Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 14 lit. a)-c), art. 15, art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina-Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13, art. 14 lit. a)-c), art. 15, art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Patronatul Bijutierilor din România, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 61.708/299/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.726D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că nu sunt încălcate dispoziţiile art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie, dat fiind faptul că, potrivit prevederilor legale criticate, măsura confiscării se dispune în urma săvârşirii unor contravenţii, deci a unor fapte cu un anumit grad de pericol social. Nu sunt întemeiate nici susţinerile referitoare la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, deoarece măsura confiscării este supusă controlului instanţei judecătoreşti. Invocă şi cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 344 din 18 martie 2008, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituţie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 10 martie 2017, pronunţate în Dosarul nr. 61.708/299/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13, art. 14 lit. a)-c), art. 15, art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România. Excepţia a fost ridicată de Patronatul Bijutierilor din România, cu sediul în Bucureşti, într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii, prevăzute de art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (8) privind la averea dobândită licit şi alin. (9) referitoare la confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii. Se arată, în acest sens, că atribuţia personalului împuternicit al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor de a dispune, în ipoteza existenţei unei contravenţii, confiscarea bunurilor unei persoane juridice, contravine dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece „se confirmă extinderea confiscării bunurilor (...) şi la bunurile dobândite în mod legal, dar care nu fac obiectul unei infracţiuni, ci, cel mult, ar putea să facă obiectul unei contravenţii (...)“. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 453 din 16 aprilie 2008. 6. Se mai susţine că prevederile art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ încalcă dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, deoarece confiscarea se dispune în absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care să se stabilească vinovăţia, penală sau contravenţională. În acest sens arată că, potrivit principiilor de drept procesual penal, sarcina probei revine acuzării, iar situaţia de dubiu îi profită celui acuzat, însă, în situaţia reglementată de textele de lege criticate, persoana juridică supusă sancţiunii contravenţionale trebuie să-şi dovedească nevinovăţia. 7. Se mai arată că prevederile art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egalitar al justiţiei, art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, deoarece anumite atribuţii ale personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor au caracter jurisdicţional, fiind, în acest fel, creată o confuzie între activitatea de anchetă şi cea de judecată. Astfel, se susţine că „funcţionarul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pe baza liberei sale aprecieri în administrarea probelor, printr-o procedură care nu respectă contradictorialitatea, decide că o parte din avere se confiscă, astfel că dă un verdict, spune dreptul, (...), activitate permisă numai instanţelor de judecată, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie (...)“. 8. Se mai susţine că prevederile art. 13, art. 14 lit. a), b) şi c), art. 15, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, deoarece reglementează atribuţii ale unor funcţionari publici printr-o ordonanţă de urgenţă. 9. Se mai arată că prevederile art. 14 lit. a), b) şi c) contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece reglementează discreţionar, exclusiv în favoarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, activitatea de expertizare a obiectelor confecţionate din metale preţioase şi pietre preţioase, „în condiţiile în care pe piaţă există şi alte persoane fizice sau juridice care au capacitatea şi logistica (mult superioare Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor) necesare desfăşurării acestui gen de activitate.“ Se mai arată, în acest sens, că această instituţie publică „este în imposibilitate obiectivă de a expertiza toate obiectele din metale preţioase şi pietre preţioase, deoarece nu deţine o astfel de acreditare.“ În acest sens se arată că, „Aşa cum rezultă din certificatul de acreditare nr. LI 884 şi din anexa la acesta, emisă în data de 18 februarie 2015, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor are acreditarea RENAR doar pentru determinarea conţinutului de aur din aliaje din aur pentru bijuterii şi giuvaergie, astfel încât nu poate, (...), să efectueze exclusiv expertize şi analize pentru toate metalele preţioase.“ 10. Pentru toate aceste motive se mai apreciază că dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. 11. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere că se referă la forma sub care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului îşi exercită prerogativele instituite de lege. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16, art. 23 alin. (11), art. 44 alin. (8) şi (9), art. 73 alin. (3) lit. j), art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2), invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, se apreciază că această prevedere constituţională nu este incidentă în cauză, deoarece atribuţiile personalului Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, prevăzute de actul normativ criticat, nu se circumscriu statutului funcţionarilor publici, întrucât nu se reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală. În subsidiar, invocă cele statuate în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale referitoare la faptul că interdicţia reglementării prin ordonanţe în domeniul legii organice vizează doar ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare, iar nu şi ordonanţele de urgenţă. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de către autorul excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 13, art. 14 lit. a)-c), art. 15, art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 13: „Controlul marcării metalelor preţioase se va efectua de către personalul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor abilitat în acest sens, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.“ – Art. 14 lit.a)-c): „În desfăşurarea activităţii sale Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor este singura instituţie în măsură ca, pe teritoriul României: a) să emită norme interne de lucru şi să stabilească tarifele pentru activităţile de analiză, marcare şi expertizare pe care le efectuează; b) să stabilească mărcile utilizate pentru marcarea metalelor preţioase; c) să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase, dispuse de instanţele de judecată şi de notariatele publice, la solicitarea organelor de urmărire penală, a organelor vamale sau a organelor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum şi la cererea persoanelor fizice şi juridice;“ – Art. 15: (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor îşi exercită drepturile şi obligaţiile specifice activităţilor de analiză, marcare, expertizare şi autorizare printr-o structură organizatorică ale cărei organizare şi funcţionare se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) Sursele de finanţare se vor asigura din venituri realizate din activitatea proprie.“ – Art. 19: „Comercializarea sau expunerea spre comercializare a metalelor preţioase, fără ca acestea să fie marcate în prealabil potrivit prevederilor legale în vigoare, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei, precum şi cu confiscarea bunurilor ce fac obiectul contravenţiei.“ – Art. 20: „Contravenţiile prevăzute la art. 18 şi 19 se constată şi se sancţionează de personalul împuternicit în acest sens, după caz, de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice sau Ministerul Administraţiei şi Internelor, potrivit atribuţiilor ce le revin în conformitate cu prevederile legale.“ – Art. 22 alin. (1) şi (2): (1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate suspenda, pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 6 luni, autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase, în cazul încălcării prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă. (2) În cazul nerespectării ordinului sau a deciziei de suspendare, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune retragerea autorizaţiei.“ 17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 44 alin. (8) privind averea dobândită licit şi alin. (9) referitoare la posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egalitar al justiţiei şi art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia susţine că atribuţia personalului împuternicit al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (denumită în continuare A.N.P.C.), de a dispune, în ipoteza existenţei unei contravenţii, confiscarea bunurilor unei persoane juridice, contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la prezumţia dobândirii licite a averii şi la posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, deoarece, în esenţă, în opinia sa, doar bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ar putea să facă obiectul măsurii confiscării. 19. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că, în aplicarea principiului constituţional al garantării proprietăţii private, instituit prin art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, legiuitorul constituant a instituit prezumţia dobândirii licite a averii. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, reglementarea acestei prezumţii nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii, sarcina probei revenind însă celui care invocă acest caracter. În măsura în care partea interesată dovedeşte dobândirea unor bunuri, a unei părţi sau a întregii averi a unei persoane în mod ilicit, asupra acelor bunuri sau a averii dobândite ilegal se poate dispune confiscarea, în condiţiile legii (a se vedea Decizia nr. 85 din 3 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 6 septembrie 1996, sau Decizia nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008). 20. În continuare, Curtea reţine că măsura confiscării este reglementată constituţional doar în cazul săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, aşadar în aceste ipoteze este înlăturată prezumţia dobândirii licite a averii, consecinţă a săvârşirii unor fapte contrare normelor legale. În speţă, potrivit art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, comercializarea sau expunerea spre comercializare a metalelor preţioase, fără ca acestea să fie marcate în prealabil potrivit prevederilor legale în vigoare, constituie contravenţie. Aşadar, nerespectarea regimului juridic specific activităţilor conexe metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase constituie eo ipso o cauză de înlăturare a prezumţiei de dobândire licite a averii, ceea ce atrage răspunderea contravenţională, în condiţiile legii speciale, respectiv sancţiunea amenzii şi aplicarea măsurii confiscării bunurilor ce fac obiectul contravenţiei, în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie. 21. Mai mult, Curtea reţine că, potrivit art. 32 şi următoarele din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa de judecată competentă, iar în caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal, bunurile confiscate se restituie de îndată celui îndreptăţit. În acest cadru, contravenientul beneficiază de toate garanţiile impuse de dreptul la un proces echitabil, cu respectarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului de apărare. 22. În ceea ce priveşte invocarea considerentelor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 453 din 16 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2008, prin această decizie Curtea a reţinut că măsura confiscării unor bunuri a căror provenienţă nu a fost justificată are semnificaţia răsturnării sarcinii probei privind caracterul licit al averii, prevăzându-se că averea a cărei dobândire nu poate fi justificată se confiscă. Cu alte cuvinte, în contextul deciziei menţionate, neconstituţionalitatea măsurii confiscării nu are caracter de generalitate, ci se referă strict la ipoteza nejustificării dobândirii unor bunuri, împrejurare care nu poate conduce la măsura confiscării, deoarece prevederile art. 44 alin. (8) şi (9) din Constituţie se referă la bunurile dobândite ilicit, iar nu la cele a căror provenienţă nu poate fi justificată. 23. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000, referitor la critici de neconstituţionalitate similare, prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (8) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 847 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007, Curtea a statuat că o prezumţie specială cu privire la provenienţa unor bunuri în condiţiile nerespectării legii care reglementează regimul juridic special al acestora nu încalcă prezumţia generală de dobândire licită a averii, instituită de art. 44 alin. (8) din Constituţie. Mai mult, s-a arătat în decizia menţionată, interdicţia confiscării averii dobândite licit şi prezumţia caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituţie, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii, potrivit alin. (9) al aceluiaşi articol. În acest cadru se includ şi bijuteriile, şi obiectele din metale preţioase, aliaje ale acestora sau cu pietre preţioase, care nu au fost supuse în prealabil operaţiunii de marcare sau au fost marcate necorespunzător şi care sunt comercializate. 24. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a conduce la o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 25. De asemenea, în prezenta cauză, se mai susţine că prevederile art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie, art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (2) referitoare la statutul constituţional al justiţiei, deoarece confiscarea se dispune în absenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, prin care să se stabilească vinovăţia, iar atribuţiile specifice ale personalului A.N.P.C. au, în acest mod, caracter jurisdicţional. 26. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că activităţile desfăşurate de personalul împuternicit al A.N.P.C., în scopul verificării respectării dispoziţiilor legale, care instituie obligativitatea marcării metalelor preţioase înainte de comercializare sau, după caz, înainte de expunerea spre comercializare, rezidă în aprecierea unor situaţii de fapt şi întocmirea unor procese-verbale de constatare, aşadar nu implică activităţi de cercetare sau de anchetă, în cadrul cărora se pot administra şi evalua probe sau se pot efectua expertize, ceea ce ar îndreptăţi calificarea acestora ca activităţi jurisdicţionale. 27. De asemenea, nu se poate reţine că exercitarea atribuţiilor legale, în domeniul controlului marcării metalelor preţioase, ale personalului A.N.P.C., echivalează cu stabilirea în mod definitiv a vinovăţiei contravenientului, cu răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie. În sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, existenţa procesului-verbal de contravenţie nu implică stabilirea vinovăţiei unei persoane acuzate de comiterea unei contravenţii. Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, iar contravenient este persoana cu privire la care agentul constatator a stabilit, în condiţiile legii, că a comis o faptă antisocială definită de legiuitor ca fiind contravenţie. Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acesteia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului, contravenţia intrând sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009). 28. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine că prevederile art. 13, art. 14 lit. a)-c), art. 15, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ contravin dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, referitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, deoarece instituie atribuţii ale unor funcţionari publici printr-o ordonanţă de urgenţă, iar nu prin lege organică. În legătură cu aceste susţineri, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. O asemenea limitare nu este prevăzută, însă, de alin. (4) al art. 115 din Constituţie, referitor la ordonanţele de urgenţă, „deoarece cazul excepţional ce impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, care, dacă nu ar putea fi adoptată, interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalităţii constituţionale a instituţiei“ (cu titlu exemplificativ, Decizia Curţii Constituţionale nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998). 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Patronatul Bijutierilor din România, cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 61.708/299/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13, art. 14 lit. a)-c), art. 15, art. 19, art. 20 şi art. 22 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 23 noiembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
