Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│ │- │
│Benke Károly │magistrat-asistent-şef│
│ │delegat │
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Nicolae Guzu, Zincuţa Maniu, Lucian Paul Rotaru şi Dan Mircea Rusu în Dosarul nr. 3.530/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 247D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că textul criticat a reglementat nivelul de salarizare a specialiştilor IT, valorificând nivelul instanţei/unităţii de parchet din care aceştia fac parte. O atare raţiune justifică adoptarea unei asemenea norme legale. Se subliniază că textul criticat, prin faptul că valorizează nivelul instanţei/unităţii de parchet în care specialiştii IT lucrează şi nu cel al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu aduce în discuţie restrângerea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.032 din 23 decembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 3.530/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Nicolae Guzu, Zincuţa Maniu, Lucian Paul Rotaru şi Dan Mircea Rusu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor cereri de anulare a unui act administrativ, emis de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Cluj, prin care, ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019, au fost stabilite drepturile salariale ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, specialişti IT în cadrul Curţii de Apel Cluj. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că nu sunt îndeplinite condiţiile constituţionale de adoptare a ordonanţelor de urgenţă. Astfel, în preambulul ordonanţei de urgenţă nu este motivată situaţia extraordinară, neregăsindu-se vreo împrejurare obiectivă care să reclame intervenţia imperativă a Guvernului. Prin textul criticat, Guvernul a exprimat aprecierea de ordin subiectiv referitoare la corelarea nivelului de salarizare a specialiştilor IT cu conţinutul activităţii desfăşurate de aceştia, nivelul de pregătire profesională şi poziţia lor în procesul de înfăptuire a justiţiei. Or, acest lucru relevă faptul că Guvernul are ca justificare pentru intervenţia sa legislativă doar considerente de oportunitate, care nu sunt în niciun fel situaţii extraordinare în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie. Se mai arată că nu este îndeplinită nici condiţia urgenţei care să fi impus adoptarea unei asemenea reglementări şi nici cerinţa de motivare a urgenţei în corpul ordonanţei de urgenţă. Se subliniază că nici în preambulul şi nici în nota de fundamentare ale ordonanţei de urgenţă nu s-a făcut vreo referire la situaţia specialiştilor IT din instanţe şi nici nu s-a explicat nevoia de schimbare a dreptului acestora de a fi ierarhizaţi, din punct de vedere salarial, într-o manieră care să reflecte corect conţinutul şi importanţa muncii lor. 6. Cu privire la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată că textul criticat este unul abrogator al unei norme care corectase pierderile salariale pe care specialiştii IT le-au înregistrat în perioada 1 ianuarie-23 iulie 2018. Simplitatea textului nu lasă niciun dubiu cu privire la scopul său, şi anume salarizarea specialiştilor IT la un nivel inferior celui avut în plată. Însă, o atare reglementare nu asigură securitatea juridică, parte componentă a previzibilităţii legii. Textul criticat nu permite înţelegerea concepţiei pe care Guvernul o are cu privire la salarizarea specialiştilor IT, mai ales că, după adoptarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, salarizarea acestora a cunoscut cel puţin 6 modificări. De altfel, textul criticat a fost în vigoare în perioada 20 februarie-6 martie 2019, perioadă după care s-a revenit la situaţia normativă anterioară. Se susţine că prin adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate s-a procedat nu numai intempestiv, ci mai ales fără să se fi relevat nevoia de schimbare a ierarhizării specialiştilor IT. Astfel, una şi aceeaşi activitate şi poziţie din sistemul funcţiilor din justiţie a fost corelată în mod diferit cu salariul cuvenit doar în planul cuantumului acestui drept. Se arată că este afectată stabilitatea nivelului salarial, iar textul criticat reflectă conduita arbitrară a Guvernului cu privire la salariile specialiştilor IT din instanţe şi parchete. 7. Cu privire la încălcarea art. 53 din Constituţie, se arată că diminuarea salarială suferită reflectă o restrângere a dreptului la salariu, corolar al dreptului la muncă. Această restrângere nu a fost determinată de vreo situaţie economică defavorabilă sau de criză, nu a fost concepută ca o măsură temporară şi de aplicabilitate generală. Mai mult, Guvernul nu a explicat motivele pentru care diminuarea reglementată a fost necesară pentru asigurarea echilibrului între resursele bugetare şi costurile salariale şi dacă a fost proporţională. Întrucât norma criticată nu respectă aceste criterii, rezultă că este contrară art. 53 din Constituţie. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 20 februarie 2019, care au următorul cuprins: "Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...]8. La articolul 120, alineatele (6) şi (7) se abrogă" 13. Dispoziţiile art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004 aveau următorul cuprins: "(6) Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.(7) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege“." 14. Curtea observă că abrogarea dispusă a determinat eliminarea din fondul activ al legislaţiei a unei norme care reglementa nivelul de salarizare a specialiştilor IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare. Deşi abrogarea a produs efecte definitive asupra art. 120 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2004, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 7 martie 2019, a reintrodus soluţiile legislative abrogate în corpul art. 120, sub forma alin. (5^1) şi (5^2). Prin urmare, pentru perioada cuprinsă între 20 februarie 2019 şi 6 martie 2019 (data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2019), norma abrogatoare produce în continuare efecte juridice cu privire la salarizarea personalului IT în cauză, astfel că, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea este competentă să se pronunţe pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate. 15. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul criticat este o normă abrogatoare a dispoziţiilor art. 120 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 304/2004. Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea normelor abrogatoare (a se vedea Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007). 17. În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Curtea reţine că, în cauza de faţă, preambulul ordonanţei de urgenţă cuprinde o motivare in extenso a diferitelor soluţii legislative promovate în cuprinsul său, iar fundamentarea pentru adoptarea normei criticate se poate regăsi în următorul considerent al preambulului: „ţinând seama de necesitatea adoptării unor reglementări prin care să fie eliminate o serie de elemente de incertitudine juridică generate de prevederi existente în legile supuse modificării şi completării prin prezenta ordonanţă de urgenţă“. Acest text din cuprinsul preambulului poate fi considerat ca fiind o motivare ce vizează prevederile supuse controlului de constituţionalitate, pentru că norma de abrogare adoptată a vizat eliminarea unor elemente de incertitudine juridică referitoare la structura ierarhică în care funcţionează specialiştii IT. 18. Reglementarea abrogată stabilea că specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare se asimilează, sub aspect salarial, cu cei din structura Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În acest context, pentru a elimina această normă de asimilare, legiuitorul delegat a considerat necesară aşezarea sistemului de salarizare a acestora în funcţie de poziţia instituţională a structurilor în cadrul cărora funcţionează. Este o situaţie obiectivă şi cuantificabilă, care intră în sfera de cuprindere a situaţiei extraordinare prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie. Urgenţa reglementării este dată tocmai de necesitatea asigurării unui sistem de salarizare bazat pe poziţia instituţională a respectivelor entităţi publice, reafirmând, astfel, principiul potrivit căruia sistemul de salarizare se reglementează în funcţie de trepte/niveluri/poziţie instituţională. Toate aceste aspecte sunt motivate în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate, ceea ce înseamnă că sunt respectate prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie. Faptul că, ulterior, acelaşi legiuitor delegat, prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă nr. 12/2019, a revenit asupra soluţiei normative promovate nu reflectă decât o opţiune legislativă ulterioară derogatorie de la situaţia obiectivă dată de nivelul instituţional în care funcţionează. 19. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate formulate prin raportare la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Constituţie, Curtea constată că stabilitatea normelor juridice constituie o expresie a principiului securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, principiu care exprimă în esenţă faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). 20. Curtea reţine că textul legal criticat nu produce în sine o insecuritate juridică, ci aduce în discuţie aşezarea pe trepte ierarhice a drepturilor salariale de care beneficiază specialiştii IT în funcţie de poziţia instituţională a entităţilor în care aceştia funcţionează. Faptul că, ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2019 s-a revenit la sistemul iniţial de salarizare nu reflectă decât o opţiune legislativă care nu este de natură a indica o fragilizare a dreptului la salariu al categoriei de personal antereferite, dimpotrivă, readuce în sistemul de salarizare o normă de favoare pentru a atrage şi încuraja specialiştii IT să lucreze în sistemul justiţiei. Mai mult, Curtea observă că legiuitorul este cel care îşi asumă politica salarială cu privire la personalul plătit din fonduri publice, prin aceasta înţelegânduse atât stabilirea sistemului de salarizare, cât şi a drepturilor salariale suplimentare. Curtea nu are nici rolul şi nici competenţa de a stabili ea însăşi elementele acestei politici, ci de a verifica respectarea exigenţelor constituţionale inerente actelor normative adoptate de legiuitor în acest domeniu, şi nu oportunitatea unei măsuri de politică salarială (a se vedea Decizia nr. 667 din 9 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 19 ianuarie 2017, paragraful 23, sau Decizia nr. 139 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 3 iunie 2020, paragraful 15). 21. Cât priveşte salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea reţine că este dreptul autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Totodată, legiuitorul naţional se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor sale în acest domeniu (a se vedea Decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Guzu, Zincuţa Maniu, Lucian Paul Rotaru şi Dan Mircea Rusu în Dosarul nr. 3.530/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef delegat, Benke Károly OPINIE SEPARATĂ 1. În dezacord cu soluţia adoptată, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 756 din 9 noiembrie 2021, considerăm că dispoziţiile art. 14 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 privind unele măsuri temporare referitoare la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, formarea profesională iniţială a judecătorilor şi procurorilor, examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, stagiul şi examenul de capacitate al judecătorilor şi procurorilor stagiari, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt neconstituţionale prin raportare, pe de o parte, la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 şi, pe de altă parte, la art. 115 alin. (4) din Constituţie. 2. Cu privire la critica de neconstituţionalitate extrinsecă raportată la art. 115 alin. (4) din Constituţie, se constată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, sau Decizia nr. 68 din 27 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 14 martie 2017), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată şi urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. 3. În cauza de faţă, problema care se ridică este aceea a nemotivării urgenţei reglementării în cadrul preambulului ordonanţei de urgenţă. Potrivit art. 43 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „La ordonanţele de urgenţă preambulul este obligatoriu şi cuprinde prezentarea elementelor de fapt şi de drept ale situaţiei extraordinare ce impune recurgerea la această cale de reglementare“. 4. Cu privire la motivarea urgenţei, se observă că, în cauză, preambulul ordonanţei de urgenţă cuprinde o motivare in extenso a diferitelor soluţii legislative promovate în cuprinsul său. Singura fundamentare pentru adoptarea textului criticat sar putea regăsi în fraza generală „ţinând seama de necesitatea adoptării unor reglementări prin care să fie eliminate o serie de elemente de incertitudine juridică generate de prevederi existente în legile supuse modificării şi completării prin prezenta ordonanţă de urgenţă“. 5. Cu privire la această frază, Consiliul Legislativ a observat în Avizul său nr. 105/20 februarie 2020, pct. 4, că „necesitatea şi urgenţa adoptării soluţiilor legislative propuse la (...) art. 14 nu sunt motivate deloc în cadrul preambulului“. S-a mai arătat că „nemotivarea sau motivarea necorespunzătoare a urgenţei reprezintă motive de neconstituţionalitate a ordonanţelor de urgenţă.“ 6. Fraza generală antereferită din cuprinsul preambulului nu poate fi considerată ca fiind o motivare ce vizează textul supus controlului de constituţionalitate pentru că norma de abrogare adoptată nu viza eliminarea unor elemente de incertitudine juridică, ci eliminarea unei norme de asimilare în privinţa salarizării specialiştilor IT de la instanţe/parchete cu cei din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Această soluţie legislativă a avut drept consecinţă reducerea salariilor specialiştilor IT de la instanţe/parchete. Prin urmare, nu s-a reglat o situaţie juridică ce genera insecuritate/incertitudine, ci s-a optat pentru o altă soluţie legislativă decât cea aflată în vigoare, ambele la fel de clare. 7. De altfel, în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 7 martie 2019, se arată că: „totodată, ţinând cont de importanţa procesului de informatizare a sistemului judiciar pentru realizarea unui act de justiţie de calitate, proces care nu se poate realiza fără asigurarea resursei umane înalt calificate în domeniu, fapt care necesită luarea unor măsuri legislative în regim de urgenţă pentru salarizarea corespunzătoare a specialiştilor IT din acest sistem, în acest sens se propune revenirea la soluţia legislativă anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019, în materia salarizării specialiştilor IT din sistemul judiciar, astfel cum aceasta era cuprinsă în Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, soluţie care asigură totodată şi un regim uniform de salarizare a acestora“, drept care se revine la soluţia normativă anterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 în privinţa salarizării specialiştilor IT de la instanţe/parchete. 8. Prin urmare, se constată că preambulul ordonanţei de urgenţă nu motivează în niciun fel urgenţa, imposibilitatea amânării reglementării sau existenţa situaţiei extraordinare. Este o constatare obiectivă, care nu poate fi înlăturată în niciun mod. Pur şi simplu corpul preambulului nu cuprinde nicio referire la soluţia normativă promovată şi criticată în prezenta cauză. 9. În aceste condiţii, se ridică problema dacă în preambulul ordonanţei de urgenţă trebuie motivată urgenţa fiecărei dispoziţii în parte a acesteia sau este suficient ca legiuitorul delegat să fi motivat urgenţa principalei modificări legislative realizate. În opinia noastră, motivarea urgenţei reglementării se referă la toate aspectele/dispoziţiile/soluţiile normative cuprinse în ordonanţa de urgenţă. Altfel, preambulul ar deveni o chestiune absolut formală, iar dispoziţiile art. 115 alin. (4) teză finală din Constituţie ineficace. S-ar ajunge la situaţia în care Guvernul să motiveze selectiv urgenţa doar în privinţa anumitor reglementări. Or, motivarea urgenţei reprezintă o garanţie pentru ca puterea legislativă delegată conferită Guvernului să nu poată fi exercitată discreţionar, ci numai în situaţii extraordinare şi urgente. Numai indicându-se şi motivându-se caracterul urgent al reglementării/ situaţiei extraordinare se poate verifica îndeplinirea tuturor exigenţelor art. 115 alin. (4) din Constituţie. În situaţia în care ordonanţa de urgenţă cuprinde dispoziţii diverse/diferite/ eterogene, urgenţa adoptării sale cu privire la anumite reglementări din cuprinsul acesteia nu poate fi justificată/ acoperită prin prisma motivelor care au justificat urgenţa unei alte soluţii legislative cuprinse tot în cadrul aceleiaşi ordonanţe de urgenţă. Din această perspectivă, se constată că nu a fost motivată urgenţa/situaţia extraordinară care a determinat adoptarea soluţiei legislative analizate, ceea ce reprezintă, în mod evident, o încălcare a dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. 10. Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, neconstituţionalitatea extrinsecă afectează actul în ansamblul său (Decizia nr. 214 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 iunie 2019, paragraful 45, sau Decizia nr. 83 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020, paragraful 48), drept care ar rezulta că neconstituţionalitatea afectează întreaga ordonanţă de urgenţă, deşi celelalte dispoziţii ale acesteia îşi găsesc o justificare sub aspectul condiţiilor de adoptare a ordonanţei de urgenţă chiar în preambulul acesteia. 11. De principiu, neconstituţionalitatea extrinsecă afectează actul în ansamblul său, însă, de la această regulă există şi excepţii în măsura în care se poate determina o relaţie directă între exigenţa extrinsecă neîndeplinită şi o dispoziţie expresă a actului supus controlului de constituţionalitate. Astfel, o inconsistenţă formală de natură constituţională care vizează un anumit segment normativ al actului nu poate fi extinsă la cele care nu sunt vizate prin critica formulată sau nu au legătură cu aceasta. De altfel, în acest sens, se pot identifica două decizii ale Curţii Constituţionale (Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 6 februarie 2009, şi Decizia nr. 784 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 7 iulie 2009), prin care aceasta a constatat neconstituţionalitatea art. I şi II, respectiv a art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 din perspectiva art. 115 alin. (4) din Constituţie, restul dispoziţiilor normative ale respectivei ordonanţe de urgenţă nefiind afectate de cele două decizii de admitere ale excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Raportând acest considerent de principiu la cauza de faţă, rezultă că neconstituţionalitatea extrinsecă vizează numai textul art. 14 pct. 8 din ordonanţa de urgenţă. Numai în privinţa acestuia Guvernul nu a furnizat în preambulul ordonanţei de urgenţă motivarea urgenţei şi nu a indicat situaţia extraordinară, iar Curtea Constituţională, având în vedere această omisiune de natură constituţională, nu poate cerceta dacă reglementarea era urgentă/dacă a existat o situaţie extraordinară. Prin urmare, art. 14 pct. 8 din ordonanţa de urgenţă încalcă art. 115 alin. (4) din Constituţie. 13. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă raportate la art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Constituţie, se constată, astfel cum s-a reţinut în decizia la care formulăm prezenta opinie separată, că stabilitatea normelor juridice constituie o expresie a principiului securităţii juridice, instituit, implicit, de art. 1 alin. (5) din Constituţie, principiu care exprimă în esenţă faptul că cetăţenii trebuie protejaţi contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurităţi pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă şi previzibilă (Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, precitată, sau Decizia nr. 240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 12 iunie 2020, paragraful 105). Art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se defineşte ca un complex de garanţii de natură sau cu valenţe constituţionale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligaţia constituţională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât şi valorificarea în condiţii optime a drepturilor şi libertăţilor fundamentale (Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68). 14. În cauza de faţă, se constată că, raportat la perioada 1 iulie-31 decembrie 2017, salariile personalului IT au fost diminuate începând cu 1 ianuarie 2018, ca urmare a aplicării art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) raportat la anexa nr. V, capitolul II - grila de salarizare pct. 4 şi 7, respectiv capitolul VIII, art. 4, 5 şi art. 17 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Odată cu adoptarea Legii nr. 207/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018, la art. 120 din Legea nr. 304/2004 a fost introdus alin. (6), revenindu-se, astfel, la un nivel de salarizare apropiat lunii decembrie 2017. Ulterior, prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, începând cu 1 ianuarie 2019 s-a reglementat o majorare salarială cu sume reprezentând ¼ din diferenţa dintre salariul de bază prevăzut pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018. La 20 februarie 2019, prin efectul textului criticat, se reduce cuantumul salariilor personalului IT de la instanţe/parchete cu aproximativ 40%, pentru ca din 7 martie 2019 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2019) să se revină din nou la nivelul anterior zilei de 20 februarie 2019. 15. Aşadar textul criticat a fost în vigoare 15 zile (20 februarie-6 martie 2019). Având în vedere şi expunerea de motive la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2019, se constată că soluţia legislativă promovată prin textul criticat reprezintă mai degrabă un accident/o rezolvare nefericit(ă) a salarizării personalului IT, care a determinat o insecuritate vădită în privinţa dreptului la salariu al acestuia, corolar al dreptului la muncă (Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, sau Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). Or, art. 1 alin. (5) din Constituţie asigură o protecţie corespunzătoare persoanelor contra pericolului care vine din partea dreptului şi, aşadar, al conduitei autorităţilor publice. O reglementare normativă care nu face altceva decât să vădească o evidentă neadecvare a soluţiei alese raportat la situaţia de fapt existentă, aspect care a necesitat modificarea ei rapidă într-un timp atât de scurt (15 zile), este de natură să afecteze stabilitatea normelor juridice ce vizează salarizarea personalului IT şi expune personalul antereferit la o situaţie salarială confuză şi nesigură, insecuritatea juridică fiind, astfel, vădită. Or, dreptul trebuie să asigure o stabilitate normativă de natură a proteja persoana, nu să o desconsidere. O reglementare normativă consistentă, coerentă şi consecventă indiferent de domeniul în care intervine este o cerinţă constituţională din perspectiva art. 1 alin. (5) din Constituţie. Mai mult, atunci când instabilitatea juridică vizează un drept fundamental, cum este cel la muncă, ar fi trebuit constatată încălcarea art. 1 alin. (5) coroborat cu art. 41 din Constituţie. 16. Pentru considerentele mai sus expuse, considerăm că dispoziţiile art. 14 pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2019 sunt neconstituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate ar fi trebuit admisă. Judecător, prof. univ. dr. Mona-Maria Pivniceru ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
