Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepţie ridicată de Benko Elemer Janos în Dosarul nr. 1.154/119/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.958 D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că în cauză se pune în discuţie probatoriul administrat. Se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 138 din 10 martie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.154/119/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. Excepţia a fost ridicată de Benko Elemer Janos în dosarul menţionat, având ca obiect apelul împotriva unei sentinţe de condamnare la pedeapsa închisorii în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, deoarece infracţiunea prevăzută de textul criticat nu echivalează cu infracţiunile prevăzute de art. 270 alin. (1) şi (2) din lege. Se arată că, prin Decizia nr. 891 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituţională a analizat doar formal excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a pronunţat anterior prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 şi a definit sensul noţiunii de „contrabandă“ din art. 270 alin. (3) din Codul vamal, fără legătură cu infracţiunile definite la alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol. În cauză „instanţa de judecată a schimbat încadrarea juridică din fapta prevăzută la art. 270 alin. (3), cu care a fost sesizată, în infracţiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 86/2006, ceea ce trimite la problema de drept dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie“. Se invocă, în acest sens, că infracţiunea este stabilită prin lege organică, „nu pe cale de interpretare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu este corp legislativ“. Se mai arată şi faptul că termenul „cunoaştere“ din cuprinsul normei criticate presupune un element subiectiv şi unul obiectiv concret. Curtea Constituţională a atestat că nu orice delict este şi penal, ci, pentru a fi definit ca infracţiune, el trebuie să aibă o gravitate deosebită, care să impună 5 ani de condamnare. Se arată că, în cauză, nu s-a cunoscut dacă marfa era sau nu plasată sub regim vamal, duty- free sau tranzitată vamal şi nici faptul sustragerii. Prin urmare, legea nu oferă un criteriu obiectiv care să facă posibilă identificarea elementului material al infracţiunii. 6. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, sens în care face trimitere la argumentele invocate în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015 şi Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015. Cuprinsul normei de incriminare reprezintă un aspect de tehnică legislativă, de competenţa exclusivă a legiuitorului, care nu este de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale invocate. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, face trimitere la opinia exprimată anterior şi reţinută de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. IX pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 23 iunie 2010, care au următorul conţinut: „Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.“ 12. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) care consacră statul de drept, supremaţia Constituţiei şi obligaţia de respectare a legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (8) şi (9) referitor la dreptul de proprietate privată şi în art. 73 alin. (3) referitor la domeniile care se reglementează prin lege organică. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici similare, prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 17 februarie 2016, Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, şi Decizia nr. 138 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, ocazii cu care a respins excepţia ca inadmisibilă. Ulterior, pronunţându-se asupra aceluiaşi text de lege, în interpretarea dată textului criticat prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 6 decembrie 2017, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României. În acest sens sunt Decizia nr. 556 din 19 septembrie 2017, precitată, şi Decizia nr. 255 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din data de 11 septembrie 2019. 14. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 270 din Legea nr. 86/2006 reglementează cu privire la infracţiunea de contrabandă şi vizează bunuri introduse sau scoase din ţară „prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal“, bunuri de o anumită valoare introduse sau scoase din ţară „prin locurile stabilite pentru controlul vamal“ şi bunuri colectate, deţinute, produse, transportate, preluate, depozitate, predate, desfăcute ori vândute „care trebuie plasate sub regim vamal“, cunoscând că provin din „contrabandă“ sau sunt destinate săvârşirii acesteia. În ceea ce priveşte critica referitoare la noţiunea de „contrabandă“, astfel cum a fost interpretată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 32 din 11 decembrie 2015, Curtea a constatat că legiuitorul a incriminat infracţiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 din Codul vamal, în vederea prevenirii şi combaterii concurenţei neloiale faţă de producătorii Uniunii Europene, dar şi în vederea preîntâmpinării pierderilor veniturilor fiscale determinate de importurile frauduloase care pun în pericol atât resursele statelor membre, cât şi pe cele proprii ale Uniunii Europene. În acest sens, în alin. (1) al textului mai sus menţionat s-a incriminat fapta de introducere sau de scoatere din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau a mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal. Totodată, în alin. (2) legiuitorul a prevăzut o limită valorică de la care fapta săvârşită pentru prima dată în decursul unui an este infracţiune. Ceea ce se situează sub nivelul valoric prevăzut de alin. (2) lit. a) al art. 270 din Codul vamal corespunde reglementării prevăzute în art. 653 alin. (1) lit. a) cu referire la alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 707/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 15 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare. În cazul în care fapta de sustragere de la controlul vamal se săvârşeşte de două ori în decursul unui an, corespunzător incriminării din alin. (2) lit. b) al art. 270 din Codul vamal, făptuitorul nu mai beneficiază de un prag valoric de la care fapta să fie infracţiune, astfel că, prin voinţa legiuitorului, fapta este infracţiune indiferent de valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor, această incriminare neavând corespondent în reglementarea contravenţională. În acelaşi mod, fapta de „înstrăinare sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal“, reglementată în alin. (2) lit. c) al art. 270 din Codul vamal, este infracţiune indiferent de valoarea bunurilor sau a mărfurilor înstrăinate, întrucât nici această incriminare nu are corespondent în reglementarea contravenţională. 15. Prin Decizia nr. 824 din 3 decembrie 2015, precitată, paragrafele 29 şi 30, şi Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, precitată, paragrafele 20 şi 21, Curtea Constituţională a statuat că, potrivit art. 270 alin. (3) din Codul vamal, se asimilează infracţiunii de contrabandă o serie de acţiuni/operaţiuni, enumerate în mod limitativ (colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, desfacerea şi vânzarea), ce au ca obiect material bunuri sau mărfuri care trebuie plasate sub un regim vamal, condiţionat de cunoaşterea de către autor a faptului că respectivele bunuri/mărfuri provin din contrabandă ori sunt destinate săvârşirii contrabandei. Aşadar, din conţinutul incriminării rezultă că această infracţiune, prin voinţa legiuitorului, este „asimilată“ infracţiunii de contrabandă, legiuitorul folosind procedura normei incomplete pentru a-i întregi conţinutul, făcând în acest sens trimitere la pedeapsa prevăzută la alin. (1) al art. 270 din Codul vamal. În acest context, Curtea a observat că, stabilind o pedeapsă corespunzătoare incriminării din alin. (1) al art. 270 din Codul vamal, legiuitorul a atribuit faptei reglementate de alin. (3) al aceluiaşi articol acelaşi pericol social generic, deşi această din urmă infracţiune este doar „asimilată“, derivată, corelativă. În ipoteza infracţiunii de contrabandă, în forma asimilată, legiuitorul a apreciat că este necesară o sancţionare fermă a acesteia, având în vedere actualitatea aspectelor reţinute în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2010, respectiv asigurarea unei mai bune monitorizări a operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni cu produse accizabile, respectiv produse energetice, alcool şi băuturi alcoolice şi tutun prelucrat, accelerarea încasării accizelor la bugetul de stat şi a diminuării evaziunii fiscale în domeniu, întărirea supravegherii şi controlului vamal al activităţii de introducere şi comercializare a mărfurilor în regim duty-free şi instituirea unor pârghii care să conducă la creşterea gradului de colectare a veniturilor bugetare. Prin adoptarea şi menţinerea în fondul legislativ activ a acestor norme, Parlamentul s-a plasat în interiorul marjei sale de apreciere, prevederile de lege criticate având natura unei norme de incriminare speciale care creează un regim sancţionator specific. 16. Potrivit considerentelor reţinute în Decizia nr. 255 din 23 aprilie 2019, precitată, paragrafele 24 şi 25, şi în cazul infracţiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) şi art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, conţinutul normativ al infracţiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din aceeaşi lege se referă la sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. Aşa fiind, obiectul material al infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia. Aceasta, întrucât în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunţată în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz, paragrafele 31 şi 32, noţiunea de „contrabandă“ este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar, pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunităţii. De asemenea, prin Hotărârea din 29 aprilie 2010, pronunţată în Cauza C-230/08 Dansk Transport og Logistik împotriva Skatteminsterie, paragraful 48, s-a statuat că noţiunea de „contrabandă“ este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menţionat, fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv. Urmarea imediată a infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal şi pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracţiunea asimilată în discuţie fiind o infracţiune de pericol, şi nu de rezultat. Aşadar, se consideră că infracţiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiţionată de existenţa infracţiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) şi de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal fie să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora, fie să fie destinate săvârşirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora. 17. Curtea a mai reţinut, în paragraful 26 al aceleiaşi decizii, că de esenţa infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este împrejurarea că făptuitorul a ştiut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în ţară sau sunt menite a fi scoase din ţară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică a cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă, în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală, aceasta are sau nu caracter penal. 18. Totodată, Curtea a observat că, potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2002 privind comercializarea mărfurilor în regim duty-free, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2003, cu modificările şi completările ulterioare, cantităţile destinate uzului personal reprezintă cantităţile care sunt destinate folosirii la un nivel rezonabil pentru consumul individual, familial ori pentru cadouri, fără a fi utilizate în scopul revânzării, sens în care, pentru produsele din tutun, cantităţile destinate uzului personal pentru o persoană într-un interval de 24 de ore sunt limitate la două pachete de ţigarete/călător/zi. Produsele din tutun prelucrat sunt asimilate, potrivit art. 266 alin. (1) pct. 7 din Codul fiscal, produselor accizabile şi au un regim fiscal diferit, fiind supuse, în acord cu art. 338 lit. b) din acelaşi cod, regimului accizelor la momentul importului acestora pe teritoriul Uniunii Europene. De aceea, potrivit art. 612 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, „Persoanele fizice pot introduce sau scoate din ţară mărfuri fără caracter comercial, în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege“. Aşa fiind, a conchis Curtea, faptele de colectare, deţinere, producere, transport, preluare, depozitare, desfacere şi vânzare a unor cantităţi care depăşesc limitele mai sus arătate intră în sfera ilicitului penal, fiind reglementate prin norme fără echivoc, care nu sunt de natură a afecta principiul legalităţii pedepsei, întrucât pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 este stabilită în acord cu exigenţele constituţionale ale art. 23 alin. (12) „în condiţiile şi în temeiul legii“, respectiv în condiţiile art. 270 alin. (1) din acelaşi act normativ, iar înţelesul statuat prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 32 din 11 decembrie 2015 este clar şi deplin justificat în considerentele acesteia. (Decizia nr. 255 din 23 aprilie 2019, precitată, paragrafele 28-30) 19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 270 alin. (3) din Codul vamal, precum şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, unde pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate este fundamentată pe critici similare, care antamează aspecte referitoare la definirea infracţiunii prevăzute de textul de lege criticat. Nu poate fi reţinută nici critica prin raportare la dispoziţiile art. 73 alin. (3) din Constituţie, motivată prin aceea că infracţiunea este stabilită prin lege organică, „nu pe cale de interpretare de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care nu este corp legislativ.“ Sub acest aspect, cu referire la competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie stabilită de prevederile art. 475-477 din Codul de procedură penală care reglementează sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, respectiv cu privire la efectul obligatoriu pentru instanţe al dezlegării date problemelor de drept ce au format obiectul întrebării prealabile, Curtea Constituţională a reţinut că „reprezintă o transpunere a dispoziţiilor art. 126 alin. (3) din Constituţie referitoare la poziţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ierarhia sistemului judiciar şi la rolul său de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti.“ (Decizia nr. 198 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 15 iulie 2019, paragraful 22) 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Benko Elemer Janos în Dosarul nr. 1.154/119/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
