Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Fabian Niculae │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, ale art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.826/212/2019 al Judecătoriei Constanţa şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.647D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.111D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din Bucureşti în Dosarul 1.512/212/2019/a1 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. 4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 3.111D/2019 la Dosarul nr. 1.647D/2019. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.111D/2019 la Dosarul nr. 1.647D/2019, care a fost primul înregistrat. 7. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că există jurisprudenţă relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv Decizia nr. 93 din 28 februarie 2017 sau Decizia nr. 371 din 3 iunie 2021. Arată că legea reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la contractele de credit şi că nu încalcă art. 15 din Constituţie. De asemenea, se mai arată că dreptul de proprietate al instituţiei de credit nu este încălcat, întrucât nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile teoriei impreviziunii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 8. Prin Încheierea nr. 6.738 din 24 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 10.826/212/2019, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3, ale art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie invocată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. 9. Prin Încheierea nr. 10.554 din 22 iulie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.512/212/2019/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie invocată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul Legii nr. 77/2016. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile criticate stabilesc dreptul debitorului de a i se stinge datoria faţă de bancă, fără acordul acesteia, prin darea în plată a imobilului ipotecat, banca fiind expropriată de dreptul său de creanţă. 11. Legea nr. 77/2016 apare ca o măsură de protecţie/asistenţă socială care, potrivit art. 47 din Constituţie, nu poate fi dispusă de statul român decât pe propria sa cheltuială, iar nu prin afectarea drepturilor patrimoniale şi a intereselor unei persoane de drept privat. Astfel, nu se pot dispune aceste măsuri prin intervenţia legislativă forţată a statului în cadrul unor raporturi contractuale între persoane de drept privat, prin încălcarea şi restrângerea dreptului de proprietate al unei instituţii de credit care desfăşoară, în mod legal, activităţi comerciale în scopul obţinerii de profit. Legea lasă la discreţia debitorului restituirea sumelor datorate, fără a se face vreo distincţie dacă are sau nu resursele materiale necesare rambursării creditului. 12. Prevederile legale criticate împiedică banca să îşi realizeze creanţa prin valorificarea tuturor garanţiilor, atât reale, cât şi personale, constituite de bunăvoie în favoarea sa de către debitor sau de terţi garanţi. Prin aceleaşi prevederi, statul nu a făcut decât să restrângă libertatea economică care reprezintă un drept/o posibilitate al/a oricărei persoane de a exercita o activitate economică, aceasta fiind o regulă fundamentală a societăţii româneşti. Astfel, a reuşit să o golească de toată substanţa ei. 13. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că acestea se aplică, în temeiul principiului activităţii legii civile, de la momentul intrării sale în vigoare până la momentul ieşirii sale din vigoare, inclusiv contractelor de credit aflate în curs de derulare la momentul intrării în vigoare a acesteia, ele având natura juridică a unor fapte aflate în curs de constituire - facta pendentia. 14. În schimb, dispoziţiile normative criticate încalcă prevederile art. 44 din Constituţie. În lipsa unor condiţii suplimentare privitoare la situaţia materială precară a consumatorilor care ar putea intra în câmpul de aplicare al acestei legi şi ar putea obţine, prin dare în plată, deci prin novaţie cu schimbarea obiectului, fără acordul creditorului-profesionist, stingerea tuturor obligaţiilor asumate printr-un contract de credit încheiat cu acesta, este încălcat dreptul de proprietate al profesionistului izvorât din contractul de credit, dacă datoria stinsă prin dare în plată este semnificativ mai mare decât valoarea imobilului cu privire la care se încheie actul juridic de dare în plată. Nu există, în acest sens, un raport de proporţionalitate între scopul legitim urmărit prin adoptarea dispoziţiilor legale criticate - echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile - şi restrângerea dreptului de proprietate al profesionistului. 15. Se mai arată că nu sunt încălcate prevederile art. 21, ale art. 24 şi nici cele art. 53 din Constituţie. În ceea ce priveşte cel din urmă articol se arată că Legea nr. 77/2016 nu aduce atingere în mod substanţial nici libertăţii economice, nici restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, ingerinţa minimă produsă fiind justificată de scopul şi de raţiunea reglementării. 16. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 17. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 18. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 19. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 1.647D/2019 îl constituie prevederile art. 3, ale art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 din Legea nr. 77/2016, iar în Dosarul nr. 3.111D/2019 îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 3, ale art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 din Legea nr. 77/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi ale legii, în ansamblul său. Prevederile legale criticate punctual au următorul cuprins: - Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“ – Art. 8 alin. (5): „Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.“ – Art. 10: "(1) La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.(2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal." 20. Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 au fost modificate prin Legea nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020. Având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate în redactarea anterioară modificării menţionate, întrucât continuă să îşi producă efectele în cauză. 21. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, ale art. 21 - Accesul liber la justiţie, ale art. 24 - Dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, ale art. 45 - Libertatea economică, ale art. 47 - Nivelul de trai, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 135 - Economia şi ale art. 136 alin. (5) privind inviolabilitatea proprietăţii private. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că încheierea contractelor de credit între autorii excepţiei de neconstituţionalitate şi consumatori a fost realizată înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autorii excepţiei invocă neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze, în mod distinct, aşa cum a procedat Curtea în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, deoarece se referă la ipoteza aplicării noului Cod civil. 23. În continuare, în ceea ce priveşte prevederile art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016, Curtea observă că, în realitate, prin criticile formulate, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate contestă posibilitatea aplicării impreviziunii judiciare, ceea ce se constituie într-o critică adusă unei decizii de admitere, cu rezervă de interpretare, respectiv Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 prin care Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, ale art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. 24. În aceste condiţii, din perspectiva prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 25. În ceea ce priveşte celelalte prevederi legale criticate, Curtea reţine că a examinat (Decizia nr. 329 din 10 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 713 din 16 august 2018), din perspectiva jurisprudenţei sale anterioare în materie, pretinsa contrarietate dintre principiile şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, respectiv art. 1 alin. (5), art. 44, art. 47, art. 53, art. 135 şi art. 136 alin. (5), pe de o parte, şi celelalte dispoziţii criticate din Legea nr. 77/2016, respectiv ale art. 8 alin. (5) şi ale art. 10, pe de altă parte. 26. În ceea ce priveşte criticile formulate de către autoarea excepţiei din perspectiva respectării exigenţelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie şi a principiilor subsumate acestuia, respectiv ale accesibilităţii, previzibilităţii şi securităţii legii, Curtea a reiterat paragrafele 109-111 ale Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care a reţinut, în esenţă, că aspectele invocate în legătură cu art. 1 alin. (5) din Constituţie vizează, mai degrabă, chestiuni care ţin de interpretarea sau aplicarea legii de către instanţa judecătorească sau care se referă la corelarea dintre prevederi legale din acte normative diferite. 27. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a reţinut că în Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 a stabilit că, „indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun, Codul civil din 1864, care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul art. 969 şi art. 970. Având în vedere că Legea nr. 77/2016 reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează“ (paragraful 115). 28. În ceea ce priveşte criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 44 din Constituţie şi ale Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt aplicabile considerentele din paragraful 128 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016. Astfel, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 270 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, paragraful 19) că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate şi atributele acestuia şi se instituie în vederea apărării intereselor sociale şi economice generale sau pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale altor persoane, esenţial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (în acest sens a se vedea şi Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că, în temeiul art. 44 din Constituţie, legiuitorul ordinar este competent a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Aşadar, textul art. 44 din Constituţie cuprinde expres în cadrul alin. (1) o dispoziţie specială în temeiul căreia legiuitorul are competenţa de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, inclusiv prin introducerea unor limite vizând atributele dreptului de proprietate. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate nu este un drept absolut, ci poate fi supus anumitor limitări, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie; însă limitele dreptului de proprietate, indiferent de natura lor, nu se confundă cu însăşi suprimarea dreptului de proprietate. Statul protejează dreptul de proprietate în condiţiile exercitării sale cu bună-credinţă (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 245 din 19 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 20 iulie 2016, paragrafele 59 şi 60). Dreptul de proprietate al instituţiilor de credit nu cunoaşte nicio limitare în condiţiile impreviziunii, adaptarea/încetarea contractelor neînsemnând nici măcar limitarea dreptului de proprietate. 29. Cu referire specifică la prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, Curtea a statuat că se impune reiterarea paragrafelor 196-199 din Decizia nr. 806 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 15 mai 2018. Astfel, Curtea a reţinut că, pentru o înţelegere clară a acestui text, se impune analiza sa în contextul mai larg al art. 8 din Legea nr. 77/2016 în integralitatea lui. Alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 77/2016 instituie un remediu judiciar de drept civil specific Legii nr. 77/2016, respectiv dreptul de a cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 mai reglementează, deopotrivă, două aspecte cu referire la acest remediu judiciar. 30. În primul rând, dreptul debitorului de a cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor are o natură subsidiară, adică poate fi exercitat numai în situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. Aşadar, debitorul îşi poate exercita dreptul menţionat: 1) în situaţia în care creditorul nu procedează, potrivit art. 5 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 77/2016, la încheierea actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului constând în principal, dobânzi şi penalităţi izvorând din contractul de credit ipotecar sau/şi 2) în situaţia reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016, în care, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei formulate potrivit art. 7 din legea menţionată, creditorul nu se prezintă, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia, în vederea semnării actului de dare în plată. 31. În al doilea rând, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 îl indică pe titularul dreptului de a recurge la acest remediu judiciar specific, respectiv debitorul. Prevederile art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 reprezintă, la rândul lor, o clarificare a sferei titularului dreptului de a recurge la remediul judiciar specific instituit de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Astfel, dacă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 nu face decât să se refere la categoria generală a debitorului, art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 se referă la o anumită categorie specifică de titulari ai acestui drept la acţiune, respectiv consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Cu alte cuvinte, legiuitorul a specificat, în mod expres, o anumită categorie de titulari ai remediului judiciar specific instituit de art. 8 al Legii nr. 77/2016 - consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. În sfârşit, în scopul clarificării sferei titularului dreptului la introducerea acţiunii instituite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, art. 8 alin. (5) al acesteia dispune că acel consumator care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat poate formula această acţiune, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra sa. 32. Rezultă că, în soluţionarea acţiunii în constatare instituite de art. 8 al Legii nr. 77/2016, deci inclusiv a celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanţa judecătorească va aplica în mod obligatoriu teoria impreviziunii. O asemenea concluzie este, de altfel, reţinută şi în paragraful 123 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care Curtea a subliniat că instanţa judecătorească poate aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor privind existenţa impreviziunii şi în faza executării silite. În urma procesului de aplicare, inclusiv în faza executării silite, a teoriei impreviziunii, instanţa judecătorească, potrivit considerentelor de la paragraful 121 al deciziei antereferite, va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa. 33. Cu referire la criticile dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 formulate din perspectiva prevederilor art. 135 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, Curtea a reiterat că, în Decizia nr. 35 din 19 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 10 mai 2017 (paragraful 65), a stabilit că însuşi textul art. 45 din Constituţie dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora sunt garantate în condiţiile legii. Or dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 se pot încadra în această categorie - în condiţiile legii -, legiuitorul constituant însuşi acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condiţiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum şi pe cel al liberei iniţiative. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în Decizia nr. 282 din 8 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, că „principiul libertăţii economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiţionat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum şi asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor“. 34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 35. Cu privire la criticile formulate din perspectiva prevederilor art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că aceste dispoziţii nu au incidenţă în cauza de faţă. 36. Curtea mai reţine că revine instanţelor de judecată competenţa de a stabili cadrul procesual în care se soluţionează litigiul dedus judecăţii, în funcţie de stadiul derulării contractului de credit şi de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispoziţiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale asociată acestora (a se vedea Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 7 septembrie 2018, paragraful 256). 37. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.826/212/2019 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceeaşi parte în dosarele nr. 10.826/212/2019 şi nr. 1.512/212/2019/a1 ale Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 8 alin. (5) şi ale art. 10 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi legea, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
