Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (2), (3) şi (5), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (2) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, excepţie ridicată de Ionel Cherciu în Dosarul nr. 5.728/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.885D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la dreptul de petiţionare sau la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, câtă vreme petentul se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente. De asemenea, fiind invocată strict o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată, nu sunt încălcate nici prevederile art. 148 din Constituţie referitoare la integrarea în Uniunea Europeană. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.728/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2), (3) şi (5), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (2) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date. Excepţia a fost ridicată de Ionel Cherciu într-o cauză având ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal la începerea investigaţiilor în legătură cu sesizarea formulată împotriva unui operator de date cu caracter personal. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 25 alin. (2) coroborate cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, cu modificările şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale deoarece încalcă normele de tehnică legislativă şi sunt contrare prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la petiţionare şi la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea sunt încălcate prevederile art. 148 din Constituţie referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, deoarece prevederile legale criticate sunt contrare dreptului european. 6. Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 se arată că acestea introduc în mod nejustificat o procedură prealabilă suplimentară faţă de cea prevăzută prin art. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 677/2001, în acest mod, „transformând operatorul într-o autoritate şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal (în continuare autoritatea de supraveghere) într-o instanţă de contencios“. Se mai arată, în acest context, că dispoziţiile legale criticate impun condiţii suplimentare de sesizare a autorităţii de supraveghere, ceea ce contravine dreptului european şi jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. 7. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) coroborate cu art. 25 alin. (5) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 se arată, în esenţă, că aceste prevederi legale sunt lipsite de claritate şi precizie în ceea ce priveşte formularea contestaţiei de către operator sau de către persoana interesată. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 25 alin. (2), (3) şi (5), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (2) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001, potrivit cărora: - Art. 25 alin. (2), (3) şi (5) - Plângeri adresate autorităţii de supraveghere "(2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost introdusă anterior.(3) În afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent şi ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelaşi conţinut către operator. (...)(5) Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicţia temporară a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri.“;" – Art. 26 alin. (1) - Contestarea deciziilor autorităţii de supraveghere "(1) Împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispoziţiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestaţie în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancţiunea decăderii, la instanţa de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgenţă, cu citarea părţilor. Soluţia este definitivă şi irevocabilă.“;" – Art. 27 alin. (2) - Exercitarea atribuţiilor de investigare "(2) Atribuţiile de investigare nu pot fi exercitate de către autoritatea de supraveghere în cazul în care o cerere în justiţie introdusă anterior are ca obiect săvârşirea aceleiaşi încălcări a drepturilor şi opune aceleaşi părţi.“;" – Art. 35 alin. (1) - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor "(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se efectuează de către autoritatea de supraveghere, care poate delega aceste atribuţii unor persoane recrutate din rândul personalului său, precum şi de reprezentanţi împuterniciţi ai organelor cu atribuţii de supraveghere şi control, abilitate potrivit legii." 13. De asemenea, prevederile art. 25 alin. (5) din Legea nr. 677/2001, criticate în prezenta cauză, fac referire la dispoziţiile art. 21 alin. (3) lit. d) din acelaşi act normativ, potrivit cărora: „(3) Autoritatea de supraveghere monitorizează şi controlează sub aspectul legalităţii prelucrările de date cu caracter personal care cad sub incidenţa prezentei legi. În acest scop autoritatea de supraveghere exercită următoarele atribuţii: (...) d) poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate şi poate să sesizeze organele de urmărire penală sau să intenteze acţiuni în justiţie;“. 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. Deşi nu este indicat în mod expres, din motivarea excepţiei rezultă că sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (2) şi (3) coroborate cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, Curtea reţine că autorul acesteia susţine, în esenţă, că aceste prevederi legale sunt neconstituţionale deoarece încalcă normele de tehnică legislativă şi sunt contrare prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la petiţionare şi la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, fără a arăta, în concret, în ce constă pretinsa contrarietate. De asemenea, în legătură cu art. 25 alin. (3) din acelaşi act normativ, se arată că aceste prevederi legale impun condiţii suplimentare de sesizare a autorităţii de supraveghere şi introduc în mod nejustificat o procedură prealabilă suplimentară faţă de cea prevăzută prin art. 13, 14 şi 15 din Legea nr. 677/2001, în acest mod „transformând operatorul întro autoritate şi Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal într-o instanţă de contencios.“ 16. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că Legea nr. 677/2001 este o transpunere în planul legislaţiei naţionale a Directivei 95/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 281 din 23 noiembrie 1995, şi are drept scop garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal efectuate, prin mijloace automate sau prin alte mijloace şi care fac parte/vor fi incluse într-un sistem de evidenţă. În sensul legii, operatorul de date cu caracter personal este orice persoană fizică sau juridică, de drept privat ori de drept public, inclusiv autorităţile publice, care stabileşte scopul şi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sau care este desemnată ca operator în temeiul unui act normativ [art. 3 lit. e) din Legea nr. 677/2001]. De asemenea, supravegherea şi controlul prelucrărilor de date cu caracter personal se fac de către Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, autoritate publică cu personalitate juridică, autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate a administraţiei publice, cu atribuţii în controlul legalităţii oricăror prelucrări de date cu caracter personal (art. 21 şi următoarele din Legea nr. 677/2001). În acest sens, autoritatea de supraveghere păstrează un registru de evidenţă al prelucrărilor de date, notificate de operatori în conformitate cu art. 22 din actul normativ criticat, iar persoanele ale căror date fac obiectul unei prelucrări pot face plângere la Autoritatea Naţională. Dacă plângerea este găsită întemeiată, aceasta poate dispune, prin decizie motivată, care se comunică părţilor interesate, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate şi poate să sesizeze organele de urmărire penală sau să intenteze acţiuni în justiţie [art. 25 alin. (5) din Legea nr. 677/2001]. De asemenea, în mod alternativ faţă de posibilitatea adresării unei plângeri către autoritatea de supraveghere, persoana vizată de prelucrările de date se poate adresa direct instanţei de judecată [art. 25 alin. (2) din Legea nr. 677/2001]. 17. Analizând prevederile art. 25 alin. (2) şi (3) coroborate cu art. 27 alin. (2) din Legea nr. 677/2001, din perspectiva susţinerilor referitoare la încălcarea normelor de tehnică legislativă, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa a statuat că, deşi normele de tehnică legislativă nu au valoare constituţională, prin reglementarea acestora legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea şi coordonarea legislaţiei, precum şi conţinutul şi forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislaţii care respectă principiul securităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). De asemenea, în ceea ce priveşte aspectele referitoare la criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care un text de lege trebuie să le îndeplinească, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României, paragraful 55), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). 18. Pornind de la considerentele de principiu dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că, pentru a respecta exigenţele de calitate compatibile cu principiul preeminenţei dreptului, legislaţia internă trebuie să îndeplinească cerinţele de accesibilitate, claritate (normele trebuie să aibă o redactare fluentă şi inteligibilă, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce, într-un limbaj şi stil juridic specific normativ, concis, sobru, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale şi de ortografie), precizie şi previzibilitate (norma trebuie să fie redactată clar şi precis, astfel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita şi să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat). (A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 14 martie 2016, paragraful 46). Or, în prezenta cauză, analizând conţinutul normativ concret al prevederilor legale criticate, Curtea reţine că acestea stabilesc în mod neechivoc condiţiile în care poate fi formulată plângerea adresată autorităţii de supraveghere, de către persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unor prelucrări, şi anume faptul că aceasta nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi, a fost introdusă anterior şi nici mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu acelaşi conţinut către operatorul de date cu caracter personal. Prin urmare, acestea sunt suficient de clare, sub aspectul neechivoc al conţinutului de reglementare, precise, sub aspectul conduitei prescrise destinatarului normei, şi previzibile, în ceea ce priveşte scopul şi consecinţele reglementării, astfel încât acestea îndeplinesc în mod obiectiv cerinţele de calitate a legii, una din componentele principiului securităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că prevederile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 677/2001 introduc în mod nejustificat o procedură prealabilă, suplimentară faţă de cea prevăzută prin art. 13, 14 şi 15 din acelaşi act normativ, iar în opinia autorului excepţiei, în acest mod operatorul dobândeşte atribuţiile autorităţii de supraveghere, iar autoritatea acţionează ca o instanţă de contencios administrativ, prin impunerea unor condiţii suplimentare de sesizare a autorităţii de supraveghere, Curtea reţine că prevederile art. 13, art. 14 şi art. 15 din actul normativ criticat reglementează procedurile prin care orice persoană interesată poate obţine de la operator, la cerere, fie confirmarea faptului că datele care o privesc sunt sau nu sunt prelucrate de acesta (art. 13 - Dreptul de acces la date), fie, după caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea datelor a căror prelucrare nu este conformă legii sau transformarea în date anonime a acestor date (art. 14 - Dreptul de intervenţie asupra datelor), precum şi dreptul persoanei vizate de a se opune în orice moment, din motive întemeiate şi legitime legate de situaţia sa particulară, ca date care o vizează să facă obiectul unei prelucrări, cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii legale contrare (art. 15 - Dreptul de opoziţie). Pe de altă parte, prevederile art. 25 alin. (1) şi (3) se referă la o altă ipoteză normativă, referitoare la plângerea adresată autorităţii de supraveghere, de către persoanele vizate, ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări ce cade sub incidenţa actului normativ criticat. În temeiul textului de lege criticat, numai după soluţionarea plângerii înaintate către operator [în conformitate cu art. 13 alin. (3) sau art. 14 alin. (3), operatorul este obligat să răspundă în termen de 15 zile de la data primirii cererii], persoana interesată se poate îndrepta cu o plângere având acelaşi conţinut către autoritatea de supraveghere. 20. În acest context, în legătură cu plângerile adresate către autoritatea de supraveghere, Curtea reţine că persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări pot face plângere la autoritatea de supraveghere, [art. 25 alin. (1)], iar în vederea soluţionării acesteia, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată sau operatorul. De asemenea poate dispune efectuarea de expertize [art. 25 alin. (4) ]. Dacă plângerea este găsită întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001 (măsuri constând în: suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate, sesizarea organelor de urmărire penală sau intentarea de acţiuni în justiţie), iar împotriva deciziei autorităţii de supraveghere se poate formula contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă [art. 26 alin. (1)]. 21. Prin urmare, Curtea reţine că procedura de soluţionare a plângerii de către autoritatea de supraveghere este marcată de unele elemente caracteristice activităţii judiciare (contradictorialitatea, în cazul în care se decide audierea persoanei vizate sau a operatorului, respectiv efectuarea de expertize), fără a se confunda cu activitatea de judecată, derulată de instanţele judecătoreşti de drept comun. Dimpotrivă, autoritatea de supraveghere derulează, în calitatea sa de autoritate administrativă autonomă şi independentă (astfel cum este definită în mod expres prin art. 1 din Regulamentul său de organizare şi funcţionare, aprobat prin Hotărârea Biroului permanent al Senatului nr. 16/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.004 din 11 noiembrie 2005), o procedură administrativă cu elemente jurisdicţionale, distinctă de jurisdicţia de drept comun, derulată de autoritatea judecătorească, iar în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 677/2001 persoana vizată are posibilitatea de a opta între plângerea către autoritatea de supraveghere sau o cerere în justiţie, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi. Din acest punct de vedere, al posibilităţii de alegere - electa una via - a persoanei lezate de prelucrările de date cu caracter personal, procedura derulată în faţa autorităţii de supraveghere se aseamănă cu o procedură administrativ-jurisdicţională, ce intră sub incidenţa prevederilor art. 21 alin. (4) din Constituţie, fără a se confunda cu aceasta. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, procedurile administrativ-jurisdicţionale pot viza doar actele administrative, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit căruia actul administrativ este „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;“. Or, în cadrul procedurii derulate în faţa autorităţii de supraveghere nu este atacat un act administrativ (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 34 din 9 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 15 aprilie 2016, paragraful 24), această procedură vizând plângerea formulată pentru apărarea drepturilor persoanei vizate, în contextul prelucrării datelor cu caracter personal, prevăzute de art. 12-17 din Legea nr. 677/2001, respectiv dreptul la informare a persoanei vizate în privinţa datelor cu caracter personal prelucrate de operator, dreptul de acces la date, dreptul de intervenţie asupra datelor sau dreptul de opoziţie. Potrivit art. 25 alin. (6) din acelaşi act normativ, decizia autorităţii de supraveghere trebuie motivată şi se comunică părţilor interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii şi poate fi contestată la instanţa de contencios administrativ competentă în termen de 15 zile de la comunicare, aspect care nu justifică susţinerile autorului excepţiei referitoare la o pretinsă transformare a autorităţii de supraveghere în instanţă de contencios administrativ. Prin urmare, dispoziţiile art. 21 alin. (4) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, iar opţiunea persoanei vizate de a se adresa instanţei de judecată, fie prin parcurgerea procedurii din faţa autorităţii de supraveghere, fie direct, este conformă dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) coroborate cu art. 25 alin. (5) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001, autorul acesteia arată, în esenţă, că aceste prevederi legale sunt lipsite de claritate şi precizie în ceea ce priveşte formularea contestaţiei de către operator sau de către persoana interesată. 23. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestaţie în justiţie se poate formula „împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere“, astfel încât, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, formula redacţională a textului de lege criticat îndeplineşte în mod obiectiv cerinţele de claritate ale legii, una din componentele principiului securităţii raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituţie. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidenţa Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiţie orice decizie a autorităţii de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuţii: primeşte şi analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunţând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situaţiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ştergerea parţială ori integrală a datelor prelucrate; primeşte şi soluţionează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice şi comunică soluţia dată ori, după caz, diligenţele depuse; efectuează investigaţii din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări. Pentru aceste considerente nu pot fi reţinute susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa referitoare la calitatea legii. 24. Pentru aceleaşi considerente, în prezenta cauză nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 51 - Dreptul de petiţionare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ionel Cherciu în Dosarul nr. 5.728/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 25 alin. (2), (3) şi (5), art. 26 alin. (1), art. 27 alin. (2) şi art. 35 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
