru a evita o antepronunţare. B. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.048/1/2024 39. Punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunilor de drept invocate este în sensul că art. 14 alin. (1) lit. a) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică şi personalului având funcţia de magazioner din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi - Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihică Hârlău, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre beneficiarii din centru, dar acordarea acestui spor de către angajator are un caracter facultativ (având în vedere formularea „pot fi acordate“ în loc de „vor fi acordate“), iar procentul exact nu ar putea fi stabilit de instanţa de judecată, acest cuantum depinzând inclusiv de fondurile alocate instituţiei angajatoare cu această destinaţie. C. Sesizarea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu nr. 2.148/1/2024 40. Punctul de vedere al completului de judecată asupra chestiunilor de drept invocate este că art. 14 alin. (1) lit. a) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică şi personalului din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 Bucureşti, în măsura în care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre beneficiarii din centru, dar acordarea acestui spor de către angajator are un caracter facultativ (având în vedere formularea „pot fi acordate“ în loc de „vor fi acordate“), iar procentul exact nu ar putea fi stabilit de instanţa de judecată, acest cuantum depinzând inclusiv de fondurile alocate instituţiei angajatoare cu această destinaţie. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie 41. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat hotărâri judecătoreşti, precum şi opinii teoretice în problema ce face obiectul sesizării, din care a rezultat existenţa a două orientări jurisprudenţiale. 42. Astfel, într-o orientare jurisprudenţială s-a apreciat în sensul că angajatorul avea obligaţia de a solicita şi de a obţine buletine de expertizare a locurilor de muncă, iar faptul că această expertizare s-a realizat întârziat, cu consecinţa acordării sporului doar pentru viitor, nu li se poate imputa reclamanţilor, pârâta fiind în culpă pentru întârzierea în expertizarea locurilor de muncă; câtă vreme condiţiile de muncă au fost aceleaşi şi înainte de expertizare, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la sporul acordat după expertizare şi pentru perioada anterioară; în măsura în care locurile de muncă nu au fost expertizate, reclamanţilor nu le poate fi acordat acest spor, neexistând temei legal pentru aceasta. 43. S-a reţinut şi că dispoziţiile legale supuse interpretării se aplică şi personalului pentru care atribuţiile concrete din fişa postului impun un contact zilnic cu toţi sau măcar cu o parte dintre pacienţii centrului, dar acordarea acestui spor are caracter facultativ, iar procentul exact nu poate fi stabilit de instanţa de judecată, acest cuantum depinzând exclusiv de fondurile alocate instituţiei angajatoare cu această destinaţie. 44. În acest sens au pronunţat hotărâri judecătoreşti şi au exprimat opinii teoretice Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă, Tribunalul Alba - Secţia I civilă, Tribunalul Hunedoara - Secţia I civilă, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă, o parte a judecătorilor Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a litigii de muncă, Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Galaţi - Secţia pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Piteşti. 45. Într-o a doua orientare jurisprudenţială s-a apreciat că Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 se aplică doar personalului din domeniul sanitar şi al asistenţei sociale, cuprins în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, lege care exclude posibilitatea combinării sporurilor prevăzute într-o anexă cu salariul stabilit în temeiul altei anexe, că reclamanţii nu se încadrează în categoria personalului care poate beneficia de sporul de 50-75% pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase, de acesta beneficiind numai personalul profesionist care îşi desfăşoară activitatea exclusiv în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, şi care acordă servicii persoanelor cu handicap psihic sau mintal; s-a mai reţinut inexistenţa unui temei legal în baza căruia instanţa să se substituie ordonatorului de credite în procedura de stabilire în concret a sporului, neputând fi solicitate sporuri mai mari decât cele stabilite prin act administrativ decât prin contestarea acestuia, sau inexistenţa premiselor acordării acestor sporuri întrucât nu s-au realizat buletinele de expertizare. 46. În sensul acestei orientări a practicii au fost depuse hotărâri judecătoreşti şi au fost exprimate opinii teoretice de către Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Braşov - Secţia I civilă, o parte a judecătorilor Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă. 47. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au comunicat opinii teoretice. 48. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale 49. Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibile, prin Decizia nr. 713 din 6 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, prin Decizia nr. 663 din 29 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 21 ianuarie 2021, şi prin Decizia nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022, excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 14 din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu motivarea că angajatorul autoarelor excepţiei nu se încadrează în categoria unităţilor de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, ci în categoria unităţilor sanitare, iar prevederile legale invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată excepţia, în sensul că nu sunt aplicabile în cauză. 50. În prezent, pe rolul instanţei de contencios constituţional se află 11 dosare în fază de raport, care au ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 51. Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori, constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, au apreciat că personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie X.1. Asupra admisibilităţii sesizării 52. Prezentele sesizări conexate au fost formulate în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care au fost prevăzute norme speciale pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/ recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze (art. 1). 53. Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: „(1) Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ 54. Dispoziţiile acestui act normativ se completează, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu cele ale Codului de procedură civilă. 55. În ceea ce priveşte sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă prevăd următoarele: „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, este nouă şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“ 56. Potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă, „Sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor“. 57. În mod diferit de sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept invocate, iar sesizarea poate fi formulată de completurile de judecată învestite cu soluţionarea cauzei atât în primă instanţă, cât şi în calea de atac. 58. În raport cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, rezultă că pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii de admisibilitate: - existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac; – obiectul cauzei să fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/ revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice; – existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. 59. Din punct de vedere formal, întrucât, potrivit art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2004, dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, precum şi punctul de vedere al completului de judecată şi punctele de vedere ale părţilor, conform art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă. 60. Pentru examinarea sesizărilor conexate, se constată că modalitatea de formulare a întrebărilor impune, cu prioritate, pentru a primi un răspuns adecvat şi util, reformularea acestora, astfel încât să reflecte probleme de drept punctuale, de natură să conducă la o dezlegare de principiu, întrucât sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii, şi nu elemente particulare ale cauzei deduse judecăţii. 61. Dezlegarea ce poate fi dată prin activarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare trebuie să fie una de principiu, prin interpretarea in abstracto a unor dispoziţii legale, iar nu determinarea unui anumit mod de aplicare a reglementării legale la o situaţie litigioasă ori rezolvarea unor chestiuni ce ţin de particularităţile cauzei. 62. Având în vedere cele menţionate, conţinutul încheierilor de sesizare şi dispoziţiile legale aplicabile, întrebările reformulate sunt următoarele: "În interpretarea şi aplicarea art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 şi a articolului unic pct. I lit. A anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, să se stabilească: - categoriile de personal pentru care aceste dispoziţii prevăd acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, dacă acest spor poate fi acordat personalului salarizat conform anexei nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Administraţie» din Legea-cadru nr. 153/2017; – dreptul personalului prevăzut de lege la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de aceste dispoziţii, posibilitatea instanţei de a stabili cuantumul concret, acordarea sporului în funcţie şi de buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, sau independent de acestea; – acordarea sporului în condiţiile existenţei unui act administrativ necontestat de stabilire a drepturilor salariale." 63. Aspectele concrete din întrebările formulate, referitoare la funcţiile deţinute de reclamanţi, atribuţiile din fişa postului, îndeplinirea condiţiilor de acordare a sporurilor, în raport cu locul în care îşi desfăşoară activitatea, conţinutul buletinelor de expertizare, criteriile care trebuie avute în vedere, existenţa unui act administrativ emis anterior Legii-cadru nr. 153/2017, privind stabilirea unui spor pentru condiţii vătămătoare, vizează aplicarea legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, astfel cum acestea trebuie stabilite prin probatoriul administrat, adică vizează soluţionarea fondului cererilor de chemare în judecată. 64. Interpretarea şi aplicarea legii în scopul soluţionării unei cauze, folosind metodele de interpretare a normelor juridice, în raport cu situaţia de fapt şi circumstanţele proprii fiecărui litigiu, corespunzător poziţiei procesuale adoptate de părţile litigiului, revin instanţei de judecată care a fost învestită cu soluţionarea cauzei, sunt în sfera de competenţă a acesteia şi nu a completului sesizat în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 65. Examinând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate de către sesizările din prezenta cauză, referitoare, în esenţă, la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi de articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sunt îndeplinite primele două condiţii, cauzele în care au fost formulate sesizările conexate fiind în curs de judecată pe rolul tribunalelor, care judecă în primă instanţă, conform prevederilor art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă şi art. 269 din Codul muncii, iar obiectul acestora priveşte stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, şi anume: - cererea formulată de un sindicat, în numele membrilor săi, personal contractual care îşi desfăşoară activitatea în centre fără personalitate juridică ale direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la acordarea sporului de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase, aplicat la salariul de bază, conform dispoziţiilor pct. I lit. A subpct. 1 şi 3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, emiterea dispoziţiilor de acordare a acestuia, calculul şi plata despăgubirilor băneşti echivalente neacordării acestui spor; – cererea de chemare în judecată prin care reclamanta, angajată în funcţia de magazioner, pe perioadă nedeterminată, la un centru care face parte din cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, a solicitat obligarea acesteia la plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază, având în vedere prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017; – cererea de chemare în judecată prin care reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului la plata sporului pentru condiţii deosebit de periculoase (în cuantum de la 50% până la 75% din salariul de bază), demararea demersurilor în vederea obţinerii buletinelor de expertizare pentru reclamanţii ale căror locuri de muncă s-au modificat la o anume dată, obligarea pârâtei la stabilirea cuantumului sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, cu încadrarea în limitele prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, coroborat cu pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 66. Cea de-a patra condiţie de admisibilitate este, de asemenea, îndeplinită, cu privire la interpretarea şi aplicarea art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat prin pronunţarea unei decizii în recurs în interesul legii sau a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept şi, de asemenea, nu există un recurs în interesul legii în curs de soluţionare având ca obiect problemele de drept care formează obiectul prezentelor sesizări. 67. În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, având în vedere faptul că procedura sesizării instanţei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept se circumscrie unui incident procedural ivit în cursul unui proces aflat în desfăşurare, admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiţionată, pe de o parte, de existenţa unei chestiuni de drept, iar, pe de altă parte, de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanţa supremă să producă consecinţe juridice de natură să determine soluţionarea pe fond a cauzei. 68. Având în vedere obiectul cererilor de chemare în judecată, prin care se solicită, în esenţă, obligarea pârâţilor la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 sau plata drepturilor salariale aferente acestui spor, de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a acestor dispoziţii depinde soluţionarea pe fond a celor trei cauze. 69. Deşi dispoziţiile noului act normativ, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, şi cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă nu definesc sintagma „chestiune de drept“, în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept^1, în aplicarea dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că aceasta trebuie să fie o problemă de drept reală, în sensul că norma de drept disputată este îndoielnică, lacunară sau neclară, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, din cauză că textul de lege este incomplet sau nu este corelat cu alte dispoziţii legale. ^1 Decizia nr. 52 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 26 septembrie 2017; Decizia nr. 24 din 2 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 25 iunie 2020, paragraful 67. 70. Procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esenţiale şi controversate, care se impune cu evidenţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii^2, având menirea de a elimina riscul apariţiei unei practici neunitare. ^2Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014. 71. Intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu justifică admisibilitatea sesizării pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în situaţia în care sesizarea nu priveşte dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept reale, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, în sensul celor menţionate, dispoziţiile art. 2 alin. (1) din acest normativ referindu-se, similar art. 519 din Codul de procedură civilă, la existenţa unei „chestiuni de drept“. 72. Pentru a stabili existenţa unei chestiuni de drept, dacă se urmăreşte o dezlegare de principiu a unor probleme de drept reale, rezultate din dispoziţii normative care pot primi interpretări diferite prin hotărâri judecătoreşti, sau dacă se urmăreşte, în fapt, să se soluţioneze o simplă problemă de interpretare a unor dispoziţii legale sau chiar litigiul în cauză, sunt relevante considerentele care au determinat instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei să sesizeze Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu problema de drept. 73. În acest scop, dispoziţiile art. 520 din Codul de procedură civilă, care se aplică în completarea celor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum prevăd chiar dispoziţiile art. 4 din acest din urmă act normativ, prevăd ca în încheierea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se regăsească motivele care susţin admisibilitatea sesizării şi punctul de vedere al completului de judecată, prin care să se argumenteze în concret necesitatea pronunţării hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi punctele de vedere ale părţilor. 74. Motivele care susţin admisibilitatea sesizării se referă la identificarea în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, la prezentarea modului diferit în care normele de drept îndoielnice, lacunare sau neclare pot fi interpretate, şi la măsura în care acesta depăşeşte obligaţia instanţei învestite cu soluţionarea cauzei să interpreteze şi să aplice legea în vederea soluţionării litigiului. Exprimarea punctului de vedere al instanţei de trimitere contribuie, de asemenea, la a se stabili inclusiv dacă sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a sesizării. 75. Afirmarea faptului că sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a faptului că de modalitatea de interpretare a chestiunilor de drept menţionate depinde în tot soluţionarea cauzei, enunţarea problemelor de drept, fără a se preciza în ce constă neclaritatea acestora sau posibilele interpretări contradictorii, nu sunt suficiente, fiind necesară nu numai menţionarea problemei de drept şi exprimarea unui punct de vedere, dar şi prezentarea concretă a argumentelor pentru care există o dificultate reală de interpretare care justifică o dezlegare de principiu de către instanţa supremă. În ceea ce priveşte exprimarea unui punct de vedere, în prima sesizare acesta nu este expus, în cea de-a doua sesizare şi cea de-a treia sesizare instanţele de trimitere prezintă în mod succint punctul de vedere. 76. Faţă de cele menţionate, se constată că una dintre problemele de drept nu îndeplineşte cerinţele necesare pentru a fi considerată chestiune de drept, întrucât îşi găseşte răspunsul în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în mecanismele de unificare a jurisprudenţei, rezultând în mod evident că nu constituie o problemă de drept reală care să impună intervenţia instanţei supreme. 77. Prezintă aceste caracteristici problema de drept referitoare la acordarea sporului în condiţiile existenţei unui act administrativ necontestat de stabilire a drepturilor salariale. 78. Deşi instanţa de trimitere nu indică un temei legal, dispoziţiile legale aplicabile sunt cele ale art. 37 din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora: „(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază/soldelor de funcţie/salariilor de funcţie/indemnizaţiilor de încadrare, a sporurilor, a creşterilor salariale, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite. (2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite soluţionează contestaţiile în termen de 30 de zile calendaristice. (4) Împotriva modului de soluţionare a contestaţiei persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării soluţionării contestaţiei. Instanţa se pronunţă de urgenţă şi cu precădere“. 79. Anterior Legii-cadru nr. 153/2017, dispoziţii similare au fost prevăzute de Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), în prezent abrogată prin Legea-cadru nr. 284/2010, şi anume de art. 34, potrivit căruia: „(1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite. (2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite. (3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile. (4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei“. 80. Or, cu privire la aceste dispoziţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 13 decembrie 2017 (Decizia nr. 9 din 29 mai 2017), a stabilit că: "În interpretarea unitară a dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 şi ale art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, dispoziţiile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă. Respinge, ca inadmisibilă, solicitarea de a interpreta aceleaşi prevederi legale (în ipoteza unui răspuns că prevederile legale nu instituie o procedură prealabilă sesizării instanţelor din cadrul jurisdicţiei muncii) în sensul de a stabili dacă instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite sau prin contractele individuale de muncă ori prin acte adiţionale la acestea din urmă" 81. Pentru pronunţarea acestei decizii, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, următoarele: "45. Dacă angajatorul a emis şi a comunicat decizia de stabilire a salariilor, salariatul trebuie să urmeze procedura specială obligatorie, statornicită de legile salarizării în vigoare la momentul respectiv.46. De asemenea, angajaţii trebuie să urmeze procedura prealabilă atunci când sesizează instanţa de contencios administrativ cu acţiuni ce au ca obiect anularea/revocarea/ modificarea actelor administrative - comunicate - prin care angajatorii (...) au făcut încadrarea/reîncadrarea personalului plătit din fonduri publice şi au stabilit drepturile salariale ce se acordă potrivit acestei încadrări/reîncadrări, respectiv au stabilit salariile de bază.47. Rolul procedurii descrise în legile de salarizare este tocmai asigurarea posibilităţii ordonatorului de credite de a corecta rapid orice eroare în stabilirea salariilor.48. Per a contrario, nu fac obiectul procedurii de contestare administrativă alte categorii de drepturi (sporuri, compensaţii, ajutoare) reglementate de lege, ce pot intra în venitul brut al salariatului, nerecunoscute de angajator, şi nici eventualele solicitări de acordare retroactivă a oricăror drepturi salariale, pentru aceste situaţii este aplicabil dreptul comun care permite formularea unei acţiuni directe la instanţa competentă a statua asupra litigiilor privind drepturile salariale pretinse de părţi, recunoscute sau nu de ordonatorii de credite.49. Prin urmare, atunci când pretenţiile angajaţilor nu rezultă dintr-o încadrare/reîncadrare pretins nelegală, ci vizează obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate, precum şi atunci când angajatorul nu a emis un act administrativ/act adiţional la contractul individual de muncă ori actul respectiv nu a fost comunicat angajaţilor, admisibilitatea cererii de chemare în judecată cu care salariatul a învestit instanţa specializată în litigii de muncă nu este condiţionată de parcurgerea procedurii prealabile. (...)56. (...) premisa recursului în interesul legii este aceea de a înlătura practica neunitară, prin interpretarea şi aplicarea unitară a legii.57. Per a contrario, nu este asigurată această premisă dacă sesizarea priveşte doar modalitatea în care, în lumina unei interpretări anterioare, stabilind circumstanţele unei cauze - atribut exclusiv al instanţei sesizate cu litigiul - instanţele realizează aplicarea dispoziţiei cu caracter general şi impersonal la cazul concret cu care au fost învestite.58. A stabili dacă instanţele din cadrul jurisdicţiei muncii pot obliga angajatorii la plata, în temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de muncă sau acte adiţionale la acestea din urmă nu reprezintă, aşadar, o problemă de interpretare a legii, ci doar un exerciţiu al aplicării sale" 82. Având în vedere că aceste două reglementări sunt similare sub aspectul procedurii instituite, cu excepţia termenelor stabilite pentru contestare şi soluţionare, iar instanţa supremă a statuat prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017 asupra problemei de drept în discuţie, raţionamentul juridic şi argumentele care au stat la baza acesteia sunt aplicabile mutatis mutandis şi în legătură cu problema de drept din prezentele sesizări, care se referă la dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru identitate de raţiune păstrându-şi valabilitatea reperele de analiză stabilite prin decizia menţionată. 83. În jurisprudenţa Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept^3 s-a reţinut ca fiind inadmisibilă sesizarea, în situaţia în care, deşi deciziile obligatorii pronunţate în cadrul mecanismelor de unificare jurisprudenţială au avut în vedere legislaţia anterioară, statuările instanţei supreme se impun, pentru identitate de raţiune, de vreme ce noua reglementare a păstrat soluţia anterioară a legiuitorului. ^3 Decizia nr. 71 din 11 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1156 din 6 decembrie 2021. 84. În ceea ce priveşte celelalte probleme de drept, în raport cu împrejurarea că hotărârile judecătoreşti comunicate de curţile de apel evidenţiază că nu s-a format o jurisprudenţă unitară şi constantă în legătură cu interpretarea şi aplicarea art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi a articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, rezultând, din argumentele prezentate, existenţa unor probleme de drept reale, soluţionate neunitar, ce se identifică şi în prezentele sesizări, în raport cu cererile şi apărările formulate de părţile în litigiu şi punctele de vedere exprimate în cea de-a doua şi cea de-a treia sesizare, care prezintă caracteristicile unor chestiuni de drept determinate de dispoziţii neclare, lacunare, susceptibile de interpretări diferite, vor fi dezlegate pe fond chestiunile de drept referitoare la: - categoriile de personal pentru care art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 prevăd acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, dacă acest spor poate fi acordat personalului salarizat conform anexei nr. VIII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“ din Legea-cadru nr. 153/2017; – dreptul personalului prevăzut de lege la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase prevăzut de aceste dispoziţii, posibilitatea instanţei de a stabili cuantumul concret, acordarea sporului în funcţie şi de concluziile din buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, sau independent de acestea. X.2. Asupra fondului sesizărilor conexate 85. Dezlegarea acestor chestiuni de drept necesită interpretarea dispoziţiilor din Legea-cadru nr. 153/2017 şi din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. Interpretarea coroborată a tuturor acestor dispoziţii conduce la concluziile ce vor fi expuse în continuare. 86. Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui nou sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, iar conform art. 12: „(1) Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare se stabilesc potrivit prevederilor prezentei legi şi anexelor nr. I-IX, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor şi proiectelor stabilite“. 87. Salariul de bază este definit de art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 ca suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesional(e), gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX ale legii, iar salariul lunar, potrivit art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, cuprinde salariul de bază/indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sistemul bugetar. 88. Sporul, element al sistemului de salarizare, reprezintă, potrivit art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017, un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal. 89. Potrivit art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, în anexele nr. I-IX sunt prevăzute salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare, sporurile şi alte drepturi salariale specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, precum şi pentru funcţiile de demnitate publică. 90. În urma adoptării noului cadru legislativ, s-a procedat la reîncadrarea personalului salarizat, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, „pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38“, iar în cazul în care funcţia deţinută nu era regăsită în noua lege, reîncadrarea urma a se realiza pe una dintre funcţiile prevăzute în anexe, potrivit alin. (2) al art. 36 din acelaşi act normativ. 91. Pentru a se efectua reîncadrarea pe noile funcţii, legiuitorul a apelat, ca regulă, la criteriul domeniului de activitate al autorităţii sau instituţiei angajatoare, corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare prevăzute în anexele la lege: nr. I - „Învăţământ“; nr. II - „Sănătate şi asistenţă socială“; nr. III - „Cultură“; nr. IV - „Diplomaţie“; nr. V - „Justiţie“; nr. VI - „Apărare, ordine publică şi securitate naţională“; nr. VIII - „Administraţie“. Anexa nr. VII cuprinde reglementări specifice personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor şi a celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum şi din cele aflate sub controlul Parlamentului. 92. În secţiunea a 3-a din capitolul II - Salarizarea din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt prevăzute sporul pentru munca de noapte, sporul pentru munca suplimentară, sporul pentru persoanele cu handicap, iar în ceea ce priveşte sporurile pentru condiţii de muncă, potrivit art. 23 - Sporul pentru condiţii de muncă, „Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I-VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială, cultură, diplomaţie, justiţie, administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională sau a fiecăreia dintre autorităţile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate“. 93. De asemenea, conform art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, „Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII.“, iar potrivit art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege-cadru, „(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.“ 94. Anexa nr. II din Legea-cadru nr. 153/2017 priveşte familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“. Art. 14 alin. (1) din capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede faptul că în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiţii deosebit de periculoase; b) pentru condiţii grele de muncă; c) pentru personalul care lucrează în unităţi de asistenţă socială aflate în localităţi izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate; d) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare; e) pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc; f) pentru asistenţii maternali profesionişti, pentru al II-lea copil dat în plasament; g) pentru asistenţii maternali profesionişti, pentru asigurarea continuităţii în muncă. 95. Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, de până la 75% din salariul de bază, este prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în centrele de recuperare şi reabilitare neuropsihiatrică/alte centre rezidenţiale pentru persoane cu afecţiuni neuropsihiatrice, în module de reabilitare comportamentală, precum şi în unităţile de asistenţă socială în care sunt îngrijiţi bolnavii cu TBC, SIDA sau cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologic. 96. Potrivit art. 14 alin. (2) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, însă, „(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens“. 97. În temeiul art. 23 - Sporul pentru condiţii de muncă - din Legea-cadru nr. 153/2017 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 98. Conform art. 3 din acest act normativ, în aplicarea prevederilor art. 2 şi 4 din Legea-cadru nr. 153/2017, „ordonatorii principali de credite iau măsurile necesare pentru conformarea prevederilor, astfel încât suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, să nu depăşească 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz“, iar potrivit art. 13 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, „Sporurile prevăzute în anexele la prezentul regulament-cadru se acordă cu încadrarea în sumele prevăzute pentru cheltuieli de personal aprobate prin bugetul anual de venituri şi cheltuieli, cu avizul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate/sindicatelor afiliate la o federaţie reprezentativă pe grup de unităţi/sector sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor“. 99. Sporurile prevăzute în Regulamentul-cadru constituie o formă de diferenţiere a salarizării personalului în funcţie de condiţiile specifice de desfăşurare a activităţii. Potrivit art. 2 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în timp ce condiţiile normale de muncă reprezintă „totalitatea situaţiilor în care personalul îşi desfăşoară activitatea, fără ca mediul de muncă şi igienă să poată determina consecinţe asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a acestuia“, în funcţie de condiţiile de muncă sunt prevăzute sporuri, în sensul de „compensaţie financiară a riscurilor, acordată personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de muncă vătămătoare, periculoase, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă, periculoase sau vătămătoare, în unităţi cu specific deosebit, în condiţii deosebite cum ar fi stres sau risc sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare, altitudine sau căi de acces dificile“. 100. Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă sunt prevăzute în anexele nr. 1-9 la Regulamentul-cadru, şi anume: a) anexa nr. 1, pentru activitatea desfăşurată în condiţii periculoase, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. a); b) anexa nr. 2, pentru condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b); c) anexa nr. 3, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. c); d) anexa nr. 4, pentru condiţii grele de muncă, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. d); e) anexa nr. 5, pentru condiţii periculoase, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. e); f) anexa nr. 6, pentru unităţi sanitare cu specific deosebit stabilite de Ministerul Sănătăţii, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. f); g) anexa nr. 7, pentru personalul care lucrează în unităţi sanitare aflate în localităţi izolate situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. g); h) anexa nr. 8, pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc conform prevederilor art. 7 alin. (1) lit. h); i) anexa nr. 9, pentru personalul care lucrează în unităţi de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale cu sau fără cazare, conform prevederilor art. 14. Toate dispoziţiile legale menţionate sunt din capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 101. Condiţiile de muncă deosebit de periculoase sunt definite de art. 2 lit. c) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 ca fiind „totalitatea condiţiilor de muncă care pot produce îmbolnăviri ale lucrătorilor prin expunere la agenţi biologici, substanţe chimice periculoase, suprasolicitare neuropsihică deosebită şi unde riscul este prezent, indiferent de utilizarea mijloacelor de protecţie individuală sau colectivă, cum sunt: (i) transmitere aerogenă, expunere biologică: TBC, HIV SIDA sau virusuri hepatită B, C, D; (ii) agresare din partea unor bolnavi psihici; (iii) risc de contagiune ridicat sau a unei eventuale infecţii accidentale determinate de participarea în campanii de prevenire şi combatere de epidemii deosebit de grave; (iv) servicii sociale pentru copii care săvârşesc fapte penale şi nu răspund penal“. 102. În aplicarea art. 14 capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 reglementează mărimea sporului pentru personalul din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare acordat în baza acestor dispoziţii din Legea-cadru nr. 153/2017. 103. Potrivit articolului unic din anexa nr. 9 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, „Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 (...)“. Pct. I din articolul unic prevede locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, iar la lit. A sunt indicate limitativ următoarele: „Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din: 1. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal; 2. unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate exclusiv persoanelor infectate cu HIV/bolnave de SIDA, TBC; 3. modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, destinate persoanelor cu nevoi de recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară şi neurologică.“ 104. Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor menţionate din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale celor din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 care prevăd sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, în ansamblul acestor acte normative, rezultă că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase cu privire la care se solicită dezlegarea chestiunilor de drept este prevăzut în capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă în care sunt reglementate, în capitolul I, pct. 1-3, salariile de bază pentru funcţiile de conducere, pentru personalul de specialitate medico-sanitar şi auxiliar sanitar din unităţi sanitare şi unităţi de asistenţă medico-socială, pentru personalul de specialitate şi personalul de îngrijire şi asistenţă din instituţiile şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică. 105. Este de menţionat faptul că Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 prevedea, anterior modificării prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ (Hotărârea Guvernului nr. 589/2018), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 8 august 2018, pe de o parte, acordarea sporului numai pentru personalul de specialitate şi, pe de altă parte, prevedea în mod distinct cuantumul sporului pentru unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/ serviciile sociale, şi anume de la 50% până la 75% pentru cele cu cazare, respectiv de la 15% până la 25% pentru cele fără cazare (la lit. C de la pct. I). 106. De la data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 589/2018 mărimea sporului este aceeaşi, de la 50% până la 75%, atât pentru cele cu cazare, cât şi pentru cele fără cazare, şi se acordă personalului în integralitatea sa, nu numai celui de specialitate. 107. Este de menţionat, de asemenea, faptul că, în ceea ce priveşte serviciile sociale, structura organizatorică şi categoriile de personal, acestea sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 9 noiembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare. Conform Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a serviciului social cu cazare, prevăzut în anexa nr. 1 la nomenclator, se regăsesc următoarele categorii de personal: personal de conducere; personal de specialitate de îngrijire şi asistenţă şi personal de specialitate şi auxiliar; personal administrativ, gospodărie, întreţinere-reparaţii, deservire. Personalul administrativ, gospodărie, întreţinere-reparaţii nu este prevăzut în capitolul I din anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017. 108. Faptul că se prevede acordarea sporului „personalului“, şi nu „personalului de specialitate“ conduce la concluzia că este vizat întregul personal care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, modulele de reabilitare comportamentală şi unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/serviciile sociale, cu cazare/fără cazare, prevăzute de articolul unic pct. I lit. A subpct. 1-3 din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, încadrat pe funcţiile specifice din acestea, raportat la domeniul de activitate bugetară corespunzător, şi anume sănătate şi asistenţă socială, care se regăsesc în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, şi nu sunt vizate categoriile de personal încadrat pe funcţii care nu se regăsesc în această familie ocupaţională. 109. În raport cu cele reţinute, faţă de reglementarea sporului în cauză în capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale, capitol care se regăseşte în anexa nr. II - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ la Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă că acesta se acordă personalului încadrat pe funcţii şi salarizat potrivit anexei nr. II amintite. De altfel, aşa cum rezultă chiar din denumirea actului normativ adoptat în baza art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, Regulamentul-cadru a fost emis pentru stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“. 110. De asemenea, se observă faptul că, potrivit capitolului II lit. I art. 3 anexa nr. VIII - Familia ocupaţională „Administraţie“ la Legea-cadru nr. 153/2017, „Sporurile la salariul de bază, care sunt specifice unor domenii bugetare şi care se acordă personalului contractual din respectivele domenii, sunt prevăzute, după caz, în prezenta anexă la cap. II lit. A-lit. H şi J, care cuprind salariile de bază pentru personalul din unităţile bugetare din aceste domenii“. 111. Salarizarea fiind reglementată pe familii ocupaţionale şi categorii de funcţii, pentru categoriile de personal cu privire la care încadrarea şi salarizarea se realizează în baza anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, care priveşte Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie“, se acordă sporurile prevăzute de anexa nr. VIII, corespunzătoare acestei familii ocupaţionale, aplicarea dispoziţiilor privind salarizarea prevăzute în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ neputând fi extinsă, în lipsa unor dispoziţii exprese, pentru alte categorii de personal în afara celor prevăzute de lege. 112. Stabilirea drepturilor salariale, inclusiv a sporurilor pentru condiţii de muncă, se realizează cu aplicarea dispoziţiilor art. 9, 12, 23 şi 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, conform reîncadrării pe funcţii, în baza criteriului domeniului de activitate, corespunzător familiilor ocupaţionale de funcţii bugetare, astfel cum sunt prevăzute în anexele nr. I-IX. Dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 nu permit aplicarea prevederilor stabilite pentru o familie ocupaţională personalului salarizat încadrat într-o altă familie ocupaţională. 113. Pentru motivele prezentate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, se acordă personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 114. În ceea ce priveşte problema de drept privind dreptul personalului la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase şi caracterul obligatoriu sau facultativ al acordării acestuia, aceasta este determinată de sintagma „pot fi acordate“ din dispoziţiile art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 115. Aceste dispoziţii prevăd că în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, „pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiţii deosebit de periculoase, un spor de până la 75% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; b) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; c) pentru personalul care lucrează în unităţi de asistenţă socială aflate în localităţi izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de până la 20% din salariul de bază; d) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; e) pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; f) pentru al II-lea copil dat în plasament, asistenţii maternali profesionişti pot beneficia de un spor de până la 15% din salariul de bază; g) pentru asigurarea continuităţii în muncă, asistenţii maternali profesionişti pot beneficia de un spor de până la 7,5% din salariul de bază“. 116. Sintagma „pot fi acordate“ are în vedere faptul că prin dispoziţia legală sunt prevăzute mai multe categorii de sporuri, care se acordă, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare. Textul de lege vizează toţi destinatarii normei, potenţiali beneficiari ai sporurilor pentru condiţii de muncă, însă acordarea unui spor implică îndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru acordarea acestuia. 117. În contextul dispoziţiilor legale menţionate, pentru acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de legea-cadru, precum şi a celor prevăzute de regulamentul-cadru emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor din legea-cadru privind acordarea sporurilor. Norma legală prevede explicit „cu respectarea prevederilor legale“, ceea ce conduce la concluzia că, atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi regulamentul-cadru, se impune acordarea sporurilor pentru condiţii de muncă. 118. În situaţia în care sunt îndeplinite aceste condiţii, regulamentul-cadru prevede că personalul „beneficiază“, sporul „se acordă“, „se stabileşte“. Conform art. 8 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, sporurile pentru condiţii de muncă „se acordă“ corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă prevăzute în regulamentul-cadru, personalul altor unităţi care îşi desfăşoară activitatea la unul dintre locurile de muncă prevăzute în anexele la regulamentul-cadru „beneficiază“ de sporul prevăzut la locurile de muncă respective proporţional cu timpul cât prestează activitate la aceste locuri de muncă, personalul care în cadrul programului de lucru îşi desfăşoară activitatea fracţionat la mai multe locuri de muncă prevăzute în anexele la regulamentul-cadru, cu sporuri diferite, va „beneficia“ de sporul prevăzut pentru fiecare loc de muncă, în funcţie de timpul efectiv prestat în aceste locuri. Cuantumul sporului „se stabileşte“ prin aplicarea cotei procentuale asupra salariului de bază din luna respectivă, corespunzător timpului efectiv lucrat la locurile de muncă prevăzute în anexele la regulamentul-cadru (art. 11), sporul pentru condiţii de muncă „se acordă“ pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului de lucru, conform contractului individual de muncă (art. 14). 119. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că personalul prevăzut la art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, dacă sunt îndeplinite condiţiile de stabilire a acestui spor, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 120. În ceea ce priveşte cuantumul concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, în cauză, este de observat că, în timp ce art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de „până la 75% din salariul de bază“, în articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 sunt reglementate limita minimă şi limita maximă ale sporului pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, „de la 50% până la 75% din salariul de bază“. 121. Dispoziţiile art. 14 alin. (2) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 12 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 prevăd că mărimea concretă a sporului se stabileşte de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din regulamentul-cadru adoptat, iar art. 6 din regulamentul-cadru prevede limitativ criteriile care se au în vedere la „stabilirea concretă a cotelor de spor în cadrul procentelor aprobate“, şi anume: a) riscul de îmbolnăvire şi de accidentare; b) solicitarea nervoasă; c) indicii de morbiditate. 122. În conformitate cu aceste prevederi din regulamentul-cadru emis în baza dispoziţiilor din legea-cadru care au impus stabilirea pentru fiecare familie ocupaţională a condiţiilor concrete de acordare a sporurilor, prin care sunt stabilite limitele minime şi maxime ale cotei procentuale a sporului, criteriile pentru stabilirea concretă a cotelor de spor în cadrul procentelor aprobate, revine ordonatorului de credite, cu respectarea acestora, obligaţia să stabilească mărimea concretă a sporului. Instanţa de judecată nu poate proceda la stabilirea unui cuantum concret al sporului, ci poate doar să cenzureze refuzul nejustificat al ordonatorului de credite de acordare a sporului în limitele reglementate şi să stabilească în sarcina acestuia obligaţii specifice pentru determinarea cuantumului concret, în conformitate cu dispoziţiile care prevăd acordarea sporului din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 123. În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept^4 şi a Curţii Constituţionale^5 s-a reţinut că sporurile nu au întotdeauna un cuantum fix în viziunea legiuitorului, ci variabil, fiind stabilite de lege prin raportare la o limită maximă. Ca atare, stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu, iar o asemenea soluţie legislativă ţine de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 şi 16 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării. S-a amintit faptul că în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57), iar o autoritate de stat nu poate invoca lipsa de fonduri ca pretext pentru a nu îşi îndeplini obligaţiile (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 26). ^4 Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024. ^5 Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 15 ianuarie 2020. 124. În condiţiile în care sporul pentru condiţii deosebit de periculoase nu este reglementat într-un cuantum fix, însă sunt stabilite limita minimă şi limita maximă, iar personalul prevăzut de lege are dreptul la spor din momentul îndeplinirii condiţiilor specifice prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a celor prevăzute de regulamentul-cadru emis pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor care prevăd acordarea sporului, legea conferă ordonatorului de credite un drept de apreciere pentru determinarea mărimii concrete a sporului, însă dreptului ordonatorului de credite îi corespunde obligaţia corelativă de a-l exercita cu respectarea prevederilor legale. 125. Pentru aceste motive, se constată că ordonatorul de credite are obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, în limitele şi în conformitate cu prevederile din Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018. 126. În ceea ce priveşte problema de drept privind acordarea sporului în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, sau independent de existenţa acestora, aceasta este generată de faptul că acestea nu sunt menţionate în articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, care prevede locurile de desfăşurare a activităţii şi limitele sporului pentru condiţii deosebit de periculoase. 127. Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, sporurile pentru condiţii de muncă, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, în limita prevederilor din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.153/2018, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. 128. Art. 5 alin. (1) şi (7) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 subliniază că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, şi anume compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică [cu excepţiile prevăzute la alin. (8) pentru unităţile sanitare din reţeaua Ministerului Apărării Naţionale, din reţelele instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională, din reţeaua Ministerului Afacerilor Interne şi unităţile din sistemul penitenciar]. Criteriile de acordare sunt prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), cu precizările de la alin. (5) din acelaşi text din regulamentul-cadru, conform cărora aceste criterii nu trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar la alin. (6), conform cărora pentru eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, este necesar a fi îndeplinit cel puţin un criteriu. Sunt prevăzuţi, la art. 7 lit. a)-g) din regulamentul-cadru, şi factorii pentru încadrarea locului de muncă în una dintre categoriile prevăzute în anexe, respectiv periculoase, vătămătoare, deosebit de periculoase, condiţii grele de muncă, periculoase şi vătămătoare, condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, unităţi sanitare cu specific deosebit sau condiţii deosebite de muncă reprezentate de izolare, altitudine sau căi de acces dificile. 129. Expertizarea locurilor de muncă este obligatorie la nivelul fiecărui ordonator de credite, potrivit alin. (11) din art. 5 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, iar de la data intrării în vigoare a acestuia, conform art. 16, ordonatorii de credite au obligaţia să solicite autorităţilor abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă, aceste autorităţi au obligaţia de a le elibera în termen de maximum 90 de zile de la data solicitării, iar până la eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă rămân în vigoare buletinele existente. 130. Este prevăzută, de asemenea, la art. 5 alin. (2) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, perioada de referinţă în funcţie de care se face evaluarea criteriilor nominalizate la alin. (1), de 10 ani [cu excepţia unităţilor nou-înfiinţate pentru care evaluarea criteriilor se face de la momentul înfiinţării, prevăzută la alin. (3)]. Buletinele de determinare sau, după caz, expertizare sunt valabile atât timp cât nu intervin modificări în condiţiile de muncă iniţial expertizate, fără a depăşi un interval de maximum 3 ani, potrivit art. 5 alin. (9) din regulamentul-cadru [cu excepţiile privind perioada nedeterminată pentru acele locuri de muncă unde riscurile nu pot fi înlăturate, respectiv boli infecţioase, TBC, SIDA, anatomie patologică, medicină legală, psihiatrie, neuromotorie, neuropsihomotorie etc., prevăzute la alin. (10)]. 131. Având în vedere cele prezentate, rezultă concluzia că, deşi în anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în articolul unic pct. I lit. A, privind sporul de la 50% până la 75% pentru condiţii deosebit de periculoase, nu se menţionează buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, condiţia referitoare la stabilirea sporului în baza acestora rezultă atât din dispoziţiile art. 14 alin. (2) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cât şi din cele ale art. 5, 7 şi 16 din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, potrivit cărora sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare a locurilor de muncă, expertizarea locurilor de muncă este obligatorie la nivelul fiecărui ordonator de credite, de la data intrării în vigoare a regulamentului-cadru, ordonatorii de credite având obligaţia să solicite autorităţilor abilitate în acest sens eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. 132. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens. ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite, în parte, sesizările conexate formulate de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarele nr. 11.155/3/2024 şi nr. 68/3/2024 şi de Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.127/99/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale articolului unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că: Personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebit de periculoase, prevăzut la articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, salarizat potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, are dreptul la acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de la 50% până la 75% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 alin. (1) lit. a) capitolul II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 şi articolul unic pct. I lit. A din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 şi Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, obligaţia stabilirii cuantumului concret al sporului pentru condiţii deosebit de periculoase revenind ordonatorului de credite. Respinge, în rest, sesizările conexate. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2024. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Elena Adriana Stamatescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
