Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Oana-Cristina Puică│- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală şi ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 11.184/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 570D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, referitor la dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, întrucât, prin Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, Curtea a admis excepţia şi a constatat că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituţionale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 485 din 12 iulie 2018. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea penală nr. 404 din 5 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 11.184/325/2018, Judecătoria Timişoara - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală şi ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească într-o cauză penală în care instanţa a revocat beneficiul liberării condiţionate şi a recalculat restul de pedeapsă rămas neexecutat potrivit dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească, autoare a acesteia, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în faţa legii, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, iar dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 aduc atingere principiului legalităţii. Cu privire la situaţia de fapt, arată că infracţiunea care face obiectul cauzei a fost săvârşită de inculpat în stare de recidivă, faţă de infracţiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare prin Sentinţa penală nr. 2.423 din 12 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă prin neapelare la data de 3 noiembrie 2015, din executarea căreia a fost liberat condiţionat la data de 1 martie 2016, cu un rest neexecutat de 475 de zile. În temeiul prevederilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, aplicând Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanţa judecătorească constată că inculpatului îi sunt considerate ca executate suplimentar un număr de 228 de zile închisoare (cu un rest de 27 de zile) în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare în perioada 20 decembrie 2012-1 martie 2016, perioadă în care inculpatul s-a aflat în executarea pedepsei mai sus menţionate. Astfel, recalculând restul neexecutat din pedeapsa care constituie primul termen al recidivei, potrivit dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte, instanţa reţine că restul rămas neexecutat este de 247 de zile (475 de zile – 228 de zile, cu un rest de 27 de zile). Aplicând şi Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, raportat la data liberării condiţionate (1 martie 2016) şi la restul rămas neexecutat de 247 de zile calculat în modalitatea arătată, instanţa constată că fapta care face obiectul cauzei (comisă în data de 2 decembrie 2017) a fost săvârşită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie. În continuare, instanţa judecătorească arată că infracţiunea care face obiectul cauzei este concurentă cu infracţiunile contopite în pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni şi 247 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă prin neapelare la data de 17 octombrie 2018, în care a fost contopită pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni şi 475 de zile închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 6.537 din 19 decembrie 2017, pronunţată de Judecătoria Timişoara, definitivă prin Decizia penală nr. 278/A din 28 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara. Instanţa descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani, 3 luni şi 247 de zile închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara, în pedepsele componente, pe care le contopeşte cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în prezenta cauză, aplicând pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 3 luni închisoare, la care adaugă un spor de 1 an şi 4 luni închisoare, ce reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse supuse contopirii, astfel că pedeapsa rezultantă este de 2 ani şi 7 luni închisoare. De asemenea, instanţa constată că, aplicând Decizia Înaltei Curţi nr. 15 din 26 septembrie 2018, raportat la data liberării condiţionate (1 martie 2016) şi la restul rămas neexecutat de 247 de zile calculat în modalitatea mai sus menţionată, faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, respectiv prin Sentinţa penală nr. 6.537 din 19 decembrie 2017, ambele pronunţate de Judecătoria Timişoara, comise în data de 27 ianuarie 2017, respectiv în data de 6 martie 2017, au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie, astfel că nu mai există un rest neexecutat din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei. Instanţa menţine revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 2.423 din 12 octombrie 2015, pronunţată de Judecătoria Timişoara, astfel cum s-a reţinut în Sentinţa penală nr. 4.807 din 4 octombrie 2018, pronunţată de Judecătoria Timişoara, şi adaugă la pedeapsa de 2 ani şi 7 luni închisoare restul rămas neexecutat de 247 de zile (cu un rest de 27 de zile), astfel cum a fost recalculat conform Deciziei nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte, urmând ca inculpatul să execute, în regim de detenţie, pedeapsa rezultantă finală de 2 ani, 7 luni şi 247 de zile închisoare, cu un rest de 27 de zile care nu a fost luat în considerare la recalcularea efectuată în temeiul art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Instanţa judecătorească, autoare a excepţiei, consideră că dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii în drepturi, în măsura în care, în cauzele similare aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, suspendarea nu este obligatorie până la soluţionarea sesizării de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, arată că, raportat la data rămânerii definitive a sentinţelor prin care inculpatul a fost condamnat pentru fapte concurente cu fapta care face obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, se constată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost sesizată anterior acestor date pentru a se pronunţa referitor la interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 - cu privire la care a pronunţat Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 - şi, respectiv, ale art. 43 alin. (1) şi (5) din Codul penal raportat la art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 - cu privire la care a pronunţat Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018. Menţionează că, deşi cauzele în care inculpatul a fost condamnat pentru fapte concurente cu fapta în curs de judecată erau similare cu cele care au făcut obiectul sesizărilor mai sus menţionate adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, instanţele judecătoreşti nu au aplicat prevederile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală, cauzele nefiind suspendate până la soluţionarea celor două sesizări, ceea ce a dus la un tratament sancţionator mai aspru, care nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă. Arată că aplicarea interpretării date de instanţa supremă prin Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018 pentru toate situaţiile similare în care s-a aflat inculpatul ar fi condus la înlăturarea din pedeapsa rezultantă a restului de pedeapsă rămas neexecutat. Subliniază că, potrivit prevederilor art. 476 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală, atunci când cauza - în care s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală - nu a fost suspendată, iar cercetarea judecătorească este finalizată înainte ca Înalta Curte să se pronunţe asupra sesizării, instanţa suspendă dezbaterile până la pronunţarea respectivei hotărâri prealabile. De asemenea, susţine că textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât inculpatul nu are la dispoziţie nicio cale de atac care să-i permită să beneficieze de interpretarea dată de Înalta Curte prevederilor art. 43 alin. (1) şi (5) din Codul penal prin Decizia nr. 15 din 26 septembrie 2018 şi în cazul faptelor pentru care a fost condamnat anterior publicării acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, interpretare potrivit căreia prin pedeapsa „executată sau considerată ca executată“, ce constituie primul termen al recidivei, se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013. Referitor la prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, instanţa judecătorească, autoare a excepţiei, susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale privind calitatea legii, în ceea ce priveşte determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, sub aspectul considerării ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 8. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 9. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală şi ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Din motivarea criticii de neconstituţionalitate, reiese că aceasta priveşte, în realitate, dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală şi ale art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost introduse prin prevederile art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Ulterior, dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost abrogate prin prevederile art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. Dispoziţiile art. III din Legea nr. 240/2019 stabilesc că: „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenţie, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenţie, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 şi data intrării în vigoare a prezentei legi.“ În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiţia ca textul criticat să fie „în vigoare“, se observă că norma abrogată se aplică în continuare persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, urmând ca acestora să li se aplice măsura compensatorie prevăzută de art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 şi data intrării în vigoare a Legii nr. 240/2019. Aşa fiind, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, se constată că dispoziţiile de lege criticate îndeplinesc condiţia de a fi „în vigoare“, putând fi analizată constituţionalitatea acestora. Totodată, prin Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 8 iulie 2021, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituţionale. Prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 2 iulie 2018, s-a stabilit că, „în interpretarea dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancţionator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24 iulie 2012 - perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiţionată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condiţiilor de detenţie necorespunzătoare“. Textele de lege criticate au următorul cuprins: - Art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală: „(4) Cauzele similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, pot fi suspendate până la soluţionarea sesizării.“; – Art. 55^1 din Legea nr. 254/2013: "(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.(2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare: a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză; b) lipsa accesului la activităţi în aer liber; c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie; d) lipsa temperaturii adecvate a camerei; e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă; f) existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.(4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/ pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost: a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică; b) în tranzit.(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.(7) Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.(8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012." 10. În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, instanţa judecătorească, autoare a excepţiei, invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. 11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală vizează posibilitatea suspendării cauzelor similare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, până la soluţionarea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. 12. Curtea observă că instanţa judecătorească, autoare a excepţiei, este nemulţumită de modul de aplicare a textului de lege criticat în alte dosare, dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală neavând legătură cu soluţionarea cauzei în care este ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]“. 13. Aşa fiind, indiferent de soluţia pronunţată, decizia Curţii Constituţionale nu produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzei în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală neavând legătură - în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 - cu soluţionarea acesteia. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în acest sens în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragrafele 39 şi 40, şi Decizia nr. 270 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 1 septembrie 2022, paragrafele 28 şi 29. 14. Ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. 15. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Curtea observă că, ulterior sesizării în prezenta cauză, prin Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, precitată, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt neconstituţionale. În acest sens, prin decizia mai sus menţionată, paragraful 73, Curtea a reţinut că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală conferă o interpretare a dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 de natură să creeze persoanei faţă de care s-a dispus liberarea condiţionată o situaţie juridică incertă în ceea ce priveşte efectele liberării condiţionate sau ale săvârşirii unei noi fapte penale, cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5). Totodată, decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală determină o aplicare retroactivă a unei norme care nu are natura juridică a unei legi penale de drept substanţial sau material, cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2). 16. Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ şi ţinând cont de faptul că Decizia nr. 242 din 8 aprilie 2021, mai sus citată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional în cauza de faţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, în interpretarea dată prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a devenit inadmisibilă. 17. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 476 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 11.184/325/2018 al Judecătoriei Timişoara - Secţia penală. 2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Oana-Cristina Puică -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
