Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Cătălina │- │
│Turcu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 6, art. 16, art. 17, art. 19-art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Ion Stancu în Dosarul nr. 3.582/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.372 D/2018. 2. Dosarul se află la al doilea termen de judecată. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepţiei a avut termen în cunoştinţă. Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.458 D/2018 şi nr. 1.304 D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, precum şi a Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Andrei Osman în Dosarul nr. 3.814/120/2015* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Gheorghe Diniţă în Dosarul nr. 47.310/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. 4. Dosarele se află la al doilea termen de judecată. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul Andrei Osman a depus la dosar o cerere de judecare a excepţiei de neconstituţionalitate în lipsă. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în Dosarele nr. 1.372 D/2018, nr. 1.458 D/2018 şi nr. 1.304 D/2019, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. 6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. 7. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.458 D/2018 şi nr. 1.304 D/2019 la Dosarul nr. 1.372 D/2018, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 864 din 10 decembrie 2015 şi nr. 704 din 15 noiembrie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 9. Prin Sentinţa civilă nr. 5.284 din 11 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.582/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 6, art. 16, art. 17 şi art. 19-23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Excepţia a fost ridicată de Ion Stancu într-o cauză având ca obiect obligarea Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii emise de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9^2 din Legea nr. 341/2004 din cadrul Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. 10. Prin Încheierea din 9 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.814/120/2015⃰, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. Excepţia a fost ridicată de Andrei Osman în recursul împotriva unei hotărâri pronunţate într-o cauză în care s-a solicitat, în principal, să se dispună acordarea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant“ şi eliberarea certificatului constatator. 11. Prin Încheierea din 16 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 47.310/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Diniţă într-o cauză având ca obiect obligarea Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii emise de Comisia pentru aplicarea prevederilor art. 9^2 din Legea nr. 341/2004 din cadrul Secretariatului de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii fac referire la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, arătând că în procesul de elaborare a actului normativ criticat au fost încălcate principiile transparenţei decizionale, prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului a fost adoptată fără avizele prevăzute de lege, şi anume fără avizul Colegiului Consultativ al Revoluţionarilor şi fără consultarea Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989. Iniţiatorul actului normativ criticat, Secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, continuatorul fostului Secretariat de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, îşi invocă propria culpă, aceea de a nu fi respectat, cu ocazia preschimbării certificatelor doveditoare obţinute în temeiul Legii nr. 42/1990, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. Prin abrogarea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin care se finaliza procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare prin decret al Preşedintelui României, nu mai pot beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 un număr de 2000 de răniţi, 1400 de reţinuţi, 2800 de urmaşi ai eroilor-martiri şi 22000 de luptători remarcaţi. De asemenea, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 este neconstituţională, „deoarece Comisia juridică de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaţilor a data aviz negativ“. 13. Autorii excepţiei formulează şi critici de neconstituţionalitate extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, arătând că nu se justifică sub niciun motiv caracterul de urgenţă al actului normativ criticat, ceea ce conduce la încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. De asemenea, actul normativ criticat a fost emis fără avizul Consiliului Legislativ, aviz ce a ajuns la Monitorul Oficial al României după publicarea acestuia. 14. Totodată, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că, prin nerespectarea principiilor de drept stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 a prevăzut că plata drepturilor stabilite de Legea nr. 341/2004 se face numai pentru Luptătorii cu Rol Determinat, dar nu şi pentru Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite, care nu mai pot beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004. Această discriminare a persistat şi persistă şi prin faptul că Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite sunt afectaţi, nemaiprimind indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004, însă aceia care nu au participat la Revoluţia din Decembrie 1989, ci au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din 1987 beneficiază în continuare de plata indemnizaţiei, ceea ce contravine art. 16 din Constituţie. Astfel, discriminarea operează atât faţă de celelalte categorii de beneficiari ai Legii nr. 341/2004, şi anume răniţi, reţinuţi şi urmaşi, cât şi, în mod deosebit, faţă de persoanele care au participat la revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din 1987. Discriminarea este evidentă şi comparativ cu ceilalţi beneficiari de indemnizaţii, respectiv deţinuţi politici, deportaţi şi veterani de război, care primesc aceste indemnizaţii ca urmare a sacrificiului celor care au distrus regimul totalitar. Sunt încălcate şi art. 7 privind egalitatea în faţa legii şi interzicerea discriminării din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Se mai arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 s-a modificat Legea nr. 341/2004 în sensul că certificatul pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant se eliberează numai pentru Luptătorii Remarcaţi prin Fapte Deosebite pentru acţiuni săvârşite până la fuga dictatorului în data de 22 decembrie 1989. Cei care au desfăşurat activităţi revoluţionare după data de 22 decembrie 1989 sunt astfel discriminaţi în raport cu prima categorie. Practic, legiuitorul, prin cele două acte normative criticate, stabileşte că Revoluţia din Decembrie 1989 s-ar fi terminat în data de 22 decembrie 1989, ceea ce nu corespunde adevărului. 16. Se face referire la Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 noiembrie 2014, pronunţată în Cauza Boşnigeanu şi alţii împotriva României, în care au fost trataţi în mod egal luptătorii cu merite deosebite alături de răniţi şi reţinuţi, fiind numiţi cu toţii victime ale represiunii din Decembrie 1989. 17. Referitor la art. 22 alin. (1) şi la art. 47 din Constituţie, se arată că indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 341/2004 a fost singura sursă de existenţă a revoluţionarilor, iar prin eliminarea acesteia s-au înregistrat o serie de decese ale beneficiarilor Legii nr. 341/2004, ceea ce încalcă dreptul la viaţă şi dreptul la măsuri de protecţie socială. Protecţia socială de natură să asigure beneficiarilor indemnizaţiei un nivel de trai decent este complet anihilată şi iremediabil compromisă de actele normative criticate, prin care nu numai că nu se asigură un nivel de trai decent, dar se impune acordarea în mod discriminatoriu a indemnizaţiei doar pentru anumite categorii. 18. Se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 manipulează conştiinţa cetăţenilor României în scop denigrator deoarece din cuprinsul acesteia rezultă că suspendarea plăţilor s-ar fi făcut din cauza modului defectuos în care s-au eliberat unele certificate de revoluţionar, ceea ce aduce atingere art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (7) din Constituţie. 19. Se arată că neacordarea indemnizaţiei lunare reparatorii încalcă dreptul de proprietate al autorilor, deoarece în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului indemnizaţiile intră sub incidenţa art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, sens în care se invocă Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunţată în Cauza Stec şi alţii împotriva Regatului Unit. De asemenea, se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 90 din 7 februarie 2012, prin care s-a reţinut că sumele reprezentând indemnizaţii ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 20. Totodată, este invocată şi jurisprudenţa referitoare la nediferenţierea între prestaţiile sociale contributive şi cele necontributive, respectiv Hotărârea din 30 septembrie 2003, pronunţată în Cauza Koua Poirrez împotriva Franţei, şi Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunţată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei. Se face referire, totodată, şi la Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, în care se reţine că noţiunea de bunuri acoperă atât bunurile actuale, cât şi valorile patrimoniale, inclusiv creanţe, în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă“ de a beneficia efectiv de un drept de proprietate (paragraful 64). De asemenea, sunt invocate şi cele reţinute în Hotărârea din 1 iulie 1961, pronunţată în Cauza Lawless împotriva Irlandei, potrivit căreia, în cazul instituirii unor măsuri derogatorii cu caracter excepţional, statul trebuie să acţioneze astfel încât să fie protejate valorile enumerate de art. 15 din Convenţie. 21. Având în vedere acestea, autorii susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin şi art. 53 din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. 22. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.372 D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În Dosarul nr. 1.304 D/2019, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 23. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 24. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 25. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 26. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 27. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004. 28. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 29 alin. (1) referitor la libertatea conştiinţei, ale art. 30 alin. (7) privind interzicerea defăimării ţării şi a naţiunii, ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, ale art. 47 privind nivelul de trai, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului. De asemenea, se invocă prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 privind protecţia proprietăţii private din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 29. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, referitor la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, cele reţinute prin Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, în care, făcând referire la preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi având în vedere Nota de fundamentare, a constatat că acestea sunt neîntemeiate prin raportare la art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, în Nota de fundamentare Guvernul a arătat că, în anul 1996, în evidenţa Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, un număr de 9.741 de persoane aveau certificate de revoluţionar, iar la nivelul anului 2010 numărul a crescut considerabil, ajungând la 21.245 de persoane, precum şi că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea, în acest sens, Decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 4 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Dumitru Daniel Dumitru şi alţii împotriva României, paragraful 49). 30. Totodată, prin Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Curtea a reliefat necesitatea creării unui echilibru între interesele generale ale societăţii şi interesele particulare ale persoanelor, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că un stat contractant, mai ales atunci când elaborează şi pune în practică o politică în materie fiscală, se bucură de o marjă largă de apreciere, cu condiţia existenţei unui „just echilibru“ între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului (Hotărârea din 23 februarie 2006, pronunţată în Cauza Stere şi alţii împotriva României, paragraful 50). 31. Referitor la criticile privind încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, instanţa constituţională a observat Decizia nr. 330 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, prin care s-a reţinut că legiuitorul, ţinând cont de realitatea existenţei unor situaţii în care necesitatea protejării interesului public general impune în mod obiectiv adoptarea unor măsuri urgente, poate permite adoptarea unor acte normative fără îndeplinirea tuturor cerinţelor privind asigurarea transparenţei decizionale, ceea ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentală. Cu acest prilej se observă că, potrivit art. 7 alin. (13) din această lege, în cazul reglementării unei situaţii care, din cauza circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public, proiectele de acte normative se supun adoptării în procedura de urgenţă prevăzută de reglementările în vigoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 815 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 4 iulie 2019, paragraful 50). Totodată, Curtea a arătat că aspectul invocat de autorii excepţiei, potrivit căruia „actul normativ nu a fost trecut pe ordinea de zi a şedinţei Guvernului din data de 29 decembrie 2014“ şi „nu a avut avizul Consiliului Legislativ“, excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională (a se vedea Decizia nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 47). 32. Referitor la critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate instituie o discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de revoluţionari - Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite -, prin sistarea plăţii indemnizaţiei lunare reparatorii, Curtea constată că normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor destinatarilor lor, fără ca între aceştia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 33. Totodată, examinând cele două criterii reglementate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru acordarea titlului de Luptător cu Rol Determinant, presupus a fi arbitrare, respectiv cel al momentului fugii dictatorului şi cel al localităţilor în care au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, Curtea a constatat că legiuitorul delegat şi-a exercitat, în mod legitim, marja largă de apreciere de care se bucură. 34. Curtea a reţinut că legiuitorul delegat, prin limitarea categoriei prevăzute de dispoziţiile criticate - Luptător cu Rol Determinant - la persoanele care şi-au pus viaţa în pericol până la momentul fugii dictatorului, nu a acţionat în mod arbitrar. Şi aceasta pentru că nu se poate nega că, în ciuda complexităţii evenimentelor Revoluţiei Române din 1989, momentul fugii dictatorului nu ar reprezenta un moment cu o importanţă aparte în derularea acestora. De asemenea, Curtea a reţinut că nu se poate susţine că delimitarea pe care legiuitorul delegat a introdus-o, a persoanelor care şi-au pus viaţa în pericol în acele localităţi în care au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, faţă de persoanele care şi-au pus viaţa în pericol în localităţi în care nu au rezultat persoane decedate, reţinute sau rănite, este lipsită de temei, arbitrară (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018, paragrafele 28 şi 29). 35. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). 36. Cu privire la critica referitoare la abrogarea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin art. I pct. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 108 din 8 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 29 iunie 2018, paragraful 28, că, având în vedere reglementarea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, a noii proceduri pentru obţinerea certificatelor pentru noul titlu instituit, şi anume acela de Luptător cu Rol Determinant, era evidentă necesitatea abrogării art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, deoarece aceste din urmă dispoziţii se refereau la procedura de atribuire a vechilor titluri prevăzute de Legea nr. 341/2004, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014. 37. Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica potrivit căreia sistarea plăţii indemnizaţiei reparatorii pentru anumite persoane care nu fac parte din categoria Luptător cu Rol Determinant contravine prevederilor constituţionale ale art. 44, întrucât, prin Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, Decizia nr. 922 din 1 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2013, Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 25 martie 2014, ori Decizia nr. 419 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 18 august 2014, a statuat că dreptul la indemnizaţie reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că instituirea unor astfel de beneficii, precum şi stabilirea condiţiilor şi a criteriilor de acordare sunt lăsate la libera apreciere a legiuitorului. Ca atare, indemnizaţia se acordă în condiţiile Legii nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 şi Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015. 38. Totodată, Curtea a observat Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, precitată, potrivit căreia sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie, într-adevăr, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar, în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă, are, de asemenea, dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea lor în viitor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 429 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 12 septembrie 2018, paragraful 41). 39. Referitor la critica privind încălcarea art. 47 privind nivelul de trai, Curtea a reţinut că Legea fundamentală consacră, în art. 1 alin. (3), caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. f), să creeze condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii, iar în art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) prevede dreptul salariaţilor, respectiv al cetăţenilor şi la alte măsuri de protecţie socială şi de asistenţă socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetăţenilor şi obligaţii corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011, precitată). 40. Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 41. Distinct de cele reţinute prin deciziile menţionate, Curtea observă că legiuitorul nu a reglementat cu privire la faptul că Revoluţia din Decembrie 1989 s-a terminat la momentul fugii dictatorului, astfel cum susţin autorii excepţiei. Acest moment a fost fixat numai pentru delimitarea categoriei Luptător cu Rol Determinant, titlu atribuit celor care în perioada 14-22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanşarea şi victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, şi-au pus viaţa în pericol în confruntările cu forţele de represiune, au ocupat şi au apărat obiectivele de importanţă deosebită, care au aparţinut regimului totalitar, doar în localităţile în care în urma acestor acţiuni şi confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reţinute, până la fuga dictatorului. Curtea observă însă că titlul Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite se acordă unei categorii de persoane care au acţionat în perioada 14-25 decembrie 1989. În concluzie, stabilirea momentului fugii dictatorului ca moment de referinţă (alături de celelalte condiţii) pentru delimitarea unei categorii de persoane care vor primi indemnizaţii reparatorii nu are semnificaţia stabilirii momentului la care Revoluţia Română din Decembrie 1989 s-a încheiat. 42. Curtea observă că prevederile art. 22, ale art. 29 alin. (1) şi ale art. 30 alin. (7) din Constituţie nu au incidenţă în cauză deoarece conţinutul normativ al textelor criticate nu reglementează în sfera acestor drepturi fundamentale. 43. Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu este aplicabilă ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată. 44. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Stancu în Dosarul nr. 3.582/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, de Andrei Osman în Dosarul nr. 3.814/120/2015* al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Gheorghe Diniţă în Dosarul nr. 47.310/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, precum şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
