Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Partidul Mişcarea Populară în Dosarul nr. 689/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 622D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.378D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) şi ale art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, excepţie ridicată de Uniunea Naţională pentru Progresul României în Dosarul nr. 1.184/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.378D/2019 la Dosarul nr. 622D/2019, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că instituirea condiţiei prevăzute de art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 nu aduce atingere rolului partidelor politice prevăzut de art. 8 alin. (2) din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 7 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 689/1/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European. Excepţia a fost ridicată de Partidul Mişcarea Populară într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal din 3 martie 2019 întocmit cu ocazia constituirii Biroului Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European din 2019. 8. Prin Încheierea din 24 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.184/1/2019/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) şi ale art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Naţională pentru Progresul României într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei împotriva Procesului-verbal nr. 21PVC/BEC/PE/2019 din 19 aprilie 2019 al Biroului Electoral Central. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 sunt neconstituţionale, deoarece prin prevederea potrivit căreia în componenţa Biroului Electoral Central intră şi câte un reprezentant al fiecărui partid politic şi al fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European sunt încălcate dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie, nefiind respectată exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi, în consecinţă, nici ordinea de drept şi nici principiile democraţiei. Sintagma „care au membri în Parlamentul European“, cuprinsă în dispoziţiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, trebuie înţeleasă în sensul că un partid politic dobândeşte o astfel de calitate dacă la alegerile parlamentare europene anterioare acesta a obţinut suficiente voturi pentru ca cel puţin un candidat de pe listele sale să dobândească funcţia de parlamentar european. Orice interpretare contrară a dispoziţiilor legale menţionate anterior ar da legitimitate practicii de traseism politic şi ar ignora cu desăvârşire tocmai principiul democratic pe care normele vin să îl apere, acela că voinţa alegătorilor primează. 10. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, sunt invocate considerente cuprinse în decizii ale Curţii Constituţionale prin care instanţa de contencios constituţional a statuat cu privire la incidenţa prevederilor art. 8 alin. (2) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 280 din 23 mai 2013 sau Decizia nr. 153 din 12 martie 2013). În final, se susţine că sintagma „care au membri în Parlamentul European“ trebuie interpretată în sensul că partid care are membri în Parlamentul European poate fi considerat doar acel partid care a fost votat de către alegătorii români să îi reprezinte în cadrul Parlamentului European. 11. În acelaşi timp, se susţine că legiuitorul nu defineşte în mod clar ce reprezintă partid europarlamentar şi, de asemenea, nu precizează momentul la care un partid este considerat partid europarlamentar. În condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut explicit în Legea nr. 33/2007 o reglementare pentru situaţia în care un partid dobândeşte calitatea de partid europarlamentar la o dată ulterioară constituirii iniţiale a Biroului Electoral Central, se consideră că partidului trebuie să i se aplice un regim juridic identic cu cel al celorlalte partide care au reprezentanţi în Parlamentul European. 12. Se arată că Biroul Electoral Central a adoptat, în temeiul art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, o hotărâre prin care a interpretat sintagma „partid politic care are membri în Parlamentul European“. Biroul Electoral Central a interpretat în abstract sintagma pe care legiuitorul a folosit-o în cuprinsul Legii nr. 33/2007, în vederea asigurării premiselor aplicării unitare a normelor de drept care fac referire la noţiunea de partid politic care are membri în Parlamentul European, dar data constituirii Biroului Electoral Central este data în care acesta îşi finalizează componenţa. Chiar dacă hotărârile Biroului Electoral Central sunt general obligatorii, acestea nu pot adăuga la lege. O interpretare teleologică a dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, potrivit cărora hotărârile Biroului Electoral Central sunt general obligatorii, nu trebuie să ducă la concluzia că trebuie să fie încălcat accesul liber la justiţie, încălcând astfel Constituţia. 13. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 622D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată din perspectiva încălcării prevederilor art. 8 alin. (2) raportate la cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu se poate identifica în conţinutul textului legal criticat vreo restrângere în aplicarea principiilor reglementate de art. 8 alin. (2) din Constituţie, în sensul că ar fi încălcate voinţa politică a cetăţenilor, ordinea de drept şi principiile democraţiei. Prima teza a art. 8 alin. (2) din Constituţie prevede că partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii, ceea ce înseamnă că legea constituţională a lăsat la latitudinea legiuitorului să reglementeze condiţiile concrete în care se organizează activitatea partidelor politice. Teza a II-a a prevederii constituţionale pretins a fi încălcată prevede că: „Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei“. Aşadar, sunt stabilite nişte principii pe care trebuie să le respecte, în primul rând, partidele politice înfiinţate în condiţiile legii, reglementându-se practic limitele generale în care trebuie să se încadreze scopul constituirii unei formaţiuni politice şi activitatea pe care o desfăşoară acestea. Or, prin art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 este reglementată doar procedura constituirii Biroului Electoral Central, prin stabilirea componenţei acestuia, etapă premergătoare procesului electiv propriu-zis, respectiv de votare a candidaţilor partidelor politice pentru funcţia de europarlamentar. În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că verificarea constituţionalităţii art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 trebuie raportată la întreaga economie a dispoziţiilor acestui act normativ, în sensul că din acestea nu rezultă că stabilirea componenţei Biroului Electoral Central este legată de procesul electoral anterior, din anul 2014, respectiv de voinţa politică electorală a cetăţenilor exprimată la acel moment. Faptul că legiuitorul a impus prin art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 condiţia ca la constituirea Biroului Electoral Central să intre doar reprezentanţii partidelor politice care au la acest moment europarlamentari, fără nicio altă menţiune, nu are relevanţă în planul exprimării libere a voinţei politice a cetăţenilor, în condiţiile în care toate partidele politice legal înfiinţate au dreptul să îşi desemneze membrii lor pe listele electorale, dintre care, în funcţie de votul exprimat de cetăţeni, unii vor putea deveni europarlamentari. Prin urmare, dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie trebuie respectate sub acest aspect, şi nu prin raportare la alegerile europarlamentare şi la rezultatele obţinute în anul 2014; aceasta, în contextul în care dinamica vieţii politice (migrarea membrilor de la un partid la altul, înfiinţarea unor partide politice noi) se reflectă şi asupra voinţei politice a electoratului, care, în mod evident nu mai poate fi aceeaşi cu cea din anul 2014. 14. Interpretarea art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 pe care contestatorul doreşte să o obţină prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate ar conduce la situaţia, neverosimilă, ca din componenţa Biroului Electoral Central să facă parte câte un reprezentant al fiecărui partid politic care desemnează candidaţi pentru alegerile europarlamentare sau care au avut reprezentanţi în Parlamentul European votaţi cu ocazia tuturor alegerilor europarlamentare, şi numai la cele din anul 2014. 15. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată în susţinerea temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate nu are incidenţă asupra soluţionării prezentei excepţii, având în vedere că se referă la aleşii locali, iar în prezenta cauză nu se discută problematica pierderii mandatului de către europarlamentarul care a demisionat din partidul politic pe listele căruia a candidat la alegerile europarlamentare din anul 2014, neavând astfel legătură cu soluţionarea pe fond a contestaţiei. 16. În acest context, instanţa judecătorească apreciază că nu se poate reţine nici încălcarea principiului fundamental general privind respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, textul respectiv fiind conţinut într-o lege specială, aplicabilă într-o anumită materie, iar semnificaţia unei sintagme juridice specifice (în speţă, „care au membri în Parlamentul European“) nu poate fi stabilită de instanţa constituţională, acesta fiind atributul exclusiv al instanţei judecătoreşti. 17. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1.378D/2019, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată din perspectiva încălcării prevederilor art. 1 alin. (5), ale art. 61 alin. (1) şi ale art. 21 din Constituţie, contestatorul urmărind, în realitate, prin intermediul excepţiei de neconstituţionalitate ca instanţa constituţională să procedeze la o interpretare a dispoziţiilor legale menţionate în sensul dorit de acesta. Astfel, instanţa judecătorească apreciază că nu se poate identifica în conţinutul textelor legale asupra cărora poartă excepţia de neconstituţionalitate vreo restrângere în aplicarea principiilor reglementate de prevederile constituţionale sus-menţionate. Reţine că, prin prevederile constituţionale pretins a fi încălcate, sunt stabilite principii fundamentale generale privind respectarea supremaţiei Constituţiei şi a legilor, principii ce nu sunt încălcate: desfăşurarea alegerilor europarlamentare este reglementată prin lege emisă de Parlament, iar accesul liber la justiţie este asigurat prin recunoaşterea dreptului la formularea contestaţiei prevăzut de art. 32 din Legea nr. 33/2007. Prin art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 este reglementată procedura constituirii Biroului Electoral Central, prin stabilirea componenţei acestuia, etapă premergătoare procesului electiv propriu-zis, respectiv de votare a candidaţilor partidelor politice pentru funcţia de europarlamentar. Totodată, instanţa judecătorească apreciază că jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată de contestator în susţinerea temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la necesitatea caracterului previzibil al legii, nu are incidenţă asupra soluţionării prezentei excepţii, în opinia instanţei judecătoreşti, textul legal invocat fiind clar. 18. În ceea ce priveşte art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, instanţa judecătorească reţine că argumentele de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, critici de nelegalitate a interpretărilor legale făcute de către Biroul Electoral Central. Deşi se invocă lipsa de previzibilitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nu se poate reţine o astfel de critică la adresa prevederilor de lege invocate. 19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 24 alin. (4) şi ale art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 31 august 2012, având următorul cuprins: - Art. 24 alin. (4): „În termen de 24 de ore de la învestire, judecătorii desemnaţi îi aleg din rândul lor, prin vot secret, pe preşedintele Biroului Electoral Central şi pe locţiitorul acestuia. În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui Biroului Electoral Central, în componenţa Biroului Electoral Central intră preşedintele şi vicepreşedinţii Autorităţii Electorale Permanente, precum şi câte un reprezentant al fiecărui partid politic şi al fiecărei organizaţii a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European. Autoritatea Electorală Permanentă comunică preşedintelui Biroului Electoral Central, de îndată ce a fost ales, lista partidelor politice şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European.“; – Art. 25 alin. (5): „În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit prevederilor prezentei legi, Biroul Electoral Central adoptă decizii şi hotărâri. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a prezentei legi şi sunt general obligatorii. Deciziile Biroului Electoral Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei legi, precum şi în soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor care sunt de competenţa sa. Deciziile Biroului Electoral Central sunt obligatorii pentru toate autorităţile, instituţiile publice, birourile electorale, precum şi pentru toate organismele cu atribuţii în materie electorală. Deciziile se aduc la cunoştinţă prin afişare şi prin orice mijloc de publicitate, iar hotărârile se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.“ 23. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul obligativităţii respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 8 alin. (2) potrivit căruia: „Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei“, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, sub aspectul respectării exigenţelor privitoare la calitatea legii, Curtea reiterează, în acord cu jurisprudenţa sa, că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). O lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse atât de Constituţie, cât şi de Convenţie, numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii (în acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). 25. Aplicând aceste considerente de principiu în cauza de faţă, Curtea constată că sintagma „care au membri în Parlamentul European“, din cuprinsul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, analizată în ansamblul actului normativ din care face parte, îndeplineşte exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, permiţând destinatarilor normei juridice să îşi adapteze în mod corespunzător conduita. Astfel, dispoziţiile legale criticate reglementează cu privire la constituirea Biroului Electoral Central, utilizând în acest sens verbul „a avea“ la timpul prezent, în contextul în care perioada electorală reprezintă un cadru temporal unitar, în cadrul căruia se desfăşoară o serie de activităţi şi operaţiuni electorale succesive, stabilite de lege pentru alegerea membrilor în Parlamentul European. În acelaşi timp, competenţa de a comunica lista partidelor politice şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European aparţine exclusiv Autorităţii Electorale Permanente, momentul acestei comunicări fiind indicat în mod explicit şi expres în cuprinsul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, potrivit căruia „Autoritatea Electorală Permanentă comunică preşedintelui Biroului Electoral Central, de îndată ce a fost ales, lista partidelor politice şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European“. 26. Curtea observă că, prin Hotărârea nr. 2/H din 7 martie 2019 privind interpretarea noţiunii „partid politic care are membri în Parlamentul European“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 11 martie 2019, Biroul Electoral Central a hotărât că: „prin partid politic care are membri în Parlamentul European se înţelege acel partid politic care are cel puţin un membru în Parlamentul European la data comunicării de către Autoritatea Electorală Permanentă, potrivit art. 24 alin. (4) ultima teză din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare, a listei partidelor politice şi a organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care au membri în Parlamentul European.“ 27. În raport cu aceste considerente, Curtea constată că prevederile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie. 28. În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007 prin raportare la dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu îngrădesc rolul partidelor politice de a contribui la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Astfel, soluţia legislativă criticată se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului care, potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) şi b) din Constituţie, are competenţa de a reglementa sistemul electoral şi desfăşurarea activităţii partidelor politice. 29. Referitor la invocarea considerentelor cuprinse în Decizia Curţii Constituţionale nr. 280 din 23 mai 2013 sau Decizia nr. 153 din 12 martie 2013, referitoare la mandatul aleşilor locali, Curtea constată că nu pot fi aplicate mutatis mutandis, având în vedere că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea analizată în cauza de faţă. Astfel, membrii din România în Parlamentul European au posibilitatea nelimitată de a-şi schimba oricând apartenenţa politică, iar Legea nr. 33/2007 nu instituie sancţiuni în situaţia pierderii calităţii de membru de partid în cazul unui cetăţean care a fost ales ca membru în Parlamentul European pe listele unui anumit partid politic. 30. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, formulată în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate instituie competenţa Biroului Electoral Central de a adopta decizii şi hotărâri, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii. Hotărârile Biroului Electoral Central se dau pentru interpretarea unitară a legii şi sunt general obligatorii, în timp ce deciziile Biroului Electoral Central se dau pentru aplicarea unitară a prevederilor aceleiaşi legi, precum şi în soluţionarea întâmpinărilor şi contestaţiilor care sunt de competenţa sa. 31. Raportat la criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea reţine că Legea nr. 33/2007, prin art. 32, asigură partidelor politice, organizaţiilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, alianţelor politice sau electorale dintre acestea, precum şi candidaţilor independenţi posibilitatea de a contesta modul de formare şi componenţa Biroului Electoral Central, contestaţia urmând a fi soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de cel mult două zile de la înregistrare prin hotărâre definitivă. În aceste condiţii, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu îngrădesc dreptul părţilor care justifică un drept sau interes legitim de a se adresa unei instanţe judecătoreşti, fiind astfel respectate prevederile art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie. 32. De asemenea, Curtea constată că, departe de a constitui o încălcare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevăzut de art. 61 din Constituţie, stabilirea atribuţiei Biroului Electoral Central de a asigura interpretarea unitară a legii electorale este expresia opţiunii legiuitorului în materia alegerilor pentru funcţia de membru în Parlamentul European, permisă de dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează: a) sistemul electoral“. 33. Curtea precizează că aspectele sesizate referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate excedează controlului de constituţionalitate, soluţionarea acestora revenind autorităţilor publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Mişcarea Populară în Dosarul nr. 689/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Uniunea Naţională pentru Progresul României în Dosarul nr. 1.184/1/2019/a1 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 24 alin. (4) şi ale art. 25 alin. (5) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
