Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia-Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, ale art. 4 alin. (2), ale art. 5, ale art. 15, ale art. 97, ale art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 40.493/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.380D/2019. 2. La apelul nominal se prezintă personal autoarea excepţiei, lipsind cealaltă parte. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând concluziile formulate în faţa Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Arată, astfel, că dispoziţiile art. 3 alin. (4), ale art. 15 şi ale art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât procurorul a refuzat să explice lipsa din dosar a documentelor cu privire la numirea în funcţie a inculpatului. De asemenea, consideră că prevederile art. 3 alin. (6), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 5 din Codul de procedură penală contravin principiilor fundamentale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, deoarece inculpatul a folosit probe false, în condiţiile în care procurorul nu este obligat să verifice legalitatea acestora. Referitor la dispoziţiile art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală, susţine că acestea încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, având în vedere că procurorul ierarhic superior nu a invocat niciun argument prin care să justifice respingerea plângerii formulate împotriva actelor procurorului. În plus, autoarea excepţiei solicită să se consemneze că dosarul este de peste patru ani pe rolul Curţii Constituţionale, iar preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autoarea acesteia este nemulţumită, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 4 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 40.493/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, ale art. 4 alin. (2), ale art. 5, ale art. 15, ale art. 97, ale art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Carmen Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unei ordonanţe de clasare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 3 alin. (4), ale art. 15 şi ale art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât procurorul poate să refuze constatarea inexistenţei unor înscrisuri prevăzute în mod expres de lege. Astfel, procurorul de caz a refuzat să explice lipsa documentelor de numire în funcţie a intimatului şi a pretins că acesta exercită în mod legal funcţia de şef de secţie, deşi actele depuse la dosar sunt insuficiente. Referitor la dispoziţiile art. 3 alin. (6), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 5 din Codul de procedură penală, autoarea excepţiei consideră că acestea aduc atingere principiilor fundamentale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, deoarece inculpatul poate să folosească probe false, create special cu scopul de a scăpa de răspunderea penală, în condiţiile în care procurorul nu este obligat decât să strângă şi să administreze probe, iar nu să verifice legalitatea acestora. Astfel, dacă procurorul suspectează că un document folosit ca probă este fals, dispoziţiile de lege criticate îl obligă să interpreteze îndoiala în favoarea suspectului sau a inculpatului, în loc să verifice legalitatea obţinerii probei. Arată că unul dintre contractele de muncă ale intimatului este fals, întrucât nu are număr de înregistrare, nu are data la care a fost încheiat, nu cuprinde datele personale ale salariatului, nu este avizat de Inspectoratul Teritorial de Muncă şi nu este semnat de directorul instituţiei. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală, autoarea excepţiei susţine, în esenţă, că acestea încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât procurorul ierarhic superior poate să respingă nemotivat plângerea împotriva actelor procurorului de caz, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 339 din Codul de procedură penală. Arată că, în speţă, procurorul ierarhic superior enumeră în ordonanţă motivele susţinute de petentă în plângerea formulată, fără a invoca niciun argument prin care să justifice respingerea acestora. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele criticate din Codul de procedură penală conferă suficiente garanţii cu privire la exercitarea dreptului la un proces echitabil. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 3, ale art. 4 alin. (2), ale art. 5, ale art. 15, ale art. 97, ale art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autoarei excepţiei, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte dispoziţiile art. 3 alin. (4) şi (6), ale art. 4 alin. (2), ale art. 5, ale art. 15, ale art. 97 alin. (2), ale art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa numai asupra acestor texte de lege, care au următorul cuprins: - Art. 3 alin. (4) şi (6): "(4) În exercitarea funcţiei de urmărire penală, procurorul şi organele de cercetare penală strâng probele necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. (...) (6) Asupra legalităţii actului de trimitere în judecată şi probelor pe care se bazează acesta, precum şi asupra legalităţii soluţiilor de netrimitere în judecată se pronunţă judecătorul de cameră preliminară, în condiţiile legii.;" – Art. 4 alin. (2): „(2) După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.“; – Art. 5: "(1) Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.(2) Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. Respingerea sau neconsemnarea cu rea-credinţă a probelor propuse în favoarea suspectului sau inculpatului se sancţionează conform dispoziţiilor prezentului cod.;" – Art. 15: „Acţiunea penală se pune în mişcare şi se exercită când există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi nu există cazuri care împiedică punerea în mişcare sau exercitarea acesteia.“; – Art. 97 alin. (2): "(2) Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declaraţiile suspectului sau ale inculpatului; b) declaraţiile persoanei vătămate; c) declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente; d) declaraţiile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.“;" – Art. 339 alin. (5): „(5) Ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva soluţiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior şi se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.“; – Art. 340 alin. (1): „(1) Persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.“ 12. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 alin. (4), ale art. 15 şi ale art. 97 alin. (2) din Codul de procedură penală, autoarea excepţiei este nemulţumită de faptul că procurorul a refuzat să explice lipsa documentelor de numire în funcţie a intimatului şi a pretins că acesta exercită în mod legal funcţia de şef de secţie, deşi actele depuse, în acest sens, la dosar sunt insuficiente. Referitor la prevederile art. 3 alin. (6), ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 5 din Codul de procedură penală, autoarea excepţiei susţine că procurorul nu a verificat legalitatea obţinerii probelor din dosar, având în vedere că unul dintre contractele de muncă ale intimatului este fals. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 din Codul de procedură penală, autoarea excepţiei critică faptul că procurorul ierarhic superior enumeră în ordonanţă motivele susţinute de petentă în plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare, fără a invoca niciun argument prin care să justifice respingerea acestora. Curtea constată că autoarea excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumită, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare, şi anume de către procurorul de caz şi de procurorul ierarhic superior. Or, în această privinţă, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe asupra aspectelor ce ţin de aplicarea legii, acestea urmând să fie soluţionate, în speţă, de către judecătorul de cameră preliminară. În cazuri similare, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorilor excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16, Decizia nr. 212 din 7 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 30 august 2022, paragraful 12, şi Decizia nr. 549 din 17 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 17 februarie 2023, paragraful 13). 14. Prin urmare, ţinând cont de prevederile art. 126 alin. (1) şi ale art. 146 lit. d) din Constituţie, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) şi (6), ale art. 4 alin. (2), ale art. 5, ale art. 15, ale art. 97 alin. (2), ale art. 339 alin. (5) şi ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Carmen Ionescu în Dosarul nr. 40.493/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
