Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 75 din 3 martie 2025 privind interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) şi ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, precum şi ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 75 din 3 martie 2025 privind interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) şi ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, precum şi ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

EMITENT: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 291 din 2 aprilie 2025

Comenteaza legea

Dosar nr. 2.323/1/2024


┌───────────────┬──────────────────────┐
│               │- vicepreşedintele    │
│Mariana        │Înaltei Curţi de      │
│Constantinescu │Casaţie şi Justiţie - │
│               │preşedintele          │
│               │completului           │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Carmen Elena   │- preşedintele Secţiei│
│Popoiag        │I civile              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Oana     │- preşedintele Secţiei│
│Surdu          │a II-a civile         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- preşedintele Secţiei│
│Elena Diana    │de contencios         │
│Tămagă         │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Georgeta │- judecător la Secţia │
│Nicolae        │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristina       │- judecător la Secţia │
│Truţescu       │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Adina Georgeta │- judecător la Secţia │
│Ponea          │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihai Andrei   │- judecător la Secţia │
│Negoescu-Gândac│I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Liviu │- judecător la Secţia │
│Zidaru         │I civilă              │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Iulia Manuela  │- judecător la Secţia │
│Cîrnu          │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Minodora       │- judecător la Secţia │
│Condoiu        │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Ianina         │- judecător la Secţia │
│Blandiana      │a II-a civilă         │
│Grădinaru      │                      │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petronela Iulia│- judecător la Secţia │
│Niţu           │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona Maria   │- judecător la Secţia │
│Zarafiu        │a II-a civilă         │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Carmen Maria   │de contencios         │
│Ilie           │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Maria Hrudei   │de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Ionel Florea   │de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Alina Pohrib   │de contencios         │
│               │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
├───────────────┼──────────────────────┤
│               │- judecător la Secţia │
│Ramona Maria   │de contencios         │
│Gliga          │administrativ şi      │
│               │fiscal                │
└───────────────┴──────────────────────┘

    1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.323/1/2024, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul).
    2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
    3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.
    4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă în Dosarul nr. 3.042/90/2020.
    5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
    6. De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.
    7. În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile.
    ÎNALTA CURTE,
    deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
    I. Titularul şi obiectul sesizării
    8. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din 26 septembrie 2024, în Dosarul nr. 3.042/90/2020, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:
    Interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) şi ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 (Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010), precum şi ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), respectiv:
    1. dacă, în urma intrării în vigoare a prevederilor art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015), astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-
    bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), personalul din sistemul public de asistenţă socială (familia ocupaţională „Sănătate“) mai este îndreptăţit la plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispoziţiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010;

    2. dacă personalul din sistemul public de asistenţă socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 este îndreptăţit la plata sporului sus-menţionat;
    3. dacă emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă conform art. 5 alin. (1) şi (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, precum şi nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către şeful ierarhic superior şi aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară/asistenţă socială, conform art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, reprezintă cerinţe prealabile obligatorii pentru acordarea sporului de 15%, conform art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 şi lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010.

    9. Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 octombrie 2024 cu nr. 2.323/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 3 martie 2025.

    II. Norma de drept intern ce formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile
    10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016    ART. 3^2

    "(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, salariile de bază ale personalului prevăzut la cap. I pct. 1, 2 şi 3 din anexa nr. III - Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Sănătate» la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilesc potrivit anexei nr. 1.
(2) Începând cu luna august 2016, reîncadrarea personalului prevăzut la alin. (1) se face pe funcţiile, gradele/treptele profesionale şi gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă, potrivit anexei nr. 1.
(3) În situaţia în care salariile de bază determinate potrivit alin. (1) sunt mai mici decât cele aferente lunii iulie 2016, se păstrează cele aferente lunii iulie 2016 (...)"

    11. Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010    ART. 5

    "(1) Sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă potrivit buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, ce se eliberează pe baza următoarelor criterii:
    a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activităţii desfăşurate la locul de muncă;
    b) gradul de creştere a indicilor de morbiditate la locurile de muncă respective;
    c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă.
(2) Buletinele de determinare prin expertizare a locurilor de muncă se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică şi se avizează de inspectoratele teritoriale de muncă, care constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor de muncă şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionează normal. (...)"

    Anexa nr. 3 - Sporurile acordate în baza prevederilor paragrafului „Sporuri şi alte drepturi specifice“, pct. 1 lit. a) şi h) din nota aferentă anexei nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
    Locurile de muncă, categoriile de personal şi mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite (stres, risc etc.) (...)
    B. „Spor de 15% din salariul de bază (...)
    19. personalul din unităţile de asistenţă socială, respectiv centre rezidenţiale, centre de zi şi servicii acordate în stradă, unităţi de îngrijiri la domiciliu, inclusiv serviciile de asistenţă maternală, precum şi unităţile medico-sociale. (...)“

    12. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare
    Anexa nr. III - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“
    Capitolul II - Reglementări specifice personalului din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale
    ART. 15

    "(1) În unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...)
    e) pentru activităţi care se desfăşoară în condiţii deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. (...)"

    III. Expunerea succintă a procesului
    13. Prin cererea înregistrată la data de 26 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta Uniunea Sindicală Judeţeană Vâlcea - Sindicatul Sanitas Protecţia Copilului Râmnicu Vâlcea, în numele şi pentru membrii de sindicat, personal din cadrul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Milcoiu, a chemat-o în judecată pe pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea, solicitând, printre altele, să se dispună obligarea pârâtei la calculul şi plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispoziţiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi art. 15 capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, începând cu data de 1 decembrie 2016 şi în viitor, pentru fiecare dintre reclamanţii din tabelele anexate (capătul 7 al cererii).
    14. În motivare reclamanţii au arătat, în esenţă, că au calitatea de salariaţi ai pârâtei, care le-a încălcat drepturile salariale, respectiv acordarea şi plata sporurilor prevăzute în legea aplicabilă: Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018), în forma modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 153/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială“ (Hotărârea Guvernului nr. 589/2018), Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), şi contractul colectiv de muncă şi actul adiţional valabile în unitate pentru perioada 2016-2019.
    15. Cu privire la capătul şapte al cererii de chemare în judecată (ce face obiectul criticilor în apel), având ca obiect obligarea pârâtei la calculul şi plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispoziţiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, începând cu 1 decembrie 2016 şi în viitor, reclamanţii au susţinut că sunt îndreptăţiţi la acest spor faţă de dispoziţiile legale menţionate, care fac referire la „personalul din unităţile de asistenţă socială, respectiv centre rezidenţiale, centre de zi şi servicii acordate în stradă, unităţi de îngrijiri la domiciliu, inclusiv serviciile de asistenţă maternală, precum şi unităţile medico-sociale“.
    16. Reclamanţii au susţinut şi că, potrivit prevederilor art. 5 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, pentru sporul de stres şi risc de 15% nu este necesar buletin de expertizare.
    17. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, arătând că, referitor la capătul de cerere nr. 7, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare (Legea-cadru nr. 330/2009), trebuie avută în vedere Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 28 martie 2017 (Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017).
    18. De asemenea, a susţinut că în cadrul Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului nu s-a înregistrat niciun caz de îmbolnăvire profesională, niciun caz de accident de muncă, iar indicele de morbiditate nu poate fi luat în calcul, neavând cazuri de decese cauzate de condiţiile de muncă la locurile de muncă respective. Pe de altă parte, buletinele de determinare se eliberează de compartimentele de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică, potrivit art. 5 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010.
    19. Prin Sentinţa civilă nr. 867 din 5 aprilie 2023, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, printre altele, a admis petitul 7 al cererii precizate şi a obligat pârâta la calculul şi plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispoziţiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, începând cu data de 1 decembrie 2016 şi până la 1 aprilie 2018. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare pentru sumele calculate conform acestei sentinţe de la data scadenţei până la data plăţii efective, precum şi să elibereze reclamanţilor adeverinţe din care să rezulte că au beneficiat de sporul acordat prin sentinţă.
    20. Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, personalul din unităţile de asistenţă socială, respectiv centre rezidenţiale, centre de zi şi servicii acordate în stradă, unităţi de îngrijiri la domiciliu, inclusiv serviciile de asistenţă maternală, precum şi unităţile medico-sociale beneficiază de un spor de 15% din salariul de bază.
    21. Reclamanţii sunt personal din sistemul public de asistenţă socială, salarizarea acestora făcându-se potrivit Legii-cadru nr. 330/2009, Legii-cadru nr. 284/2010 şi celorlalte acte normative care au reglementat salarizarea personalului încadrat în unităţile bugetare. Ei fac parte din familia ocupaţională „Sănătate“, aşa cum a fost reglementată iniţial prin Legea-cadru nr. 284/2010 - anexa nr. III capitolul I, dar şi conform art. 172 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 95/2006).
    22. Faptul că reclamanţilor li se aplică Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 este stabilit chiar în art. 2 din acest act normativ, deci aceştia au fost incluşi în familia ocupaţională „Sănătate“, beneficiind de toate drepturile salariale acordate în baza legislaţiei aplicabile
    23. Raportat la textele de lege menţionate, instanţa a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi să beneficieze de sporul de 15% pentru lucrul în condiţii speciale, care rezultă din dispoziţiile legale invocate. De asemenea, a reţinut că art. 6 din anexa nr. 8 lit. d) din Regulamentul de acordare a sporurilor pentru salariaţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, parte a contractului colectiv de muncă la nivelul direcţiei, valabil pentru perioada 2016-2018, înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea cu nr. 6 din 4 martie 2016, reia identic formularea prevăzută de Legea-cadru nr. 284/2010, întărind încă o dată îndreptăţirea reclamanţilor de a beneficia de un spor de 15% pentru lucrul în condiţii deosebite.
    24. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea şi reclamanta Uniunea Sindicală Judeţeană Vâlcea - Sindicatul Sanitas Protecţia Copilului Râmnicu Vâlcea, în numele membrilor de sindicat.
    25. Prin apelul declarat de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea s-a susţinut, cu privire la petitul 7 al cererii (care prezintă interes pentru sesizarea de faţă), în esenţă, că, în urma adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, reclamanţii nu mai sunt îndreptăţi la acest spor şi că legiuitorul a stabilit criteriile după care se acordă sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, iar aceste criterii nu se regăsesc la locurile de muncă unde îşi desfăşoară activitatea reclamanţii. De asemenea, a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, întrucât nu s-a înregistrat niciun caz de îmbolnăvire profesională, niciun caz de accident de muncă, iar indicele de morbiditate nu poate fi luat în calcul, neavând cazuri de decese cauzate de condiţiile de muncă la locurile de muncă respective. De asemenea, buletinul de determinare pe care îşi întemeiază reclamanţii cererea nu este întocmit în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acel moment, motiv pentru care nu poate fi luat în considerare (nu este avizat de inspectoratul teritorial de muncă, nu a fost stabilită mărimea concretă a sporurilor, nu au fost făcute nominalizările personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către şeful ierarhic superior).
    26. Prin apelul declarat de sindicat s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii petitelor 1-4 ale cererii de chemare în judecată, însă acesta nu cuprinde chestiuni care să facă obiectul prezentei sesizări.
    27. La termenul din 11 septembrie 2024, instanţa de trimitere a pus în discuţie sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu dezlegarea problemei de drept menţionate la pct. 8 din prezenta decizie.
    28. Prin Încheierea din 26 septembrie 2024, s-au dispus sesizarea instanţei supreme, precum şi suspendarea cauzei.

    IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării
    29. Instanţa de trimitere a reţinut caracterul admisibil al prezentului demers, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 raportat la art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:
    - obiectul prezentului dosar (drepturi băneşti - spor pentru condiţii deosebit de periculoase) se circumscrie domeniului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) din acest act normativ;
    – sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024;
    – există o cauză aflată în curs de judecată, în ultimă instanţă, în competenţa legală a unui complet de judecată al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă;
    – litigiul pendinte este început după intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă, acţiunea fiind înregistrată pe rolul instanţei la data de 26 octombrie 2020;
    – chestiunea de drept ce necesită a fi lămurită ridică dificultăţi de interpretare a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) şi ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, deoarece normele legale nu sunt clare în ceea ce priveşte măsura în care acestea continuă să producă efecte după introducerea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, a art. 3^2 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, respectiv se pune problema dacă mai poate fi acordat sporul de 15% din salariul de bază prevăzut la lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi în art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, ulterior acestei modificări legislative. În cazul în care se apreciază că normele care au instituit acest spor au supravieţuit intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, se pune problema dacă emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, conform art. 5 alin. (1) şi (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, precum şi nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către şeful ierarhic superior şi aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară/asistenţă socială, conform art. 15 alin. (1) din acelaşi regulament, reprezintă cerinţe prealabile obligatorii pentru acordarea sporului de 15% din salariul de bază;
    – chestiunea de drept ce necesită intervenţia instanţei supreme este una reală, veritabilă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi controversate;
    – de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor amintite depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât obiectul cauzei este reprezentat de plata sumelor reprezentând sporul de 15% din salariul de bază prevăzut de dispoziţiile legale sus-menţionate începând cu data de 1 decembrie 2016, iar în cadrul apelului declarat de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea s-a susţinut că, odată cu adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, reclamanţii nu mai sunt îndreptăţi la acest spor. De asemenea, s-a susţinut de către pârâtă că buletinul de determinare invocat de reclamanţi nu este întocmit conform dispoziţiilor legale şi că nu sunt îndeplinite condiţiile de la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, întrucât nu s-a înregistrat niciun caz de îmbolnăvire profesională, niciun caz de accident de muncă, iar indicele de morbiditate nu poate fi luat în calcul neavând cazuri de decese cauzate de condiţiile de muncă la locurile de muncă respective;
    – chestiunea de drept este nouă, nefiind identificată o jurisprudenţă conturată a instanţelor naţionale în interpretarea şi aplicarea acestor texte legale în situaţii similare celei deduse judecăţii;
    – în urma consultării jurisprudenţei instanţei supreme, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-o hotărâre pronunţată în recurs în interesul legii. În ceea ce priveşte Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, instanţa de trimitere a reţinut că, deşi prin aceasta au fost dezlegate anumite aspecte referitoare la condiţiile de acordare a sporurilor pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, conform Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, iar aceste dezlegări pot prezenta relevanţă şi în prezenta cauză, totuşi nu există identitate între problema de drept în discuţie în speţa de faţă şi cea analizată în decizia amintită;
    – problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
    30. Părţile nu şi-au exprimat punctul de vedere cu privire la problema de drept în discuţie.

    VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept
    31. Completul de judecată învestit cu soluţionarea apelurilor în Dosarul nr. 3.042/90/2020 a reţinut că dispoziţiile art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu înlătură de la aplicare Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, rămânând valabile statuările din Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017.
    32. Se apreciază că Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 a produs efecte până la abrogarea sa, ca urmare a adoptării Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, dispoziţiile art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nefiind de natură a înlătura de la aplicare prevederile regulamentului.
    33. Aşa cum s-a arătat de către instanţa supremă, Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 continuă să îşi producă efectele şi ulterior datei de 1 ianuarie 2011, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispoziţiile Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale şi al ministrului finanţelor publice nr. 42/77/2011 (Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 42/77/2011), care reglementează sporurile pentru condiţii de muncă ce vor fi acordate până la aprobarea unui regulament în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (paragraful 61). Supravieţuirea Legii-cadru nr. 330/2009 şi a normelor sale de aplicare, precum cele menţionate în Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, ulterior abrogării sale prin art. 39 din Legea-cadru nr. 284/2010, constituie una dintre cele două excepţii acceptate de la principiile care guvernează acţiunea legii civile în timp (principiul neretroactivităţii legii civile noi şi principiul aplicării imediate a legii civile noi), fiind prevăzută expres în anexa la Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 42/77/2011 (la pct. II lit. B), circumscrisă unei situaţii determinate (aceea a sporurilor pentru condiţii de muncă) şi justificată de imposibilitatea aplicării legii noi, din perspectiva art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 (prin care reglementează aceste sporuri), ca urmare a prorogării succesive a intrării în vigoare a acestui articol până la 1 ianuarie 2017 (paragraful 62).
    34. Cât timp un regulament care să reglementeze locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea corectă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzute în anexele nr. I-VIII la Legea-cadru nr. 284/2010 (în care se încadrează şi anexa nr. III) nu a fost adoptat, aplicarea dispoziţiilor art. 21 fiind amânată succesiv prin legile anuale de salarizare, statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017 au rămas valabile până la adoptarea regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017.
    35. De altfel, art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, a reglementat o excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, iar nu de la cele ale art. 1 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, numai acestea din urmă prezentând relevanţă din perspectiva mărimii sporurilor şi condiţiilor de acordare a acestora pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“.
    36. În ceea ce priveşte chestiunea îndreptăţirii la plata sporului sus-menţionat a personalului din sistemul public de asistenţă socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 (dată indicată prin raportare la situaţia concretă din speţă privind momentul naşterii raporturilor de muncă ale anumitor reclamanţi), această problemă de drept se ridică din perspectiva interpretării prevederilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice (Legea nr. 285/2010), forma anterioară abrogării prin Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la dispoziţiile art. 3^2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016.
    37. Astfel, referitor la acordarea sporului de 15% pentru condiţii deosebite, Curtea a reţinut existenţa mai multor acte normative adoptate succesiv, finalitatea urmărită fiind salarizarea unică a bugetarilor, inclusiv a celor din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“.
    38. Reţinând dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010), ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 şi ale art. 3^2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, instanţa de trimitere a apreciat că, în acest context legislativ, se naşte întrebarea dacă, în măsura în care sporul de 15% pentru condiţii deosebite a fost introdus în salariul de bază ca sumă compensatorie, personalul angajat ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 mai poate beneficia de sporul în discuţie, în contextul reîncadrării dispuse prin dispoziţiile art. 3^2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016.
    39. Opinia instanţei este în sensul că dreptul la acordarea acestui spor a supravieţuit chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a dobândit o nouă denumire, sumă compensatorie, fiind inclus în salariul de bază, putând fi acordat inclusiv personalului angajat după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 şi până la adoptarea Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, care a abrogat Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, nemaifiind prevăzut acest spor în forma iniţială pentru personalul din unităţile de asistenţă socială.
    40. Cu privire la chestiunea legată de interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) şi ale art. 15 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, instanţa de trimitere a constatat necesară sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât normele de drept referitoare la emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă şi la nominalizarea personalului care beneficiază de sporuri sunt susceptibile de interpretări diferite în speţa de faţă, părţile având opinii contrare cu privire la obligativitatea parcurgerii acestor proceduri.
    41. Opinia instanţei cu privire la această chestiune este în sensul că sporul de 15% din salariul de bază reglementat de lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi de art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 se acordă numai în măsura în care se dovedeşte că personalul îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, pe baza buletinelor de determinare şi a nominalizării personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către şeful ierarhic superior şi aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate, în condiţiile art. 5 alin. (1), (2) şi art. 15 alin. (1) din acelaşi regulament.
    42. Astfel cum s-a reţinut prin Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate“, condiţiile de acordare a acestora sunt cele stabilite prin Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010. Or, emiterea buletinelor de determinare prin expertizare a locurilor de muncă precum şi nominalizarea personalului potrivit art. 15 alin. (1) din regulamentul menţionat reprezintă condiţii impuse de actul normativ menţionat pentru acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, condiţii periculoase şi condiţii periculoase sau vătămătoare de muncă, categorie în care se include şi sporul de 15% din salariul de bază aflat în discuţie în speţă.

    VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie
    43. La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au comunicat un număr redus de hotărâri judecătoreşti, precum şi opinii teoretice exprimate de judecători în problema de drept supusă dezlegării, din care a rezultat o practică judiciară unitară.
    44. Astfel, s-a apreciat că, în urma intrării în vigoare a prevederilor art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, personalul din sistemul public de asistenţă socială (familia ocupaţională „Sănătate“) este îndreptăţit, în continuare, la plata sporului de 15% din salariul de bază, potrivit Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 10 din 20 februarie 2017.
    45. Acest spor poate fi acordat inclusiv personalului angajat după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 şi până la adoptarea Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, care a abrogat Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010. Astfel, dreptul la acordarea acestui spor a supravieţuit chiar dacă a cunoscut o evoluţie în planul reglementării şi a fost introdus în salariul de bază ca sumă compensatorie, personalul angajat beneficiind de sporul în discuţie în contextul reîncadrării dispuse prin dispoziţiile art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016.
    46. Cu privire la a treia chestiune de drept din cuprinsul sesizării s-au luat în considerare dispoziţiile art. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010. Astfel, s-a considerat că sporul de 15% din salariul de bază se acordă numai în măsura în care se dovedeşte că personalul îşi desfăşoară activitatea în condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, pe baza buletinelor de determinare şi a nominalizării personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către şeful ierarhic superior, cu aprobarea comitetului director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate, în condiţiile art. 5 alin. (1), (2) şi art. 15 alin. (1) din acelaşi regulament.
    47. În acest sens au opinat Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă, Curtea de Apel Iaşi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă, Tribunalul Vaslui, Tribunalul Buzău - Secţia I civilă, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
    48. S-au depus următoarele hotărâri judecătoreşti: sentinţele civile nr. 115 din 5 martie 2019 şi nr. 1.344 din 29 noiembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Sibiu - Secţia I civilă, definitive prin deciziile nr. 1.329 din 10 octombrie 2019, respectiv nr. 512 din 11 iunie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă; deciziile civile nr. 1.882 din 4 decembrie 2023, nr. 885 din 9 mai 2022, nr. 1.263 din 11 octombrie 2019, nr. 520 din 26 aprilie 2018, nr. 894 din 30 iunie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a litigii de muncă şi asigurări sociale; Sentinţa civilă nr. 481 din 11 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Vrancea - Secţia I civilă, schimbată în parte (în privinţa acordării sporului cu respectarea limitei prevăzute de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017) prin Decizia civilă nr. 966 din 13 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale; Decizia nr. 432 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
    49. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

    VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale
    50. Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 15 din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010, respingând excepţiile invocate (Decizia nr. 893 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2022).

    IX. Raportul asupra chestiunii de drept
    51. Judecătorii-raportori au constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate a sesizării, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu se verifică existenţa unei veritabile chestiuni de drept care să genereze, prin interpretări diferite, practică neunitară.

    X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
    Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
    52. Analiza condiţiilor de admisibilitate a sesizării are ca premisă faptul că aceasta se fundamentează pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.
    53. Sfera de aplicare a acestui act normativ este circumscrisă prin dispoziţiile art. 1, de unde rezultă că ordonanţa de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.
    54. Potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
    55. Aşadar, din punctul de vedere al admisibilităţii vor fi examinate atât condiţiile speciale instituite prin dispoziţiile art. 1 şi 2 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cât şi cele care decurg din cuprinsul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidenţă este atrasă prin efectul normei de trimitere prevăzute la art. 4 din ordonanţa de urgenţă.
    56. Ca atare, admisibilitatea sesizării presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
    (I) existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă sau în calea de atac;
    (II) cauza să facă parte din categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024;
    (III) existenţa unei chestiuni de drept susceptibile să dea naştere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu;
    (IV) soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;
    (V) asupra chestiunii de drept Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi, de asemenea, chestiunea de drept în discuţie să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

    57. Sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate referitoare la obiectul cauzei în care a fost formulată cererea de pronunţare a hotărârii prealabile şi stadiul procedurii, întrucât instanţa de trimitere este învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva unei sentinţe pronunţate în materia litigiilor de muncă, fiind pusă în discuţie chestiunea acordării sporului de 15% pentru condiţii deosebite, după introducerea, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, a art. 3^2 alin. (1) şi (2) în conţinutul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.
    58. În privinţa celorlalte condiţii, care să facă admisibil demersul, referitoare la existenţa unei veritabile chestiuni de drept, care să genereze, prin interpretări diferite, practică neunitară, asupra căreia instanţa supremă să nu se fi pronunţat, şi, de asemenea, referitoare la modalitatea în care dezlegările în drept solicitate s-ar repercuta asupra soluţionării cauzei în apel, din perspectiva criticilor formulate, se constată că ele nu sunt întrunite, în raport cu cele trei întrebări ale sesizării, pentru argumentele ce vor fi arătate în continuare.
    59. Cu privire la prima întrebare, instanţa de trimitere solicită lămuriri în legătură cu îndreptăţirea personalului din sistemul public de asistenţă socială (familia ocupaţională „Sănătate“) de a mai primi sporul de 15% prevăzut de lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi de art. 15 alin. (1) lit. e) din anexa nr. III la Legea- cadru nr. 284/2010, ca urmare a intrării în vigoare a art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016.
    60. Fără să releve în ce ar consta dificultatea problemei, în contextul în care există deja o dezlegare cu valoare de principiu dată de instanţa supremă, conform Deciziei nr. 10 din 20 februarie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa de trimitere, dimpotrivă, îşi expune punctul de vedere, arătând de ce consideră că îşi păstrează actualitatea statuările obligatorii ale deciziei pronunţate anterior într-un mecanism de unificare a priori, care a urmărit tocmai preîntâmpinarea practicii divergente.
    61. Or, s-a stabilit, potrivit deciziei menţionate, că Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 (care a reglementat mărimea concretă a sporurilor şi condiţiile de acordare a acestora pentru familia ocupaţională „Sănătate“) a continuat să îşi producă efectele şi după abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 prin Legea-cadru nr. 284/2010, ca urmare a trimiterii exprese făcute prin dispoziţiile Ordinului nr. 42/77/2011 şi a imposibilităţii punerii în aplicare a legii noi, din perspectiva dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 284/2010, prorogate succesiv de la aplicare, fără să fi fost adoptate alte regulamente pentru stabilirea sporurilor pentru condiţii deosebite de muncă (paragrafele 59-63 din Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, menţionată).
    62. În raport cu aceste dezlegări obligatorii, în mod evident, cât timp în aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010 nu a fost adoptat un alt regulament, care să stabilească locurile de muncă, mărimea concretă a sporurilor şi categoriile de personal cărora li se datorează, pentru a deveni astfel efectivă norma, a continuat să-şi producă efecte vechiul regulament, adoptat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, niciun impediment de interpretare nerelevând sub acest aspect instanţa de trimitere.
    63. Mai mult, motivându-şi punctul de vedere, completul de judecată identifică un argument suplimentar, dat de obiectul de reglementare a art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, care instituie o excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (referitor la cuantumul salariile de bază), iar nu de la art. 1 alin. (2) privitor la cuantumul sporurilor.
    64. În concluzie, prima întrebare nu se circumscrie unei chestiuni de drept în sensul cerut pentru declanşarea mecanismului hotărârii prealabile, întrucât, pe de o parte, nu se indică în ce ar consta dificultatea acesteia, iar, pe de altă parte, subzistă dezlegările cu valoare de principiu ale instanţei supreme, aplicabile mutatis mutandis.
    65. Prin cea de-a doua întrebare instanţa de trimitere solicită lămuriri în legătură cu acordarea sporului pentru condiţii deosebite de 15% personalului din sistemul public de asistenţă socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 şi are, de asemenea, caracter inadmisibil, pentru argumente similare, legate de lipsa dificultăţii, precum şi de lipsa legăturii punctuale cu fondul criticilor ce au învestit instanţa de trimitere ca instanţă de apel.
    66. Astfel, niciun element de dificultate nu a fost relevat în formularea acestei solicitări, în contextul în care, cu referire la evoluţia legislativă în materie, instanţa identifică faptul că sporul menţionat a fost introdus în salariul de bază ca sumă compensatorie, „supravieţuind“ aşadar, chiar dacă sub o altă denumire, de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 până la adoptarea Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 (care a abrogat Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010).
    67. În plus, din perspectiva legăturii cu soluţionarea pricinii în apel, se constată că aceasta nu este demonstrată, în condiţiile în care, prin criticile formulate, pârâta susţine, pe de o parte, că nu s-ar datora sporul pentru condiţii deosebit de periculoase şi, pe de altă parte, că nu se regăsesc criteriile prevăzute de lege la locurile de muncă unde îşi desfăşoară activitatea reclamanţii, pentru a fi acordat un astfel de spor.
    68. Or, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase are o altă reglementare şi presupune întrunirea altor condiţii decât cel pentru condiţii deosebite (stres sau risc) asupra căruia s-a pronunţat prima instanţă. În privinţa sporului pentru condiţii deosebit de periculoase, soluţia tribunalului a fost de admitere a excepţiei de litispendenţă şi de disjungere, cu formarea unui alt dosar, aşa încât, raportat la această soluţie, nu este demonstrată nici existenţa legăturii necesare între întrebarea formulată şi consecinţele obţinerii unei dezlegări asupra modalităţii de soluţionare a fondului criticilor din apel.
    69. În legătură cu cea de-a treia întrebare se constată că ea se referă la împrejurarea dacă „emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, precum şi nominalizarea personalului care beneficiază de spor, de către şeful ierarhic superior şi aprobarea de către comitetul director, cu acordul sindicatelor“ reprezintă cerinţe prealabile pentru acordarea sporului de 15%, şi este, de asemenea, formulată cu nerespectarea cerinţelor de admisibilitate specifice procedurii hotărârii prealabile.
    70. Formulând această întrebare, instanţa nu argumentează în ce ar consta dificultatea interpretării normei art. 5 alin. (1) şi (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, care stabileşte în mod clar condiţiile care trebuie îndeplinite, arătând doar că „părţile din proces au opinii contrare cu privire la obligativitatea parcurgerii procedurii“.
    71. Or, împrejurarea că părţile procedurii judiciare adoptă o poziţie contrară, în legătură cu interpretarea unei norme, nu este una aptă să demonstreze neclaritatea textului legal, având în vedere că, de regulă, într-un proces părţile se situează pe poziţii contradictorii, construindu-şi apărarea şi prin abordări, interpretări diferite ale normelor aplicabile litigiului. Tocmai de aceea atributul funcţiei jurisdicţionale este să tranşeze litigiul prin interpretarea şi aplicarea corectă a normei incidente asupra raportului juridic concret dedus judecăţii.
    72. Instanţa de trimitere nu numai că nu indică o neclaritate sau imprecizie a normei, susceptibilă de mai multe interpretări, care ar pune-o în imposibilitate să deceleze sensul acesteia, dar face trimitere, argumentând-şi punctul de vedere, la repere pe care le deduce inclusiv din dezlegările conţinute de Decizia nr. 10 din 20 februarie 2017, pronunţată de instanţa supremă în mecanism de unificare prealabilă, conform cărora condiţiile de acordare a sporurilor sunt cele stabilite potrivit Regulamentului aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, printre care figurează emiterea buletinelor de expertizare, precum şi nominalizarea personalului.
    73. În acelaşi timp, din perspectiva legăturii întrebării cu soluţionarea cauzei în apel, se constată că instanţa de trimitere nu arată în ce fel s-ar repercuta rezultatul unei astfel de dezlegări asupra analizei pe care urmează să o efectueze cu privire la criticile formulate.
    74. Din examinarea criticilor deduse judecăţii prin cele două apeluri rezultă că nu este pusă în discuţie procedura acordării sporului de 15%, ci existenţa sau inexistenţa, la locul de muncă al reclamanţilor, a condiţiilor specifice, apte să atragă acordarea respectivului spor.
    75. Acestea sunt însă aspecte de fapt ale pricinii, evaluabile pe baza probelor, nesusceptibile de a face obiectul unor dezlegări în drept de principiu, pe calea mecanismului prevăzut de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, coroborat cu art. 519 din Codul de procedură civilă.
    76. În consecinţă, faţă de neregularităţile procedurale constatate în legătură cu toate cele trei întrebări formulate, se va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea, aceasta fiind formulată, de altfel, nu dintr-o dificultate întâmpinată de instanţa de trimitere cu privire la problemele de drept ale judecăţii, ci dintr-o înţelegere eronată a obligativităţii promovării acesteia prin raportare la dispoziţiile art. 2 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 3.042/90/2020, cu privire la următoarea problemă de drept:
    Interpretarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi (2) şi ale lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, precum şi ale art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv:
    1. dacă în urma intrării în vigoare a prevederilor art. 3^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, personalul din sistemul public de asistenţă socială (familia ocupaţională „Sănătate“) mai este îndreptăţit la plata sporului de 15% din salariul de bază conform dispoziţiilor lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010 şi art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010;
    2. dacă personalul din sistemul public de asistenţă socială angajat ulterior datei de 1 decembrie 2016 este îndreptăţit la plata sporului sus-menţionat;
    3. dacă emiterea buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă, conform art. 5 alin. (1) şi (2) din Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010, precum şi nominalizarea personalului care beneficiază de spor pe locuri de muncă de către şeful ierarhic superior şi aprobarea de comitetul director, cu acordul sindicatelor reprezentative la nivel de unitate semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară/asistenţă socială, conform art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, reprezintă cerinţe prealabile obligatorii pentru acordarea sporului de 15%, conform art. 15 alin. (1) lit. e) capitolul II din anexa nr. III la Legea-cadru nr. 284/2010 şi lit. B pct. 19 din anexa nr. 3 la Regulamentul aprobat prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 547/2010.

    Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 martie 2025.

                    VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
                    MARIANA CONSTANTINESCU
                    Magistrat-asistent,
                    Elena Adriana Stamatescu

    ------

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 75 din 3 martie 2025

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 Modele de Contracte Civile si Acte Comerciale conforme cu Noul Cod civil si GDPR"