Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 75 din 4 decembrie 2024  referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 75 din 4 decembrie 2024 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1218 din 4 decembrie 2024
    Dosar nr. 1.820/1/2024

┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina│Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele │
│ │completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen Elena│- preşedintele Secţiei I │
│Popoiag │civile │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele delegat al│
│ │Secţiei a II-a civile │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena Diana │- preşedintele Secţiei de│
│Tămagă │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia I │
│Hortolomei │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Dorina Zeca │- judecător la Secţia I │
│ │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Maricel │- judecător la Secţia I │
│Nechita │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gheorghe │- judecător la Secţia I │
│Livia Zidaru│civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Liviu Eugen │- judecător la Secţia I │
│Făget │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mirela │- judecător la Secţia a │
│Poliţeanu │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ruxandra │- judecător la Secţia a │
│Monica Duţă │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Petronela │- judecător la Secţia a │
│Iulia Niţu │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marcela │- judecător la Secţia a │
│Marta Iacob │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gheza Attila│- judecător la Secţia de │
│Farmathy │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adriana │- judecător la Secţia de │
│Florina │contencios administrativ │
│Secreţeanu │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de │
│Vasile Bîcu │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Bogdan │- judecător la Secţia de │
│Cristea │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de │
│Iulia Craiu │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
└────────────┴─────────────────────────┘


    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.820/1/2024, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 16.697/3/2024.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; reclamanta a depus, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept; au fost depuse mai multe memorii amicus curiae.
    6. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
    7. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    Deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 13 august 2024, în Dosarul nr. 16.697/3/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018), art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020), art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021), art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022), începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acesteia să fie supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii?

    9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 august 2024 cu nr. 1.820/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 18 noiembrie 2024.

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    10. Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare
    Anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională“
    "ART. 15
    (1) Pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, se acordă o majorare de până la 50% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază. (...)"


    11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene - forma iniţială
    "ART. 34
    (...) (2) Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare
    "ART. I
    Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...)
    12. La articolul 34, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:
    (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    13. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare
    "ART. I
    (...) (3) În anul 2021, începând cu luna ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2020, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare
    "ART. I
    (...) (5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"

    15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare
    "ART. I
    (...) (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (...)"


    III. Expunerea succintă a procesului
    16. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe cu nr. 16.697/3/2024, la data de 22 mai 2024, reclamanta X a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:
    - obligarea pârâtului la recalcularea dreptului prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, drept acordat reclamantei în perioada în care a beneficiat de majorarea pentru lucrări de excepţie, respectiv iulie 2017- decembrie 2023, folosind ca bază de calcul cota procentuală prevăzută de lege prin raportare la solda de funcţie în plată, prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017, la nivelul cuantumului acordat lunar aferent perioadei 2019-2023;
    – obligarea pârâtului la plata diferenţei de drepturi băneşti şi pensie, rezultată din recalcularea dreptului prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prin utilizarea algoritmului de calcul aplicat în cazul cadrelor militare în activitate;
    – obligarea pârâtului la emiterea unei noi fişe de pensie, în sensul actualizării datelor pct. 7 din aceasta, raportat la cuantumul rezultat din algoritmul de calcul utilizat începând cu luna ianuarie 2024, şi transmiterea acesteia în vederea valorificării datelor către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale;
    – obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenţei sumelor şi până la data plăţii efective, precum şi indexarea sumelor datorate cu rata inflaţiei;
    – obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

    17. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este militar în rezervă, pensionată pentru limită de vârstă din decembrie 2023, iar pe timpul desfăşurării raporturilor de serviciu a beneficiat de majorarea de până la 50% pentru personalul militar care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, care s-a calculat prin raportare la un cuantum al soldei de funcţie plafonat la nivelul lunii decembrie 2018.
    18. Începând cu luna ianuarie 2024, pârâtul a înţeles să acorde acest drept prin raportare la cuantumul soldei de funcţie aflat efectiv în plată, astfel că, în mod discriminatoriu faţă de personalul în rezervă sau în retragere, noua formulă de calcul a majorării acordate pentru lucrări de excepţie/misiuni speciale pentru perioada anterioară lunii ianuarie 2024 diferă de cea utilizată ulterior acestei date.
    19. Făcând istoricul legilor privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, reclamanta a susţinut că algoritmul de calcul, aplicat anterior datei de 1 ianuarie 2024, este eronat, raportat la cel utilizat ulterior acestei date, în contextul în care legislaţia naţională care reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2024 nu a stipulat modificări ale bazei de calcul al majorării soldei de funcţie pentru personalul militar care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora.
    20. A precizat reclamanta că, dintre majorările reglementate de anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cea prevăzută de art. 15 alin. (1) este singura care a fost plafonată de pârât în perioada 2018-2023, deşi ori de câte ori s-a acordat o creştere a soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază (creştere care a vizat atingerea nivelului de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022), cuantumul majorării în discuţie trebuia actualizat.
    21. Spre deosebire de drepturile salariale suplimentare (sporuri, indemnizaţii, compensaţii etc.), solda, respectiv salariul de bază reprezintă elemente fundamentale ale venitului salarial, garantate de Constituţia României.
    22. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, arătând că, la data trecerii în rezervă a reclamantei (30 decembrie 2023), Legea-cadru nr. 153/2017 se găsea în perioada de aplicare etapizată. În această perioadă cuantumul brut al soldelor de funcţie a fost majorat potrivit legilor anuale subsecvente.
    23. În mod excepţional, potrivit dispoziţiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, soldele de funcţie sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari, ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.
    24. Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2018 şi până la data trecerii reclamantei în rezervă, cuantumul soldei de funcţie a fost stabilit prin punerea în practică a dispoziţiilor art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 referitoare la aplicarea etapizată a legii, ale art. 34 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, ale art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020.
    25. În concluzie, în perioada 2019-mai 2023, majorarea de până la 50% pentru lucrări de excepţie şi misiuni speciale a rămas îngheţată la nivelul din luna decembrie 2018, urmând a se raporta la dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 de la data la care solda de funcţie sau salariul de bază va atinge nivelul prevăzut de această lege pentru anul 2022.
    26. Începând cu 1 iunie 2023, în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, soldele de funcţie/salariile de funcţie/salariile de bază cuvenite personalului militar şi civil s-au stabilit la nivelul prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, situaţie care impune o reevaluare a elementelor componente, inclusiv a majorării de până la 50% pentru lucrări de excepţie sau misiuni speciale, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
    27. A mai arătat pârâtul că, începând cu 1 ianuarie 2024, potrivit art. 6 din Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M.S. 22/2024 privind salarizarea şi alte drepturi băneşti cuvenite personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale în anul 2024, cu modificările şi completările ulterioare, dreptul salarial prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 se calculează prin aplicarea cotei procentuale la solda de funcţie/salariul de bază cuvenită/cuvenit, cu respectarea prevederilor art. 15 alin. (2) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.
    28. La termenul din 13 august 2024, tribunalul, din oficiu, a pus în discuţia părţilor necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, pentru lămurirea chestiunii de drept anterior menţionate.
    29. Prin încheierea pronunţată la aceeaşi dată, sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea cauzei.

    IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
    30. Instanţa de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, respectiv de dezlegarea acestei chestiuni de drept depinde în tot soluţionarea cauzei de faţă, iar din verificările efectuate rezultă că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a mai pronunţat.
    31. De asemenea, din verificările efectuate a rezultat că problema de drept menţionată nu face obiectul unui recurs în interesul legii ori al unei sesizări pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în curs de soluţionare.
    32. În ce priveşte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare, tribunalul a reţinut că, spre deosebire de dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu impune o astfel de condiţie, completul învestit cu soluţionarea unei chestiuni ce ţine de salarizarea personalului plătit din fonduri publice fiind obligat, în măsura în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a lămurit deja problema de drept incidentă, să sesizeze această instanţă.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    33. Părţile şi-au exprimat acordul privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără a formula puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
    34. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, în condiţiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, reclamanta a comunicat, în termen legal, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, prin care a susţinut, în principal, că majorarea în discuţie este un element salarial diferit şi distinct de spor, neintrând în categoria drepturilor prevăzute la art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018.

    VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    35. Completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în Dosarul nr. 16.697/3/2024 a apreciat că majorarea prevăzută la art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 în cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională are regimul juridic al unui spor, fiind, deci, inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acesteia este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    36. Tribunalul a apreciat că interpretarea sistematică, logică şi gramaticală a dispoziţiilor art. 38 alin. (2), (3), (4) şi (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind aplicarea etapizată a legii impune concluzia că majorarea salariului de bază cu 50%, prevăzută de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru personalul din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, nu poate fi acordată de la momentul intrării în vigoare a legii, 1 iulie 2017, până la sfârşitul anului 2017 sau pentru anul 2018, pentru că s-ar încălca prevederile art. 38 alin. (2) din legea-cadru privind menţinerea în plată a drepturilor salariale în anul 2017 la nivelul celor din luna iunie 2017, precum şi prevederile art. 38 alin. (3) din acelaşi act-normativ, care determină majorarea în anul 2018 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2017 cu un procent de 25%. Această majorare va deveni aplicabilă şi va fi acordată în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă prin care se instituie majorarea de 50%, începând cu anul 2019, în condiţiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menţionat.
    37. Prin excepţie, începând cu data la care nivelul de salarizare al personalului ce beneficiază de această majorare devine egal cu cel prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, plafonarea anterior menţionată încetează a mai fi operaţională, majorarea de 50% urmând a fi calculată prin raportare la solda/salariul de funcţie.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    38. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat hotărâri judecătoreşti, precum şi opinii teoretice în problema ce face obiectul sesizării.
    39. Astfel, Curtea de Apel Braşov a comunicat că la nivelul Secţiei de contencios administrativ şi fiscal au fost identificate hotărâri judecătoreşti în care a fost analizată natura juridică a sporului de 50% pentru personalul care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, în reglementarea dispoziţiilor art. 15 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, care au o formulare identică cu cele ale art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
    În acest sens, a depus Decizia nr. 5 din 11 ianuarie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 68/119/2021, prin care s-a reţinut că în perioada de referinţă, 28.01.2018-19.04.2019, reclamantul nu a fost propus pentru acordarea sporului de 50% pentru misiuni speciale şi lucrări de excepţie.
    De asemenea, prin Decizia nr. 172 din 22 martie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 750/119/2021, s-a reţinut că procentul de 50% este acordat cu titlu de majorare, şi nu ca spor, în sensul celorlalte sporuri acordate tuturor angajaţilor pârâtului, a avut un caracter temporar, iar, pe de altă parte, a fost acordat în considerarea lucrărilor de excepţie sau a misiunilor speciale executate în anumite perioade.

    40. Curtea de Apel Bucureşti a comunicat următoarele:
    Punctul de vedere exprimat de judecătorii Secţiei a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti a fost în sensul că majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 are regimul juridic al unui spor, fiind deci inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, potrivit dispoziţiilor legale în discuţie, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acesteia este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    Având în vedere prevederile art. 38 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, majorarea de până la 50% pentru personalul din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională nu poate fi acordată de la momentul intrării în vigoare a legii, 1 iulie 2017, şi până la sfârşitul anului 2017. De asemenea, aceasta nu poate fi acordată nici pentru anul 2018, pentru că s-ar încălca prevederile art. 38 alin. (3) din acelaşi act normativ.
    Această majorare va deveni aplicabilă şi va fi acordată în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, anexă prin care se instituie majorarea de 50% începând cu anul 2019, în condiţiile detaliate prin art. 38 alin. (4) din actul normativ menţionat.
    Începând cu data la care nivelul de salarizare al personalului ce beneficiază de această majorare devine egal cu cel prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, plafonarea anterior menţionată încetează a mai fi operaţională, majorarea de 50% urmând a fi calculată prin raportare la solda/salariul de funcţie.
    Aceeaşi opinie a fost exprimată şi de Tribunalul Giurgiu şi Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal.
    Tribunalul Ilfov a opinat că majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 reprezintă o parte componentă a soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază, rezultată în urma unei operaţiuni de calcul, iar aceste elemente salariale sunt vizate de plafonările dispuse prin art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, astfel că şi cuantumul majorării de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie şi misiuni speciale, este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

    41. Curtea de Apel Iaşi a comunicat opinia Tribunalului Vaslui, potrivit căruia majorarea de 50% nu poate fi acordată de la momentul intrării în vigoare a legii, 1 iulie 2017, şi până la finele anului 2017 sau pentru anul 2018, pentru că s-ar încălca prevederile Legii-cadru nr. 153/2017. Această majorare va deveni aplicabilă şi va fi acordată în momentul în care salariile de bază vor fi determinate utilizând salariile de bază prevăzute în anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, în condiţiile art. 38 alin. (4).
    42. Curtea de Apel Ploieşti a comunicat punctul de vedere al judecătorilor Tribunalului Buzău - Secţia I civilă şi Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul că majorarea în discuţie este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, cuantumul acesteia fiind supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    43. Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au comunicat opinii teoretice.
    44. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    45. Prin Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, instanţa de contencios constituţional a reţinut următoarele:
    "28. (...) în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia (a se vedea Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, şi Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1091 din 16 noiembrie 2021).
29. În consecinţă, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.
30. (...) examinând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate în raport cu art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, Curtea reţine că analizate în cadrul ansamblului normativ privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prevederile de lege criticate dispun o măsură fiscal-bugetară, aplicabilă începând cu anul 2019, fără a cuprinde vicii care să afecteze claritatea, precizia sau predictibilitatea normei juridice. Susţinerile referitoare la imprecizia dispoziţiilor legale implică înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, vizând, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea legilor.
31. De asemenea, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). De asemenea, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili conţinutul, condiţiile şi limitele acordării sporurilor, precum şi de a decide cu privire la acordarea acestora (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, sau Decizia nr. 552 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iulie 2012).
32. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57. În consecinţă, Curtea constată că regula menţinerii la un anumit nivel a cuantumului sporurilor pentru personalul plătit din fonduri publice reprezintă opţiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de Constituţie. (…)
35. Referitor la invocarea încălcării dreptului de proprietate privată, prevăzut de art. 44 din Constituţie, şi a dreptului la respectarea unui «bun», prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în Convenţie nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunţată în Cauza Vilho Eskelinen şi alţii împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei reguli în privinţa menţinerii cuantumului sporurilor la un anumit nivel nu are semnificaţia încălcării regulilor constituţionale şi convenţionale invocate.
36. De asemenea, în raport cu cele enunţate, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conţinutul lor normativ, nu pun în discuţie o restrângere a exerciţiului unor drepturi fundamentale şi nici nu afectează astfel de drepturi. În consecinţă, dispoziţiile art. 53 şi ale art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate."

    46. Aceste considerente au fost reluate în deciziile nr. 573 din 22 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 7 iunie 2023; nr. 359 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1040 din 16 noiembrie 2023, etc.
    47. Curtea nu s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 şi ale art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021.

    IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    48. Prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ“ capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 intră sub incidenţa prevederilor art. 38 alin. (4^1) din această lege.
    49. În considerentele acestei decizii s-a reţinut că:
    "127. Examinarea comparativă a celor două noţiuni legale trimite la concluzia că salariul de bază, respectiv salariul lunar sunt categorii juridice distincte, ele neputând fi confundate şi nefiind nici interşanjabile, conţinutul lor juridic fiind diferit. Salariul lunar are un conţinut mai cuprinzător, acesta încorporând atât salariul de bază, cât şi alte categorii de venituri (de asemenea distincte juridic), precum compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile şi, după caz, alte elemente specifice sistemului de salarizare.
128. Mai trebuie precizat, cu privire la caracterul drepturilor salariale, că potrivit prevederilor art. 35 din Legea-cadru nr. 153/2017, sumele reprezentând drepturile salariale prevăzute în această lege sunt lunare, în formă brută şi supuse impozitării, potrivit legii. Astfel fiind, trebuie înţeles că atunci când legea se referă la salariul lunar, are în vedere salariul brut lunar, înţeles ca un cumul de drepturi salariale exprimate în formă brută şi supuse impozitării în condiţiile stabilite de lege.
129. În aceste circumstanţe legale, faptul că la art. 38 alin. (4^1) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se evocă «salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018», iar în cuprinsul alineatului (2) al art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se face referire la «salariul brut lunar», impune constatarea că legiuitorul a înţeles să aibă în vedere situaţii juridice diferite, în condiţiile în care reperul fundamental instituit prin cele două texte legale este el însuşi diferit: salariul de bază, pe de o parte, respectiv salariul brut lunar, pe de altă parte. (...)
131. Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din anexa nr. I capitolul I lit. B, sus-evocată, «Personalul didactic din învăţământ, inclusiv personalul didactic din bibliotecile centrale universitare, beneficiază de gradaţie de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar, bibliotecilor centrale universitare, respectiv al instituţiei de nivel superior şi reprezintă o creştere cu 25% a salariului de bază deţinut. Gradaţia de merit se atribuie pe o perioadă de 5 ani».
132. Interpretarea logică şi gramaticală a acestor prevederi legale conduce la concluzia că acordarea gradaţiei de merit are ca efect majorarea cu 25% a salariului de bază, ea nereprezentând un element salarial distinct de salariul de bază, ci un drept ce are ca efect direct majorarea acestui salariu. Prin urmare, în armonie cu înţelesul noţiunii de «salariu lunar» oferit de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, gradaţia de merit nu aparţine categoriei compensaţiilor, indemnizaţiilor, sporurilor, adaosurilor, primelor, premiilor ori altor elemente ale sistemului de salarizare care, deşi integrate salariului (brut) lunar, sunt privite de legiuitor ca distincte de salariul de bază.
133. În ceea ce priveşte majorarea de 10%, art. 8 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că «Personalul didactic care îndeplineşte funcţia de diriginte, învăţătorii, educatoarele, institutorii, profesorii pentru învăţământul primar, profesorii pentru învăţământul preşcolar beneficiază de o majorare de 10% a salariului de bază».
134. Şi de această dată, la fel ca în cazul gradaţiei de merit, majorarea evocată de lege vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creşterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizaţiilor, primelor ş.a. la care se referă, diferenţiindu-le de salariul de bază, art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017.
135. Ţinând seama de cele sus-arătate, rezultă că, întrucât dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se referă la salariul brut lunar, ele nu sunt aplicabile în cazul personalului didactic care beneficiază de gradaţia de merit la care se referă art. 5 sau de majorarea de 10% instituită prin art. 8 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017. Pe cale de consecinţă, trebuie considerat că sunt incidente prevederile art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale ale personalului didactic beneficiar trebuind calculate, începând cu data de 1 ianuarie 2019, prin raportare la aceste dispoziţii legale."


    X. Raportul asupra chestiunii de drept
    50. Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori, constatând îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării, au apreciat că majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.

    XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    XI.1 Asupra admisibilităţii sesizării
    51. Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
    52. Trebuie subliniat că legiuitorul a ţinut seama, la adoptarea acestui nou act normativ, potrivit principiilor enunţate în preambul, de „configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi de efectul obligativităţii hotărârii pe care o pronunţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în deplin acord cu îndatorirea sa constituţională de asigurare a aplicării şi interpretării unitare a legii de către toate instanţele judecătoreşti din România“, apreciindu-se că, în raport cu coordonatele acestui mecanism, aplicarea acestor noi norme legale cu caracter special poate influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, „în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“.
    53. Domeniul de aplicare a acestui act normativ, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024, este conturat expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), ordonanţa aplicându-se în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), iar, potrivit art. 1 alin. (3), ordonanţa de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
    54. Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    55. Din analiza dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor menţionate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iniţierea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiţii:
    a) existenţa unei cauze în stare de judecată;
    b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac;
    c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei;
    d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    56. Se observă că, spre deosebire de condiţiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării şi că în această procedură Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi sesizată şi de către completele de judecată învestite cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, iar nu doar de către completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.
    57. În acelaşi timp însă, având în vedere art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia „dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“, completului de judecată care sesizează instanţa supremă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 îi revine obligaţia respectării dispoziţiilor cu caracter general cuprinse în prevederile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care „dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor“.
    58. În cazul prezentei sesizări, examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 pune în evidenţă faptul că cerinţele legale mai sus enunţate sunt îndeplinite.
    59. Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect o cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la recalcularea unui drept de natură salarială prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, plata diferenţelor de drepturi băneşti şi de pensie rezultate din recalculare, emiterea de către pârât a unei noi fişe de pensie, în sensul actualizării datelor raportat la noul cuantum al dreptului pretins, şi transmiterea acesteia în vederea valorificării datelor către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, plata dobânzii legale penalizatoare de la data scadenţei sumelor şi până la data plăţii efective, precum şi indexarea sumelor datorate cu rata inflaţiei.
    60. Prin urmare, obiectul acţiunii se circumscrie litigiilor privind plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, respectiv stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    61. Se constată, totodată, că procesul în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluţionare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Secţiei conflicte de muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti, care judecă în primă instanţă, în conformitate cu art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii).
    62. De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este îndeplinită şi cerinţa ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate şi să nu fie învestită cu soluţionarea unui recurs în interesul legii având acest obiect.
    63. În ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, se constată că aceasta presupune o dublă condiţionare: să existe o chestiune de drept, pe de o parte, şi să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond.
    64. Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, pe care noul act normativ a preluat-o întocmai, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a subliniat în mod constant că, pentru a se putea vorbi despre existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept supusă dezbaterii „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).
    65. Raportat la sesizarea supusă judecăţii, intervenţia instanţei supreme este justificată, întrucât există o chestiune de drept ce prezintă un grad semnificativ de dificultate, evidenţiat de faptul că, aşa cum a rezultat din hotărârile judecătoreşti evocate în capitolul VII al prezentei decizii, există divergenţă în ceea ce priveşte natura juridică a dreptului constând în majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, în reglementarea art. 15 alin. (1) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), care are o formulare identică cu cea a art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, existând riscul unei jurisprudenţe neunitare în privinţa noii reglementări.
    66. Dificultatea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, îndeosebi din perspectiva identificării şi corelării dispoziţiilor legale, este conturată şi de punctul de vedere exprimat de autorul sesizării în privinţa modalităţii de interpretare şi de aplicare a prevederilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 în cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, care opinează că majorarea are regimul juridic al unui spor, fiind, deci, inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar şi fiind supusă plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018 în temeiul actelor normative adoptate anual în domeniul salarizării, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, pentru ca, în finalul argumentaţiei, să arate, aparent în contradicţie cu caracterul de spor al majorării, că, prin excepţie, începând cu data la care nivelul de salarizare al personalului ce beneficiază de această majorare devine egal cu cel prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, plafonarea anterior menţionată încetează a mai fi operaţională, iar majorarea de 50% urmează a fi calculată prin raportare la solda/salariul de funcţie, fără ca instanţa de trimitere să facă vreo referire la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, care menţine cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023.
    67. Se constată, totodată, că, în raport cu obiectul litigiului, este îndeplinită şi condiţia referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, pretenţiile reclamantului se întemeiază pe faptul că, dintre majorările reglementate de anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, cea prevăzută de art. 15 alin. (1) este singura care a fost plafonată de pârât în perioada 2018-2023, deşi, ori de câte ori s-a acordat o creştere a soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază (creştere care a vizat atingerea nivelului de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022), cuantumul majorării în discuţie trebuia actualizat.
    68. Aşadar, la nivel formal, dezlegarea solicitată în cauză are efect direct asupra fondului litigiului, întrucât vizează o chestiune de drept esenţială pe care se întemeiază pretenţiile deduse judecăţii.
    69. Fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se impune pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.

    XI.2 Asupra fondului sesizării
    70. Cu titlu preliminar, se impune a preciza că sesizarea de faţă a fost formulată de instanţa de trimitere într-un litigiu în care reclamanta, care în perioada 2017-2023 a făcut parte din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională“, având calitatea de militar, a beneficiat, până la data trecerii în rezervă (decembrie 2023), de dreptul prevăzut de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv de majorarea de până la 50% pentru personalul militar care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, care s-a calculat ca drept distinct de solda de funcţie, prin raportare la un cuantum al soldei de funcţie plafonat la nivelul lunii decembrie 2018, deşi, potrivit susţinerilor reclamantei, ori de câte ori s-a acordat o creştere a soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază (creştere care a vizat atingerea nivelului de salarizare prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022), cuantumul majorării în discuţie trebuia actualizat.
    71. Pârâtul a invocat faptul că, potrivit art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, dispoziţiile noii legi de salarizare s-au aplicat etapizat, astfel că, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, cuantumul majorării de până la 50% a fost menţinut în plată la nivelul lunii iunie 2017, ca element distinct, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, iar începând cu 1 ianuarie 2018, cuantumul acesteia a fost majorat cu 25%, conform art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.
    72. În perioada 2019-2023, spre deosebire de celelalte majorări specifice sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională (realizarea prerogativelor constituţionale, deţinerea titlului de specialist de clasă etc.), care au fost acordate ca parte componentă a soldei de funcţie, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale legislaţiei succesive din această perioadă, majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 a avut un parcurs diferit, fiind stabilită ca element distinct de solda de funcţie, prin raportare la aceasta din urmă, similar celorlalte drepturi salariale suplimentare (prime, premii, indemnizaţii, compensaţii), cu un cuantum plafonat la nivelul lunii decembrie 2018, potrivit dispoziţiilor din legile anuale de salarizare [art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022], urmând a se raporta la dispoziţiile legii-cadru de la data la care solda de funcţie/salariul de bază va atinge nivelul prevăzut de această lege pentru anul 2022.
    73. Începând cu luna ianuarie 2024, pârâtul a acordat majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prin raportare la cuantumul soldei de funcţie aflat efectiv în plată, fără ca aceasta să mai fie plafonată, potrivit dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, la nivelul lunii decembrie a anului 2023.
    74. Aceasta este situaţia premisă care a generat chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării, Tribunalul Bucureşti solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să stabilească, pe calea mecanismului hotărârii prealabile reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dacă majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru 153/2017, este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, astfel încât, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acesteia să fie supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    75. Aşa cum rezultă din chiar conţinutul întrebării, chestiunea de drept supusă judecăţii priveşte stabilirea naturii juridice a majorării reglementate de art. 15 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, urmând ca problema plafonării sau neplafonării acesteia, în raport cu măsurile de politică fiscal-bugetară adoptate de legiuitor în perioada de referinţă, prin acte normative succesive, să decurgă din această calificare.
    76. Din perspectiva interpretării istorice a normei juridice ce reglementează acordarea majorării salariale în discuţie, este necesar a se evoca evoluţia reglementărilor legale privitoare la dreptul salarial decurgând din executarea unor misiuni speciale sau lucrări de excepţie.
    77. Astfel, se constată că Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, cu modificările şi completările ulterioare, prevedea, la art. 38, următoarele:
    "(1) Cadrele militare şi salariaţii civili, care execută, în domenii specifice ministerelor şi instituţiilor prevăzute la art. 1, lucrări de excepţie şi misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, beneficiază de un spor de până la 50% din solda lunară, respectiv din salariul de bază. Procentul şi perioada pentru care se acordă se stabilesc, în mod individual, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituţiei centrale.
(2) Sporul prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare."

    78. În mod similar, Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările şi completările ulterioare, dispunea, la art. 34, astfel:
    "(1) Poliţiştii care execută, în domenii specifice activităţii instituţiei cu care au raporturi de serviciu, lucrări de excepţie şi misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, beneficiază de un spor de până la 50% din salariul de bază.
(2) Sporul prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare pentru poliţişti.
(3) Prin ordin al ministrului de interne se stabilesc, în mod individual, perioada pentru care se acordă şi procentul care se aplică sporului prevăzut la alin. (1)."

    79. Aşadar, până la 31 decembrie 2009, militarii şi personalul civil, respectiv poliţiştii care executau, în domenii specifice ministerelor şi instituţiilor menţionate, lucrări de excepţie şi misiuni speciale beneficiau de un spor de până la 50% din salariul de bază, spor care se încadrează în categoria drepturilor salariale suplimentare şi care nu intră în sfera de protecţie a art. 41 alin. (1) din Constituţie, aşa cum s-a decis în jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României (spre exemplificare, Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006).
    80. Potrivit art. 17 din anexa nr. IV la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare:
    "(1) Personalul militar în activitate, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil care execută, în domenii specifice, lucrări de excepţie şi misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, beneficiază de o primă lunară de excepţie sau de misiune specială de până la 50% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv salariul de bază.
(2) Prima prevăzută la alin. (1) poate fi acordată pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare.
(3) Condiţiile de acordare a primei prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
(4) Numărul beneficiarilor primei prevăzute la alin. (1) se stabileşte de ordonatorul principal de credite, anual, în limita fondurilor aprobate prin buget."

    81. Deci, prima lege a salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice, care s-a aplicat în anul 2010, prevedea că militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, precum şi personalul civil beneficiau, pentru executarea de lucrări de excepţie şi misiuni speciale, de o primă lunară de excepţie sau de misiune specială de până la 50% din solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază, respectiv salariul de bază, primă care se încadrează în categoria drepturilor salariale suplimentare şi care nu intră în sfera de protecţie a art. 41 alin. (1) din Constituţie.
    82. Potrivit art. 15 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010:
    "(1) Pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, se acordă o majorare de până la 50% calculată la solda/salariul funcţiei de bază.
(2) Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, în limita a 30% din suma salariilor de bază, a soldelor funcţiilor de bază/salariilor funcţiilor de bază şi a indemnizaţiilor lunare de încadrare, cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite.
(3) Condiţiile de acordare a dreptului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite."

    83. Rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2011, dreptul personalului care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale a fost reglementat ca majorare calculată la solda/salariul funcţiei de bază, fiind însă de menţionat faptul că, prin dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea şi completarea art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 183/2014, cu modificările ulterioare, baza de calcul al acestui drept a fost plafonată, începând cu 1 iulie 2014, la solda lunară/salariul de bază prevăzut(ă) de legislaţia în vigoare la data de 31 decembrie 2009.
    84. În fine, începând cu 1 iulie 2017, a intrat în vigoare Legea-cadru nr. 153/2017, act normativ care, preluând conţinutul reglementării anterioare, prevede la art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională“ următoarele:
    "(1) Pentru personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, se acordă o majorare de până la 50% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază.
(2) Dreptul prevăzut la alin. (1) poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare, în limita a 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor, soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor de încadrare, cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite.
(3) Condiţiile de acordare a dreptului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite."

    85. Pornind de la această evoluţie legislativă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că dreptul decurgând din executarea de lucrări de excepţie sau de misiuni speciale a cunoscut o modificare a naturii juridice, nemaifiind reglementat prin dispoziţiile art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 ca spor sau ca primă lunară, cu regimul juridic al unui element suplimentar soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază, ci constituind, aşa cum însăşi terminologia utilizată de legiuitor o indică, o creştere calculată pentru personalul militar la solda de funcţie (la salariul de funcţie sau la salariul de bază pentru poliţişti, respectiv personalul civil), aşa cum este aceasta definită de art. 7 lit. b) din legea-cadru.
    86. Pentru stabilirea naturii juridice a acestei majorări este necesar a se sublinia distincţia dintre diferitele componente ale sistemului de salarizare în cadrul acestei familii ocupaţionale, astfel cum sunt definite de art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017.
    87. În conformitate cu art. 7 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, „solda de funcţie/salariul de funcţie reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, corespunzător funcţiei îndeplinite, stabilită/stabilit conform anexelor nr. I-IX, care nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată“.
    88. Pe de altă parte, potrivit art. 7 lit. f) din acelaşi act normativ, „solda lunară/salariul lunar cuprinde solda de funcţie/salariul de funcţie, solda de grad/salariul gradului profesional deţinut, gradaţii şi, după caz, solda de comandă/salariul de comandă, indemnizaţii, compensaţii, sporuri, prime, premii şi alte drepturi salariale în bani“.
    89. Cât priveşte noţiunea de spor, aceasta este definită de art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017 ca fiind „un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal“.
    90. Deşi noţiunea de majorare nu îşi găseşte o definiţie legală, art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017, precizând elementele venitului salarial al personalului din sectorul bugetar, care are sfera de cuprindere cea mai largă, enumeră „salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar“.
    91. Însă voinţa legiuitorului de a trata majorările distinct de sporuri şi de celelalte elemente suplimentare ale soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază rezultă cu claritate din interpretarea literală şi sistematică a prevederilor art. 24 şi 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi a dispoziţiilor anexei nr. VI la acelaşi act normativ.
    92. Astfel, art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017, având denumirea marginală „Sporuri şi drepturi salariale specifice“, dispune că „limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. I-VIII“.
    93. În acelaşi timp, art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o limitare generală a sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor şi a altor drepturi, în sensul că: „ Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz“.
    94. Se observă că majorările nu sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare suplimentare/adiţionale soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază, avute în vedere de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, ci îşi găsesc o reglementare specifică în anexele legii unice, corespunzător fiecărei familii ocupaţionale, distinctă de cea a sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul lunar.
    95. În acest sens, anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi securitate naţională“ o serie de drepturi specifice, constând în sporuri, indemnizaţii, compensaţii, majorări, pentru care stabileşte condiţiile, limitele în care se acordă şi modalitatea de determinare.
    96. Cu privire la majorarea reglementată prin prevederile art. 15 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, examinarea textului legal relevă faptul că aceasta se acordă numai personalului militar, poliţiştilor/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, apreciate ca atare de către conducătorii acestora, condiţiile de acordare a dreptului (cuantumul concret al majorării, beneficiarii, perioada de acordare etc.) fiind stabilite prin norme metodologice aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.
    97. De asemenea, dreptul poate fi acordat pentru cel mult 5% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare şi în limita a 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor, soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor de încadrare, cumulat pe total buget, pentru fiecare ordonator principal de credite.
    98. Cât priveşte modalitatea de calcul al majorării, legea prevede aplicarea unei cote procentuale de până la 50% la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază, ceea ce are ca efect direct creşterea soldei de funcţie corespunzătoare funcţiei îndeplinite, aşa cum este aceasta definită de art. 7 lit. b) din legea-cadru, rezultând o nouă soldă de funcţie pentru perioada determinată în care personalul militar beneficiază de acest drept.
    99. Împrejurarea că legiuitorul foloseşte sintagma „majorare de până la 50% calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază“ spre deosebire de celelalte majorări reglementate pentru aceeaşi familie ocupaţională, prevăzute ca „majorare a soldei de funcţie/salariului de funcţie/salariului de bază“, nu poate primi decât semnificaţia unei precizări a bazei de calcul al acestui drept (în cazul de faţă solda de funcţie), care este, în acelaşi timp, elementul supus majorării/creşterii directe.
    100. Apreciem util a menţiona şi faptul că nici Legea-cadru nr. 153/2017, nici legile anuale de salarizare adoptate în perioada 2018-2023 nu mai conţin o dispoziţie similară celei prin care, în legislaţia anterioară, baza de calcul al majorării pentru lucrări de excepţie sau misiuni speciale, reglementată de art. 15 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, a fost plafonată, începând cu 1 iulie 2014, la solda lunară/salariul de bază prevăzute de legislaţia în vigoare la 31 decembrie 2009.
    101. În consecinţă, cum majorarea prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 nu are regimul juridic al unui spor, nu este un drept distinct de solda de funcţie şi nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, rezultă că aceasta nu este supusă plafonării dispuse anual, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 (aceasta din urmă nemenţionată de instanţa de trimitere, dar în vigoare la data sesizării instanţei supreme).
    102. Prin dispoziţiile legale anterior menţionate s-a prevăzut, succesiv, menţinerea cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.
    103. Dezlegarea dată chestiunii de drept supuse judecăţii are ca repere de interpretare şi considerentele Deciziei nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021 care pot fi valorificate, mutatis mutandis, având în vedere că interpretarea a privit majorări ale salariului de bază (gradaţia de merit reprezentând o creştere cu 25% a salariului de bază deţinut şi majorarea de 10% a salariului de bază, acordată potrivit art. 8 din anexa nr. I capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017 personalului didactic care îndeplineşte funcţia de diriginte).
    104. Astfel, s-a reţinut că „127. (...) salariul de bază, respectiv salariul lunar sunt categorii juridice distincte, ele neputând fi confundate şi nefiind nici interşanjabile, conţinutul lor juridic fiind diferit. Salariul lunar are un conţinut mai cuprinzător, acesta încorporând atât salariul de bază, cât şi alte categorii de venituri (de asemenea distincte juridic), precum compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile şi, după caz, alte elemente specifice sistemului de salarizare“ şi că „129. În aceste circumstanţe legale, faptul că la art. 38 alin. (4^1) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 se evocă «salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018», iar în cuprinsul alineatului (2) al art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se face referire la «salariul brut lunar», impune constatarea că legiuitorul a înţeles să aibă în vedere situaţii juridice diferite, în condiţiile în care reperul fundamental instituit prin cele două texte legale este el însuşi diferit: salariul de bază, pe de o parte, respectiv salariul brut lunar, pe de altă parte“.
    105. Pe baza analizei logice şi gramaticale a prevederilor legale s-a concluzionat că „132. (...) acordarea gradaţiei de merit are ca efect majorarea cu 25% a salariului de bază, ea nereprezentând un element salarial distinct de salariul de bază, ci un drept ce are ca efect direct majorarea acestui salariu. Prin urmare, în armonie cu înţelesul noţiunii de «salariu lunar» oferit de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, gradaţia de merit nu aparţine categoriei compensaţiilor, indemnizaţiilor, sporurilor, adaosurilor, primelor, premiilor ori altor elemente ale sistemului de salarizare care, deşi integrate salariului (brut) lunar, sunt privite de legiuitor ca distincte de salariul de bază.“
    106. În egală măsură, în privinţa majorării de 10%, s-a reţinut că „134. (...) vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creşterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizaţiilor, primelor ş.a. la care se referă, diferenţiindu-le de salariul de bază, art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017“.
    107. Pornind de la calificarea dată dreptului reglementat de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 şi faţă de algoritmul de calcul al majorării (prin raportare la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază), este de menţionat că, în privinţa modalităţii concrete de acordare a majorării pentru perioada de aplicare etapizată a legii-cadru, anterior momentului la care personalul vizat a ajuns la nivelul soldelor/salariilor de bază stabilite pentru anul 2022, sunt aplicabile, deopotrivă, concluziile statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, prin Decizia nr. 82 din 26 noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 19 februarie 2019, şi Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022.


    108. Pentru toate aceste considerente,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Admite sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. 16.697/3/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
    În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte că:
    Majorarea de până la 50%, calculată la solda de funcţie/salariul de funcţie/salariul de bază a/al personalului militar, poliţiştilor, poliţiştilor de penitenciare şi personalului civil care execută lucrări de excepţie sau misiuni speciale, prevăzută de art. 15 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul brut lunar, astfel încât cuantumul acesteia nu este supus plafonării la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, începând cu 1 ianuarie 2019, în temeiul art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, art. I alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 226/2020, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 130/2021, art. I alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.
    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2024.


                    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    CORINA-ALINA CORBU
                    Magistrat-asistent,
                    Elena Adriana Stamatescu


    ------

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016