Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua, ale art. 52 alin. (1) teza a doua şi ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 354 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Mircioiu, Doina Mircioiu şi Societatea Andami Comp - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 46.826/3/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.045D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.318D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, excepţie ridicată de Genică Ioan Grumaz în Dosarul nr. 15.240/197/2017 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.045D/2019 şi nr. 2.318D/2019, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condiţiile pentru conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.318D/2019 la Dosarul nr. 2.045D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Încheierea din 18 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 46.826/3/2017/a1, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua, ale art. 52 alin. (1) teza a doua şi ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 354 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Adrian Mircioiu, Doina Mircioiu şi Societatea Andami Comp - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză penală aflată în faza de cameră preliminară. 10. Prin Încheierea din 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 15.240/197/2017, Judecătoria Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004. Excepţia a fost ridicată de Genică Ioan Grumaz într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) din Codul penal. 11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind respectarea legilor, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti şi reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi, respectiv, a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, întrucât permit înlăturarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor şi a principiului continuităţii completului de judecată. Astfel, arată că textele de lege criticate creează discriminare între justiţiabili, întrucât unii beneficiază de repartizarea aleatorie a cauzei, iar alţii nu, în condiţiile în care, în dosarul acestora din urmă a intervenit un incident procesual, iar normele menţionate nu impun efectuarea unei noi repartizări aleatorii în sistem informatic, ci permit numirea pe cale administrativă a judecătorului care va soluţiona speţa. Invocă, în acest sens, Decizia nr. 685 din 7 noiembrie 2018, prin care Curtea Constituţională a reţinut ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil caracterul aleatoriu atât al distribuirii cauzelor în sistem informatic, cât şi al compunerii completului de judecată instituit prin lege. Astfel, prin decizia menţionată, Curtea a constatat că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu, fiind o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, a fost instituită prin prevederile art. 11 şi 53 din Legea nr. 304/2004, cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie. Autorii excepţiei mai arată că dispoziţiile de lege criticate permit eludarea obligaţiei instanţelor judecătoreşti de a asigura respectarea principiului continuităţii completului de judecată, conducerea administrativă a acestora având posibilitatea de a ignora dispoziţiile imperative ale art. 346 alin. (7) din Codul de procedură penală şi de a poziţiona actul său administrativ peste o normă imperativă a cărei nerespectare atrage nulitatea absolută a actelor procesuale şi procedurale îndeplinite astfel. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală nu detaliază în mod previzibil şi concis care sunt motivele care permit înlăturarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor şi a principiului continuităţii completului de judecată. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei. 13. Judecătoria Braşov - Secţia penală apreciază, în esenţă, că dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 nu încalcă principiile constituţionale invocate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile de lege criticate instituie o excepţie de la principiul continuităţii completului de judecată, constând în modificarea componenţei acestuia din motive obiective. Această abordare legislativă respectă standardele trasate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în hotărârile din 18 martie 2014 şi 2 decembrie 2014, pronunţate în cauzele Beraru împotriva României şi Cutean împotriva României, conform cărora garantarea dreptului la un proces echitabil presupune ca judecătorul care pronunţă hotărârea în cauză să fie şi cel în faţa căruia au fost audiaţi nemijlocit inculpatul şi martorii relevanţi. Raportat la valenţele principiilor continuităţii şi nemijlocirii, dezvoltate în lumina standardelor Curţii Europene a Drepturilor Omului, esenţial este ca, în ipoteza în care un membru al completului de judecată s-a schimbat ulterior audierii unui martor important sau a inculpatului, să se procedeze la reaudierea lor de către judecătorul care tranşează litigiul. Astfel, contrar raţionamentului autorului excepţiei, în speţă nu este necesară reluarea întregii proceduri de cameră preliminară şi a fazei de judecată, ci doar reiterarea etapei cercetării judecătoreşti, care presupune audierea nemijlocită a inculpatului şi readministrarea depoziţiilor testimoniale relevante în cauză. Deşi competenţa realizării camerei preliminare este atribuită judecătorului de cameră preliminară, care, în principiu, trebuie să fie judecătorul care soluţionează cauza, competenţa judecătorului iniţial învestit este limitată la o verificare-filtru a actelor efectuate până la acest moment procesual şi la luarea unor măsuri după finalizarea urmăririi penale şi nu vizează stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, sens în care intervenţia unor modificări în componenţa completului de judecată nu este susceptibilă să atragă reluarea procedurii de la data sesizării instanţei de judecată. Emiterea încheierii de cameră preliminară prin care s-a dispus începerea judecăţii, rămasă definitivă prin una dintre formele prevăzute de lege, marchează finalizarea fazei procesuale a camerei preliminare şi iniţierea fazei de judecată, dispoziţie asupra căreia nu se poate reveni în ipoteza survenirii situaţiei de referinţă. Noţiunea de „motive obiective“ care se regăseşte în cuprinsul dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004 acoperă o serie de situaţii ivite în derularea activităţii şi apreciate în concret, fără ca această sintagmă să producă efecte neconstituţionale. Din economia textului de lege se deduce că aceste motive nu sunt arbitrare, ci se bazează pe verificarea a două aspecte, şi anume modificarea componenţei completului de judecată să prezinte caracter excepţional şi aceasta să fie pe deplin justificată. Pensionarea unui judecător, aflarea unui judecător în concediu de maternitate sau în concediu de creştere a copilului, cazuri incidente în speţă, constituie exemple care se încadrează în sfera motivelor obiective. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 15. Avocatul Poporului, în punctul de vedere transmis în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.045D/2019, consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Invocă, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 741 din 13 septembrie 2007 şi nr. 1.147 din 15 septembrie 2009. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit Încheierii din 18 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 46.826/3/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, dispoziţiile art. 11 teza a doua, ale art. 52 alin. (1) teza a doua şi ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 354 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorilor excepţiei Adrian Mircioiu, Doina Mircioiu şi Societatea Andami Comp - S.R.L. din Bucureşti, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 11 teza a doua, ale art. 52 alin. (1) fraza a doua şi ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, precum şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. De asemenea, potrivit Încheierii din 27 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 15.240/197/2017 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 şi ale art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, dar, din notele scrise ale autorului excepţiei Genică Ioan Grumaz, depuse în motivarea criticii, reiese că aceasta priveşte doar dispoziţiile art. 11 teza a doua şi ale art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra dispoziţiilor art. 11 teza a doua, ale art. 52 alin. (1) fraza a doua şi ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. Ulterior sesizării Curţii, Legea nr. 304/2004 a fost abrogată prin prevederile art. 168 alin. (5) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1104 din 16 noiembrie 2022, însă, întrucât textele criticate din Legea nr. 304/2004 au produs efecte în cauză, Curtea se va pronunţa asupra acestora. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 11 teza a doua din Legea nr. 304/2004: „Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.“; – Art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004: „(1) (...) Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti.“; – Art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004: „(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.“; – Art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală: „(2) Completul de judecată trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei. Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.“ 19. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 73 alin. (3) lit. j) şi l) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi, respectiv, a organizării şi funcţionării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (6) privind instanţele judecătoreşti, precum şi ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 11 teza a doua, ale art. 52 alin. (1) fraza a doua şi ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, precum şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. 21. Astfel, prin Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza a doua şi ale art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004, precum şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală. Prin decizia menţionată, paragrafele 12-20, Curtea a reţinut, referitor la competenţa colegiilor de conducere ale curţilor de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată, că ceea ce se critică este însăşi ideea de învestire ex lege a acestora cu competenţa de a stabili compunerea completurilor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Or, Curtea a reţinut că legiuitorul are opţiunea să stabilească el însuşi organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competenţa de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituţionalitate. Curtea nu are competenţa să cenzureze opţiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curţilor de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere. Referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a reţinut că sunt aplicabile mutatis mutandis paragrafele 48 şi 51 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 28 februarie 2020. Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de ducere la îndeplinire a unei măsuri/finalităţi prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situaţia în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relaţiei dintre un act de reglementare primar şi unul secundar. 22. Tot prin Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022, anterior citată, Curtea a mai reţinut că nu există nicio prevedere constituţională sau vreo exigenţă rezultată din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competenţe legislative unei autorităţi administrative, astfel că textul criticat nu contravine prevederilor art. 61 şi art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie. 23. De asemenea, Curtea a reţinut că şi în privinţa curţilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate şi a judecătoriilor este aplicabil mutatis mutandis paragraful 57 din Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020, astfel că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorţi sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziţii legale restrictive, una dintre aceste două modalităţi, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza şi în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Pentru argumentele de mai sus, Curtea nu a reţinut nici încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanţei judecătoreşti. 24. Referitor la critica potrivit căreia sintagma „cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă în dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 304/2004, este lipsită de precizie şi generează aplicare discreţionară şi abuz ce afectează caracterul de echitate, independenţă şi imparţialitate a procesului, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022, precitată, că şi această susţinere este neîntemeiată. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 304/2004, activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, iar, potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din aceeaşi lege, repartizarea cauzelor pe completuri de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Prin această din urmă reglementare, legiuitorul a instituit o excepţie de la principiul continuităţii, având în vedere că pot exista motive obiective pentru care judecătorul să nu poată participa la judecată. Faptul că în cuprinsul legii nu sunt enumerate aceste motive obiective nu poate conduce la neconstituţionalitatea textului de lege criticat, deoarece legiuitorul nici nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, aceste situaţii obiective. În acest sens, dispoziţiile art. 52 alin. (1) fraza a doua prevăd că schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepţional, pe baza criteriilor obiective stabilite de Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti. 25. În aceste condiţii, prin Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022, Curtea a reţinut că şi critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, în sensul că inculpaţii nu beneficiază de garanţiile unei justiţii unice, egale şi imparţiale din cauza pretinsei neclarităţi a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 304/2004, este neîntemeiată, deoarece faptul că nu sunt prevăzute exhaustiv în lege criteriile obiective pentru schimbarea membrilor completelor, ci doar în regulament, nu echivalează cu instituirea unor privilegii sau discriminări. 26. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiţiei în numele legii şi cel potrivit căruia competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege. 27. Prin Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022, Curtea a reţinut că cele statuate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, referitor la compunerea instanţei, astfel că nu se poate reţine contrarietatea acestui text de lege cu prevederile constituţionale invocate. Textul de lege criticat normează cu privire la unicitatea completului de judecată şi continuitatea şedinţei, însă nu exclude modificarea componenţei completului de judecată, până la începerea dezbaterilor, dacă menţinerea acesteia nu este posibilă. Totodată, în ceea ce priveşte continuitatea completului de judecată, instanţa de control constituţional a făcut referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care obligă la luarea în considerare a principiului continuităţii completului de judecată, prin prisma exigenţelor regulii nemijlocirii ce decurge din prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţie (a se vedea Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60 şi 61, şi Hotărârea din 7 martie 2017, pronunţată în Cauza Cerovšek şi Božičnik împotriva Sloveniei, paragraful 43). În Hotărârea din 2 decembrie 2014, pronunţată în Cauza Cutean împotriva României, instanţa de la Strasbourg a reamintit că, potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenţi la procedură şi la procesul de administrare a probelor. Totuşi, nu se poate considera că aceasta constituie o interdicţie a schimbării compunerii completului de judecată în timpul unui proces. Pot apărea factori administrativi sau procedurali foarte evidenţi care să facă imposibilă participarea în continuare a unui judecător într-un proces. De asemenea, pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înţeles în mod corespunzător probele şi argumentele, de pildă, prin asigurarea disponibilităţii în formă scrisă a declaraţiilor, în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială, sau prin noi ascultări ale argumentelor relevante sau ale martorilor importanţi înaintea completului nou-format. În vederea respectării dreptului la un proces echitabil şi a continuităţii completului de judecată este necesar ca hotărârea judecătorească, actul final şi de dispoziţie al instanţei prin care se soluţionează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părţi, să fie rezultatul activităţii de deliberare la care să participe judecătorii care au calitatea de membri ai completului în faţa căruia a avut loc dezbaterea. 28. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, şi Decizia nr. 138 din 21 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 1 august 2023. 29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat această soluţie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Mircioiu, Doina Mircioiu şi Societatea Andami Comp - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 46.826/3/2017/a1 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi de Genică Ioan Grumaz în Dosarul nr. 15.240/197/2017 al Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 11 teza a doua, ale art. 52 alin. (1) fraza a doua şi ale art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi Judecătoriei Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
