Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu│- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, formulată de Preşedintele României. 2. Obiecţia de neconstituţionalitate a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.451 din 13 decembrie 2018 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.197A/2018. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, adoptată ulterior procedurii de reexaminare ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 63 din 13 februarie 2018, cuprinde o serie de reglementări care excedează limitelor cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României şi care sunt contrare şi deciziei menţionate. 4. Se arată în acest sens că, la data de 4 ianuarie 2018, Preşedintele României a formulat o sesizare de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, solicitând instanţei constituţionale să constate că Parlamentul a adoptat această lege cu nerespectarea dispoziţiilor privind limitele reexaminării, aşa cum acestea sunt prevăzute de art. 77 alin. (2) din Constituţie, precum şi a celor referitoare la calitatea legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. 5. Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, că legea criticată este, în ansamblul său, neconstituţională şi că se impune reluarea procedurii de dezbatere a cererii de reexaminare, în condiţiile şi limitele fixate de art. 77 alin. (2) din Constituţie. Decizia Curţii Constituţionale a avut ca efect redeschiderea procedurii de reexaminare a legii de către Parlament, pentru punerea de acord a prevederilor neconstituţionale cu decizia instanţei constituţionale, în temeiul art. 147 alin. (2) din Constituţie. Potrivit jurisprudenţei sale constante (a se vedea Decizia nr. 1.177 din 12 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 20 decembrie 2007, deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, sau Decizia nr. 33 din 23 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 15 februarie 2018, şi Decizia nr. 61 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 6 martie 2018), Curtea Constituţională a statuat că, în cadrul acestei proceduri, Parlamentul poate modifica şi alte prevederi legale numai dacă acestea se găsesc într-o legătură indisolubilă cu dispoziţiile declarate ca fiind neconstituţionale, pentru a asigura caracterul unitar al reglementării şi, în măsura în care se impune, va recorela celelalte dispoziţii ale legii ca operaţiune de tehnică legislativă, fără a putea aduce alte modificări de substanţă legii în cauză. 6. Se susţine că, în cazul de faţă, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 63 din 13 februarie 2018, Parlamentul, din nou, a eliminat unele texte şi a operat modificări, fără ca acestea să fi făcut obiectul cererii de reexaminare şi, în mod evident, contrar soluţiei dispuse de către instanţa constituţională. 7. Astfel, intervenţia legislativă de la art. I pct. 17 din legea dedusă controlului de constituţionalitate vizează extinderea perioadei până la care şcolile doctorale se consideră a fi acreditate, respectiv de la data de 1 octombrie 2019 până la data de 1 octombrie 2020. Or, în această situaţie, Parlamentul nu avea deschisă calea reexaminării acestei dispoziţii, întrucât aceasta nu a făcut obiectul cererii de reexaminare. În privinţa dispoziţiilor acestui punct 17 (fostul pct. 31 din legea adoptată în prima fază şi din legea adoptată după cererea de reexaminare a Preşedintelui României), Curtea Constituţională a stabilit expres că limitele cererii de reexaminare au fost depăşite şi, prin urmare, acestea nu puteau face obiectul unei modificări. 8. Totodată, prin adăugarea art. III în legea supusă controlului de constituţionalitate, Parlamentul a depăşit limitele cererii de reexaminare, întrucât legea adoptată în primă fază conţinea doar două articole, art. I şi II. 9. De asemenea, din legea criticată lipsesc dispoziţiile cuprinse la art. I pct. 27 şi 29, astfel cum erau prevăzute în legea adoptată în prima fază, aceasta neavând nicio legătură cu solicitările de reexaminare ale Preşedintelui României. Se subliniază că eliminarea acestor dispoziţii a fost stabilită în mod expres ca fiind neconstituţională de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, potrivit paragrafului 49. 10. Prin urmare, în cazul de faţă, ca efect al depăşirii de către Parlament a limitelor reexaminării, norma criticată încalcă atât dispoziţiile art. 77 alin. (2), cât şi pe cele ale art. 147 alin. (2) din Constituţie. În acest mod, legea a fost adoptată cu ignorarea celor statuate prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018 şi prin jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, înfrângând în acest mod voinţa instanţei de contencios constituţional. Ţinând cont de aceste argumente, se consideră că legea criticată a fost adoptată cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie. 11. Se mai arată că, deşi instanţa constituţională a soluţionat obiecţia de neconstituţionalitate cu o decizie de constatare în ansamblu a neconstituţionalităţii legii criticate, aceasta a impus reluarea procedurii de dezbatere a cererii de reexaminare, în condiţiile şi limitele fixate de art. 77 alin. (2) din Constituţie. În cazul de faţă, legea criticată s-a adoptat nu numai cu nesocotirea celor statuate prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, dar s-au depăşit din nou limitele reexaminării. Ca efect al acestei decizii, Parlamentul a dobândit dreptul de a reexamina şi dezbate legea de două ori, ca urmare a solicitării Preşedintelui României. În acest mod se poate crea o situaţie absurdă, susceptibilă de abuz, în care Parlamentul dobândeşte dreptul de a reexamina aceeaşi lege în mod repetat, în timp ce Preşedintele României are, în temeiul art. 77 alin. (2), dreptul de a solicita reexaminarea unei legi o singură dată. De aceea, este esenţial, în vederea păstrării echilibrului constituţional, ca instanţa constituţională să procedeze la soluţionarea definitivă a acestei situaţii şi să constate neconstituţionalitatea acestei legi în ansamblu, fără posibilitatea Parlamentului de a o mai reexamina. 12. În considerarea argumentelor expuse se solicită Curţii Constituţionale să admită sesizarea de neconstituţionalitate şi să constate că prevederile Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii sunt neconstituţionale, în ansamblu. 13. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere. 14. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 2/289 din 15 ianuarie 2019, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 15. Se invocă mai întâi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că Parlamentul deliberează în limitele cererii de reexaminare, dar are obligaţia să se exprime cu privire la toate textele din lege care se referă la o problemă ridicată de Preşedintele României, chiar în absenţa unei menţiuni exprese în solicitarea acestuia. Parlamentul fiind unica autoritate legiuitoare a ţării, conform prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, în raport cu solicitările cuprinse în cererea de reexaminare a Preşedintelui României, poate adopta orice fel de soluţie pe care o va considera necesară. Astfel, poate admite în întregime sau parţial solicitarea, poate să o respingă ori poate să modifice în totalitate sau parţial anumite texte care au legătură cu cererea de reexaminare, inclusiv prin recorelarea dispoziţiilor legii (Decizia nr. 991 din 1 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 6 octombrie 2008). 16. În continuare se arată că Parlamentul, ca efect al reluării procedurii legislative, poate modifica sau completa legea în conformitate cu cererea Preşedintelui, o poate menţine în forma transmisă iniţial la promulgare sau o poate respinge. În cazul în care ar da o altă redactare textelor avute în vedere de Preşedintele României în cererea de reexaminare, prin modificarea sau completarea legii, aceasta trebuie făcută astfel încât să se asigure corelarea tuturor prevederilor legii cu textele reexaminate, fie prin modificare sau completare, fie prin eliminare sau abrogare a unor texte din cuprinsul ei. Totodată, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 63 din 13 februarie 2018, art. I pct. 11, art. I pct. 21 şi art. I pct. 26 din legea trimisă la promulgare după reexaminarea la cererea Preşedintelui României au fost analizate de Curte şi s-a stabilit că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale şi, drept urmare, Parlamentul lea eliminat din conţinutul Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016. 17. Analizând punctual criticile formulate în sesizare, se arată că art. III din lege a fost adoptat de Parlament ca urmare a cererii de reexaminare a Preşedintelui României, tocmai pentru a răspunde observaţiilor acestuia, pentru a se crea temeiul legal în vederea elaborării şi aprobării ordinului comun al ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale. Acest text este necesar pentru corelarea dispoziţiilor legii reexaminate generate de modificarea art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Aceasta, întrucât în cererea de reexaminare au fost semnalate neconcordanţe între dispoziţiile legii trimise iniţial la promulgare, care modificau dispoziţiile art. 43 din ordonanţa Guvernului menţionată, iar în procedura de reexaminare la cererea Preşedintelui s-au corelat aceste dispoziţii. S-a menţinut modificarea art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000, însă, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, sintagma eliminată din textul trimis iniţial la promulgare s-a reformulat ca art. III din legea criticată. În acest sens, în Raportul comun al Comisiilor sesizate în fond, dispoziţiile art. III din lege sunt caracterizate ca fiind „o normă tranzitorie, care creează cadrul legal pentru modificările aduse de lege, cu respectarea normelor de tehnică legislativă“. Ca urmare, criticile formulate în sesizare sunt neîntemeiate. 18. Se arată că nu pot fi reţinute nici criticile referitoare la eliminarea dispoziţiilor art. I pct. 27 şi 29, „astfel cum erau prevăzute în legea adoptată în prima fază“. Punctele criticate, care se regăseau în forma iniţială a legii, pentru care s-a cerut reexaminarea conform art. 77 alin. (2) din Constituţie, reglementau modificări de corelare şi de coroborare cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 în legătură cu modificarea atribuţiilor Autorităţii Naţionale pentru Calificări. 19. Astfel, „la art. I pct. 27 din textul legii trimis iniţial la promulgare, dispoziţiile art. 24, care erau modificate prin acest punct, au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2017 pentru completarea Legii nr. 202/2006 (...), iar forma acestui articol este aceeaşi cu forma adoptată iniţial de Parlament prin legea criticată. Ca atare, nu se mai justifică modificarea textului, deşi iniţial această modificare se corobora cu modificarea adusă art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000, modificare criticată în cererea de reexaminare a Preşedintelui.“ 20. În ceea ce priveşte art. I pct. 29 din textul legii transmis iniţial la promulgare, „s-a stabilit, astfel cum reiese din Raportul comun al comisiilor sesizate în fond, că se menţine forma din Ordonanţa de urgenţă supusă aprobării, nefiind necesară actualizarea denumirii ministerului, întrucât art. 24 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2017 (...) prevede actualizarea denumirilor ministerelor în toate actele normative în vigoare, ordonanţă care este ulterioară Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016, supusă aprobării prin legea criticată.“ 21. Se mai arată că „textul de modificare a art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 era prevăzut de textul legii trimis iniţial la promulgare, la art. I pct. 28, şi a fost menţinut şi în textul legii criticate. Această dispoziţie avută în vedere în cererea de reexaminare a Preşedintelui României avea legătură directă cu dispoziţiile modificatoare prevăzute la art. I pct. 27 şi 29, din forma transmisă iniţial la promulgare, astfel, ca urmare a cererii de reexaminare, cu prilejul soluţionării acesteia, Parlamentul s-a exprimat atât cu privire la dispoziţia expres criticată, cât şi cu privire la textele de lege care se refereau la problema ridicată de Preşedinte“. 22. Referitor la critica privind art. I pct. 17 din lege se arată că nu poate fi reţinută, întrucât, „după cum reiese şi din Raportul comun al comisiilor sesizate în fond, textul iniţial al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 (...) fiind necesară corelarea celor două texte, respectiv menţinerea dispoziţiei de derogare. Modificarea trebuie să se raporteze la textul în vigoare, prorogarea termenului fiind făcută prin derogare de la prevederile actului normativ de bază.“ 23. În concluzie, se consideră că „în cadrul procedurii legislative de reexaminare, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 63/2018, (...) s-a respectat voinţa instanţei de contencios constituţional, prin eliminarea textelor expres indicate în decizie, cât şi limitele cererii de reexaminare a Preşedintelui României“. Ca urmare, se apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi se propune respingerea acesteia. 24. Preşedintele Senatului şi Guvernul nu au transmis Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 25. Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1,10,15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate. 26. Astfel, autorul sesizării este Preşedintele României, titular al dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) din Constituţie. Obiectul sesizării îl constituie o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată, încadrându-se deci în dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie. Cât priveşte termenul de sesizare a Curţii Constituţionale se constată că, în calitate de Cameră decizională, Senatul a adoptat legea la data de 26 noiembrie 2018. La data de 5 decembrie 2018, legea adoptată a fost înaintată, pentru promulgare, Preşedintelui României care, la data de 13 decembrie 2018, a sesizat Curtea Constituţională în vederea exercitării controlului de constituţionalitate a priori, aşadar în interiorul termenului de 10 zile prevăzut în art. 77 alin. (3) din Constituţie. 27. Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, criticată din punctul de vedere al neconstituţionalităţii extrinseci, în sensul depăşirii limitelor cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, astfel cum au fost stabilite prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018 a Curţii Constituţionale. 28. Prevederile constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cuprinse în art. 77 alin. (2), potrivit căruia „Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii“, precum şi în art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, potrivit cărora „(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale“ şi, respectiv, „(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.“ 29. Analizând criticile de neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acestea privesc, în mod punctual, dispoziţiile art. I pct. 7 [cu referire la art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016] şi ale art. III din legea adoptată în urma reexaminării, precum şi absenţa din lege a prevederilor art. I pct. 27 şi 29, „astfel cum erau prevăzute în legea adoptată în prima fază, acestea neavând nicio legătură cu solicitările de reexaminare ale Preşedintelui României“ şi a căror eliminare „a fost stabilită în mod expres ca fiind neconstituţională“ prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018. Ca urmare, analiza Curţii Constituţionale se referă în acest cadru la modul de respectare de către Parlament a obligaţiei impuse de art. 147 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu decizia Curţii Constituţionale“, ceea ce presupune raportarea criticilor formulate de autorul sesizării la obligaţiile pe care decizia Curţii Constituţionale le-a stabilit în sarcina legiuitorului. 30. Astfel fiind, Curtea va examina mai întâi parcursul legislativ al legii criticate, urmând apoi să analizeze, în mod distinct, susţinerile autorului sesizării, în raport cu statuările Curţii Constituţionale referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a legii, consemnate în Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018. 31. Curtea constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 adoptată iniţial de Parlament a fost trimisă Preşedintelui României în vederea promulgării la data de 30 iunie 2017. La data de 19 iulie 2017, Preşedintele României a formulat cerere de reexaminare, în temeiul art. 77 alin. (2) din Constituţie. Ca urmare a cererii de reexaminare, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 a fost adoptată la data de 19 decembrie 2017, iar la data de 27 decembrie 2017 a fost trimisă Preşedintelui României în vederea promulgării. La data de 4 ianuarie 2018, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională, formulând critici de neconstituţionalitate extrinsecă, precum şi de neconstituţionalitate intrinsecă a legii adoptate după reexaminare. Prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 6 martie 2018, Curtea Constituţională a admis obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 21 (cu referire la art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei) şi pct. 26 [cu referire la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare] din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, precum şi legea, în ansamblul său, sunt neconstituţionale. Constatarea neconstituţionalităţii legii în ansamblul său trebuie interpretată, sub aspectul efectelor deciziei Curţii Constituţionale, în lumina considerentelor reţinute la pct. 51 din decizie, potrivit cărora „se impune reluarea procedurii de dezbatere a cererii de reexaminare, în condiţiile şi limitele fixate de art. 77 alin. (2) din Constituţie.“ După reexaminarea pentru punerea în acord cu decizia Curţii Constituţionale, legea adoptată a fost trimisă Preşedintelui României la promulgare, la data de 5 decembrie 2018. La data de 13 decembrie 2018, Preşedintele României a formulat sesizarea de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentului dosar, prin care a invocat încălcarea normelor constituţionale care reglementează, pe de o parte, reexaminarea legii la cererea Preşedintelui României, iar, pe de altă parte, reexaminarea legii pentru punerea în acord cu decizia Curţii Constituţionale şi obligativitatea erga omnes a deciziilor instanţei de contencios constituţional. 32. Prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, invocată în motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, Curtea a analizat mai întâi criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, reţinând că „Parlamentul, în loc să se menţină în limitele cererii de reexaminare, a dezbătut şi adoptat o nouă formă a legii, modificând şi completând atât texte vizate de către Preşedintele României, cât şi texte străine cererii acestuia. Astfel, limitele cererii de reexaminare au fost depăşite în privinţa art. I pct. 9, 11, 14, 19, 20, 21, 23-25 şi 31, în timp ce art. I pct. 27 sau pct. 29 şi art. III din legea adoptată în prima fază au fost eliminate, deşi cererea de reexaminare nu le-a vizat. Practic, prin conţinutul normativ al legii criticate, Parlamentul s-a comportat ca şi când nu ar fi fost în procedura de reexaminare a legii, ci în procedura obişnuită/comună“. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, Curtea s-a pronunţat numai asupra acelor soluţii legislative care au fost adoptate în considerarea şi în limitele cererii de reexaminare, respectiv art. I pct. 21 (cu referire la art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005) şi pct. 26 [cu referire la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 288/2004] din lege, întrucât numai acestea au fost apreciate ca formând obiectul operei de legiferare, în condiţiile formulării unei cereri de reexaminare de către Preşedintele României. 33. Una dintre criticile formulate în motivarea prezentei obiecţii de neconstituţionalitate se referă la faptul că art. I pct. 17 [cu referire la art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016], astfel cum a fost modificat, nu a făcut obiectul cererii de reexaminare şi, prin urmare, depăşeşte limitele acesteia. Textul de lege vizat de aceste susţineri are următorul cuprins: „La articolul VIII, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins: «Prin derogare de la prevederile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şcolile doctorale îşi menţin acreditarea până la realizarea procesului de evaluare periodică, dar nu mai târziu de 1 octombrie 2020“.» 34. În forma iniţială a legii, precum şi în legea adoptată ca urmare a cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României, soluţia legislativă vizând menţinerea acreditării şcolilor doctorale/termenul maxim reglementat în acest sens era cuprinsă în art. I pct. 31. Faţă de forma iniţială, în forma legii adoptate ca urmare a reexaminării la cererea Preşedintelui României, termenul maxim pentru menţinerea acreditării şcolilor doctorale, iniţial stabilit pentru data de 1 octombrie 2019, a fost modificat pentru data de 1 octombrie 2020. În forma adoptată după punerea legii în acord cu Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018 a Curţii Constituţionale, textul este completat, în plus, cu referirea la dispoziţiile art. 158 alin. (4) şi (5) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, de la care derogă. De asemenea, pct. 31 a devenit pct. 17 din lege după reexaminarea pentru punerea în acord cu decizia Curţii Constituţionale. 35. În Raportul comun din 14 mai 2018 asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, întocmit de Comisia pentru muncă şi protecţie socială, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi şi Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 63 din 13 februarie 2018, se specifică, la pct. 38, următoarele: „pct. 31 nu a făcut obiectul cererii de reexaminare. Întrucât textul iniţial al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului a fost modificat ulterior prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 este necesară corelarea celor două texte, respectiv trebuie menţinută şi dispoziţia de derogare. Modificarea trebuie să se raporteze la textul în vigoare, prorogarea termenului fiind făcută prin derogare de la prevederile actului normativ de bază“. 36. Curtea observă că, pe parcursul legislativ al legii ce formează obiectul controlului de constituţionalitate şi independent de acesta, textul iniţial al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 a fost modificat mai întâi prin articolul unic din Ordonanţa de urgenţă nr. 54/2017 privind modificarea art. VIII alin. (3) dinOrdonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017. Ulterior, acesta a fost modificat prin articolul unic din Legea nr. 100/2018 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 4 mai 2018. 37. Curtea a analizat în jurisprudenţa sa situaţii asemănătoare, constând în intervenţii legislative care excedează cadrului cererii de reexaminare, respectiv modificarea unora dintre dispoziţiile legii între momentul formulării cererii de reexaminare de către Preşedintele României şi momentul adoptării legii reexaminate, prin acte normative (ordonanţe de urgenţă) având acelaşi obiect de reglementare ca şi legea supusă controlului de constituţionalitate. Curtea Constituţională a reţinut în acest sens că „Preşedintele României nu putea sesiza aspecte legate de conţinutul legii prin raportare la alte acte normative în vigoare în vederea corelării cu ansamblul reglementării, având în vedere faptul că (...) au intrat în fondul activ al legislaţiei ulterior formulării solicitării de către Preşedintele României şi anterior finalizării procedurii de reexaminare. În ceea ce priveşte posibilitatea Parlamentului ca în procedura legislativă de reexaminare să procedeze la corelarea unor dispoziţii legale, coordonatele trasate în jurisprudenţa Curţii statuează cu privire la acest procedeu în cadrul aceluiaşi act normativ, şi nu prin raportare la alte reglementări în vigoare“ (paragrafele 60 şi 61 din Decizia nr. 355 din 23 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 26 iulie 2018). Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că „procedura legislativă de reexaminare a unei legi este o procedură specială prin care se redeschide procedura parlamentară numai pentru criticile formulate de Preşedintele României; (...) Mai mult, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, în procesul de legiferare trebuie să se evite paralelismele legislative, fiind interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative [art. 16 alin. (1)], iar în cazul existenţei acestora se va proceda fie la abrogare, fie la concentrarea materiei în reglementări unice [art. 16 alin. (2)]. Aşadar, proiectul de act normativ trebuie să se integreze organic în sistemul legislaţiei prin corelarea cu actele normative cu care se află în conexiune (art. 13).“ (paragrafele 63 şi 64) 38. Astfel fiind, pretinsa corelare a dispoziţiilor legii adoptate cu acte normative intrate în vigoare ulterior formulării cererii de reexaminare de către Preşedintele României nu poate fi reţinută ca fiind de natură să justifice depăşirea limitelor acestei cereri. De altfel, la data la care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea legii ca urmare a depăşirii limitelor cererii de reexaminare, respectiv la 13 februarie 2018, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017 era în vigoare, ceea ce semnifică faptul că instanţa constituţională a reţinut, implicit, că acest eveniment legislativ nu poate justifica depăşirea limitelor cererii de reexaminare în privinţa art. I pct. 31 (actualul art. I pct. 17). În plus, actuala redactare a art. I pct. 17 din lege reflectă numai în parte corelarea cu dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 54/2017, aprobată prin lege. Prin menţinerea termenului stabilit în forma legii care a făcut obiectul controlului de constituţionalitate, textul conservă soluţia legislativă criticată de Preşedintele României pentru depăşirea limitelor cererii de reexaminare, constatată şi sancţionată ca atare de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018. 39. Ca urmare, Curtea constată că sunt întemeiate criticile autorului sesizării, art. I pct. 17 [cu referire la art. VIII alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016] fiind adoptat cu încălcarea art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie. 40. Autorul sesizării mai susţine că din legea criticată lipsesc dispoziţiile cuprinse la art. I pct. 27 şi 29, astfel cum erau prevăzute acestea în legea adoptată în prima fază, iar aceste texte nu au legătură cu solicitările de reexaminare ale Preşedintelui României. 41. Necesitatea eliminării art. I pct. 27 este susţinută, în punctul de vedere transmis de Preşedintele Camerei Deputaţilor, de necesitatea corelării legii adoptate cu un act normativ în vigoare, adoptat după data formulării cererii de reexaminare de către Preşedintele României, respectiv cu Ordonanţa de urgenţă nr. 73/2017 pentru completarea Legii nr. 202/2006 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, precum şi pentru modificarea art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 12 octombrie 2017. Aşadar, şi în acest caz, procedura parlamentară de reexaminare a legii criticate (19 iulie 2017-27 decembrie 2017) a interferat cu intervenţia Guvernului (12 octombrie 2017) în acelaşi domeniu de reglementare prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care, la rândul său, a intrat în procedura parlamentară de aprobare, potrivit art. 115 alin. (5) din Constituţie. Astfel, pornind de la cererea de reexaminare formulată de Preşedintele României, au fost suprapuse şi combinate proceduri distincte din punctul de vedere al obiectului, iniţiatorilor sau al modului de aprobare, context în care Parlamentul a încercat evitarea dublei legiferări, uzând de procedura de reexaminare. Pentru considerentele menţionate la pct. 2.1, aplicabile mutatis mutandis, nu poate fi reţinută pretinsa corelare invocată, întrucât aceasta s-a făcut prin raportare la alte reglementări în vigoare, iar nu în interiorul aceluiaşi act normativ. De altfel, similar situaţiei anterior analizate, această situaţie subzista la data la care Curtea Constituţională a pronunţat Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018, prin care a constatat că eliminarea art. I pct. 27 din lege depăşeşte limitele cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României. 42. Tot astfel, Curtea Constituţională a constatat, prin aceeaşi decizie, că eliminarea art. I pct. 29 din lege depăşeşte limitele cererii de reexaminare, iar referirea făcută în prezenta cauză la dispoziţiile altui act normativ în vigoare, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2017, nu poate fi reţinută ca fiind de natură să susţină eliminarea textului menţionat, în cadrul procedurii de reexaminare. 43. Astfel fiind, Curtea constată că şi criticile formulate în privinţa eliminării art. I pct. 27 şi art. I pct. 29 sunt întemeiate. 44. Autorul sesizării susţine şi că, prin adăugarea art. III în legea supusă controlului de constituţionalitate, Parlamentul a depăşit limitele cererii de reexaminare, întrucât legea adoptată în primă fază conţinea doar două articole, art. I şi II. Textul art. III din legea contestată are următorul cuprins: „Ordinul comun al ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale prevăzut la art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată prin prezenta lege, se elaborează şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“ 45. În Raportul comun din 14 mai 2018 asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii se reţin la pct. 40, cu privire la art. III din lege, următoarele: „Nemodificat. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă şi pentru a crea temeiul legal în vederea elaborării şi aprobării ordinului comun, care este o dispoziţie tranzitorie, trebuie menţinut textul adoptat de Parlament. Menţinerea este corelată cu modificările aduse art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000, tocmai pentru a răspunde observaţiilor din cererea de reexaminare.“ 46. Se observă că referirea la ordinul comun al ministrului educaţiei naţionale şi al ministrului muncii şi justiţiei sociale prevăzut de art. III din lege era realizată în art. I pct. 28 din legea în forma iniţială (care formase obiectul cererii de reexaminare), respectiv art. I pct. 16 din legea adoptată după punerea în acord cu decizia Curţii Constituţionale. Precizarea într-un text distinct a termenului în care urmează a fi adoptat acest ordin apare ca fiind o problemă de tehnică legislativă ce nu constituie, în sine, temei pentru a susţine încălcarea prevederile constituţionale invocate. Ca urmare, Curtea constată că susţinerile autorului sesizării sub acest aspect sunt neîntemeiate. 47. Având în vedere că cele trei susţineri şi critici punctuale analizate sunt subsumate problematicii neconstituţionalităţii extrinseci a legii, identificarea neconstituţionalităţii acesteia în privinţa art. I pct. 17, precum şi a eliminării art. I pct. 27 şi pct. 29 determină neconstituţionalitatea legii în ansamblul său, pe dimensiunea extrinsecă. 48. Ca efect al prezentei decizii, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile legii în limitele deciziei Curţii Constituţionale, ceea ce presupune ca dezbaterea parlamentară să fie reluată în limitele cererii de reexaminare, însă numai cu privire la dispoziţiile care au făcut obiectul sesizării şi controlului de constituţionalitate în prezenta cauză. 49. O altă soluţie, în sensul solicitat de autorul sesizării, respectiv de constatare a neconstituţionalităţii legii în ansamblu, fără posibilitatea Parlamentului de a o mai reexamina, nu are suport constituţional (câtă vreme controlul de constituţionalitate s-a realizat asupra unor dispoziţii ale legii, criticate punctual) şi este în contradicţie cu Decizia nr. 63 din 13 februarie 2018 a Curţii Constituţionale, unde s-a statuat expres că neconstituţionalitatea legii în ansamblul său pe dimensiunea extrinsecă în circumstanţele analizate „impune reluarea procedurii de dezbatere a cererii de reexaminare“, iar nu încetarea procedurii legislative. Nu este vorba de dobândirea de către Parlamentul României a „dreptului de a reexamina o lege în mod repetat“, ci de proceduri de reexaminare a legii având temeiuri şi regim constituţional diferit: art. 77 alin. (2) - reexaminarea legii la cererea Preşedintelui României şi art. 147 alin. (2) - reexaminarea legii pentru punerea în acord cu decizia Curţii Constituţionale. 50. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile educaţiei, cercetării, formării profesionale şi sănătăţii este neconstituţională în ansamblul său. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 30 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
