Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Samfira Coteţ, Vasile Mureşan şi Vasile Ovidiu Mureşan în Dosarul nr. 34.249/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.936D/2017. 2. La apelul nominal, răspunde, pentru autorii excepţiei, domnul avocat Călin Herţa, din Baroul Maramureş. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că textul de lege criticat a fost modificat, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Legea nr. 111/2017, iar în acest sens a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care îşi precizează poziţia procesuală faţă de această modificare legislativă. Se arată că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale, atât în forma avută înainte, cât şi după ultima modificare legislativă, deoarece încalcă dreptul constituţional la proprietate privată, dat fiind faptul că, fără a fi vorba de o expropriere sau confiscare, măsuri reglementate constituţional, legea în cauză instituie măsuri prin care plafonează despăgubirile cuvenite pentru bunurile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, în acest fel nemaiexistând un echilibru just între interesul public şi cel privat. În acest sens, se arată că valorile minimale avute în vedere la evaluarea imobilelor, cuprinse în grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, nu mai sunt valabile la nivelul anului 2017, astfel încât nu se mai păstrează o proporţie rezonabilă a despăgubirii, aşa cum aceasta a fost avută în vedere de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. Astfel, instanţa europeană a avut în vedere o valoare a despăgubirii care să asigure un just echilibru, ca efect al respectării principiului proporţionalităţii. Se mai arată, că, în cauza dedusă soluţionării instanţei de judecată, a fost formulată o cerere de încuviinţare a unei expertize de evaluare imobiliară, pentru a demonstra dacă justul echilibru despre care a vorbit Curtea europeană în cauza amintită a fost păstrat prin actul normativ criticat, iar cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că sunt aplicabile dispoziţiile legale criticate, referitoare la evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Cu alte cuvinte, prin respingerea oricărei cereri în probaţiune ca inadmisibilă, având în vedere aplicabilitatea prevederilor legale criticate, instanţa de judecată nu mai poate aprecia dacă valoarea despăgubirii păstrează principiul proporţionalităţii, relevat în jurisprudenţa Curţii Europene. Se mai arată că, în mod corect, în deciziile Curţii Constituţionale pronunţate în această materie, s-a arătat că trebuie păstrat un just echilibru între interesul privat şi cel public, cu referire la păstrarea echilibrului bugetar. Însă apreciază că prevederile legale criticate sunt de natură să afecteze acest just echilibru, fără a mai exista nicio pârghie legală de contestare, având în vedere faptul că, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, orice cerere în probaţiune în materia evaluării imobilului care face obiectul deciziei de despăgubire este respinsă ca inadmisibilă de către instanţa de judecată. Se mai invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 29 aprilie 2014, pronunţată în Cauza Preda şi alţii împotriva României, paragraful 120, în care se arată că despăgubirile sunt calculate la „valoarea de circulaţie“ a bunului. Or, în opinia sa, nu se poate vorbi de o identitate între cele statuate de Curtea europeană, pe de o parte, şi modalitatea de despăgubire reglementată prin textul de lege criticat, dat fiind faptul că judecătorul naţional nu mai poate stabili el însuşi dacă este păstrată o proporţie rezonabilă a despăgubirii, cu atât mai mult cu cât, prin aplicarea textului de lege criticat, valoarea despăgubirii se raportează la grilele notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la momentul despăgubirii. 4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 588 din 13 septembrie 2016. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 25 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 34.249/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Samfira Coteţ, Vasile Mureşan şi Vasile Ovidiu Mureşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, referitoare la despăgubirile acordate autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, în compensare pentru un imobil preluat în mod abuziv. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, sunt neconstituţionale, deoarece conduc la o subevaluare a valorii imobilelor, pe de o parte, deoarece grilele notariale la care se raportează legea au fost întocmite cu un an înainte, în contextul unei devalorizări de piaţă a imobilelor în acel moment de referinţă, şi, pe de altă parte, având în vedere estimarea autorilor excepţiei că vor intra în posesia sumelor de bani obţinute ca despăgubire după curgerea unui interval de 4 sau 5 ani de la data obţinerii deciziei de validare. Se mai arată că, în accepţiunea jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, despăgubirea trebuie să se raporteze la valoarea de circulaţie a imobilului. În opinia autorilor excepţiei, evaluarea imobilelor trebuie să se raporteze la standardele internaţionale de evaluare, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar nu la grilele notariale, care au un caracter eminamente fiscal şi, prin urmare, au o natură orientativă. 7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 588 din 13 septembrie 2016. 10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. În ceea ce priveşte prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, prin Încheierea din 25 aprilie 2017, aceste prevederi legale au fost modificate prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. Având în vedere că soluţia legislativă este, în esenţă, aceeaşi cu cea existentă înaintea modificării, Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederilor noii reglementări, astfel cum acestea au fost preluate din redactarea anterioară a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, [...], şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.“ 14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1)-(3) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi a proprietăţii private, precum şi la expropriere şi alin. (6) privind despăgubirile acordate proprietarului în cazul naţionalizării sau al folosirii subsolului unei proprietăţi imobiliare, pentru lucrări de interes general, de către autoritatea publică, art. 46 - Dreptul la moştenire şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia sunt nemulţumiţi, în esenţă, de modalitatea de realizare a evaluării imobilelor care nu pot fi restituite în natură şi în privinţa cărora se acordă măsuri compensatorii, şi anume prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, iar nu potrivit standardelor internaţionale de evaluare, prevăzute în Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. 16. Cu titlu prealabil, Curtea reţine că, potrivit prevederilor art. 3 pct. 7 din Legea nr. 165/2013, grilele notariale se referă la ghidurile privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condiţiile impuse de art. 77^1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. 17. În ce priveşte prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care stabilesc regula evaluării imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, Curtea s-a mai pronunţat, în jurisprudenţa sa, asupra unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 şi 24, prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a urmărit să introducă un sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, cât şi imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluţionate să fie evaluate prin raportare la acelaşi sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Prin introducerea acestui nou sistem de calcul, este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate, sub formă de puncte, să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente - referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 42, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie. 18. De asemenea, prin Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, Curtea a statuat că este firesc ca obligaţia emiterii titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 să fie executată în condiţiile noii legi, aceasta fiind tocmai expresia concretă a principiului tempus regit actum şi a principiului aplicării imediate a legii noi. Mai mult, în jurisprudenţa Curţii Europene se arată că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piaţă a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunţată în Cauza James şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunţată în Cauza Lithgow şi alţii împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunţată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 şi următoarele]. Având în vedere şi faptul că art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie permite legiuitorului organic să stabilească limitele şi conţinutul dreptului de proprietate, Curtea a mai arătat că Legea nr. 165/2013 nu impune plafonarea despăgubirilor - măsură recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, dar prin raportare la un alt sistem de referinţă al evaluării decât cel preexistent - cel al aplicării grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege - şi fără acordarea de dobânzi sau penalităţi. 19. Totodată, Curtea reţine că autorii excepţiei mai invocă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (6) privind despăgubirile acordate proprietarului în cazul naţionalizării sau al folosirii subsolului unei proprietăţi imobiliare, pentru lucrări de interes general, de către autoritatea public, precum şi art. 46 - Dreptul la moştenire, al căror conţinut normativ nu poate însă fi asociat, în mod rezonabil, cu textul de lege criticat. În sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, raportarea pretinsei critici la dispoziţiile din Legea fundamentală mai sus enumerate este lipsită de o legătură minimală cu cauza, situaţie în care nu se poate reţine existenţa unei veritabile motivări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Ca atare, şi critica de neconstituţionalitate având acest obiect nu poate fi reţinută, nerespectând condiţia motivării prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Samfira Coteţ, Vasile Mureşan şi Vasile Ovidiu Mureşan, în Dosarul nr. 34.249/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
