Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, excepţie ridicată de Petronel Chiriac în Dosarul nr. 14.839/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 558D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 657D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, excepţie ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din Bucureşti, în numele şi pentru membrii de sindicat Elena Burdulea, Maria Iuliana Cîrstoniu şi alţii, precum şi de Emil Crişan, Cătălin Florian Popescu şi alţii în Dosarul nr. 24.197/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 657D/2020 la Dosarul nr. 558D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care subliniază că dreptul la prima de vacanţă are sorginte legală, nefiind un drept fundamental, şi invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2021 şi Decizia nr. 288 din 27 aprilie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 6 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 14.839/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă. Excepţia a fost ridicată de Petronel Chiriac cu prilejul soluţionării apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti. 8. Prin Încheierea din 15 mai 2020, pronunţată în Dosarul nr. 24.197/3/2018, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din Bucureşti, în numele şi pentru membrii de sindicat Elena Burdulea, Maria Iuliana Cîrstoniu şi alţii, precum şi de Emil Crişan, Cătălin Florian Popescu şi alţii cu prilejul soluţionării apelului împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate într-o cauză având ca obiect pretenţii. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, prin aplicarea acestora, angajaţii nu mai beneficiază de prima de vacanţă în bani, ci doar sub forma voucherelor de vacanţă, inferioare ca valoare. Se arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, o parte din salariaţi, care au efectuat concediul de odihnă aferent anului 2017, au încasat prima de vacanţă prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil, în cuantumul şi sub forma prevăzut de acesta, iar ulterior datei de 1 iulie 2017, salariaţilor care au efectuat concediul de odihnă le-a fost refuzată acordarea acestui drept (adaos salarial prevăzut de convenţia colectivă), deoarece legea interzice acordarea primei de vacanţă în bani şi condiţionează acordarea primei de vacanţă, stabilind că aceasta se acordă numai sub forma voucherelor de vacanţă în limita a 1.450 lei pentru un salariat. În aceste condiţii, este evidentă încălcarea principiului constituţional prevăzut de art. 16 alin. (1) şi, implicit, a art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, deoarece are loc excluderea unor angajaţi de la beneficiul unui drept legal constituit, pe care angajatorul era obligat să-l acorde potrivit art. 40 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Aşadar, se încalcă principiul egalităţii de tratament, deoarece în cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii, iar, potrivit legii, constituie discriminare actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă care au ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii. 10. De asemenea, deşi contractul colectiv de muncă constituie legea părţilor, iar executarea acestuia este obligatorie pentru părţi (art. 148 din Legea nr. 62/2011), se constată ingerinţa legiuitorului în executarea convenţiei colective, prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017. Astfel, fără a modifica în mod explicit reglementările contractului colectiv de muncă legal încheiat, legiuitorul intervine în executarea acestuia în sensul interzicerii acordării primei de vacanţă, astfel cum este prevăzută în acordul colectiv. Se încalcă şi dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, care dispun că este interzisă orice imixtiune a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă, şi ale art. 41 alin. (5) din Constituţie, care garantează executarea convenţiilor colective legal încheiate. 11. Distinct, se susţine că este încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în măsura în care efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, de modificare a modului de acordare a voucherelor de vacanţă, intervin în executarea clauzelor contractelor colective de muncă încheiate anterior intrării sale în vigoare, înlocuind ope legis drepturile statuate de părţile semnatare ale convenţiei colective cu cele legale, inferioare ca valoare. Nefiind în vigoare la momentul încheierii contractului colectiv de muncă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 nu poate stinge, din perspectiva constituţională, drepturile recunoscute de angajator prin semnarea convenţiei colective. Apariţia unor legi ulterior încheierii unui contract colectiv de muncă nu este de natură să afecteze clauzele sale, pentru că ar însemna ca legea civilă să retroactiveze. Potrivit Constituţiei, dreptul la primă de vacanţă aferentă anului 2017 s-a născut în temeiul contractului colectiv de muncă încheiat anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 şi ale cărui clauze produc efecte până la data încetării sale, indiferent de modificările legislative intervenite între timp. Se mai susţine că drepturile salariale ale autorilor excepţiei, prevăzute în convenţia colectivă, nu pot fi suprimate, în timp ce colegilor acestora, care sunt angajaţi în cadrul aceleiaşi unităţi, le-au fost acordate astfel cum au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă. Este de neacceptat ca drepturile prevăzute în contractul colectiv aplicabil tuturor salariaţilor să fie plătite unora dintre salariaţi şi refuzate unei alte categorii, în condiţiile în care alegerea momentului efectuării concediului de odihnă nu este liberă, fiind obligatorie efectuarea concediului pe bază de programare, astfel încât să nu se afecteze activitatea angajatorului. 12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor fundamentale invocate, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 sau Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009) 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul, în Dosarul nr. 558D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, Decizia nr. 840 din 12 decembrie 2019, Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 şi Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, ale căror considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 30 iunie 2017, şi ale art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017. 18. Din examinarea considerentelor actelor de sesizare şi a notelor scrise ale autorilor excepţiei, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, referitor la modificarea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare. În consecinţă, Curtea reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017, care au următorul cuprins: „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 24 februarie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: "ART. I Alineatele (2), (2^4) şi (4) ale articolului 1 se modifică şi vor avea următorul cuprins: "(2) Instituţiile şi autorităţile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă instituţiile publice, precum şi operatorii economici, astfel cum sunt definiţi de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2013 privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unităţile administrativ-teritoriale sunt acţionari unici ori majoritari sau deţin direct ori indirect o participaţie majoritară, aprobată cu completări prin Legea nr. 47/2014, cu modificările şi completările ulterioare, acordă, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018, o singură indemnizaţie de vacanţă sau o singură primă de vacanţă, după caz, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat."" 19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 11 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 20 aprilie 2021, sau Decizia nr. 288 din 27 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 29 iulie 2021). 21. Curtea a statuat, în acord cu jurisprudenţa sa, că dreptul la vouchere de vacanţă are o sorginte exclusiv legală, neavând consacrare la nivel constituţional (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 102 din 3 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 30 aprilie 2015). 22. De asemenea, referitor la invocarea încălcării principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a statuat că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 196 din 7 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 6 iunie 2016). În consecinţă, Curtea a constatat că, stabilind acordarea dreptului la prima de vacanţă sau indemnizaţia de vacanţă sub forma voucherelor, legiuitorul a acţionat în limitele marjei sale permise de Legea fundamentală, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, prevăzut de art. 16 din Constituţie. 23. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale privind acordarea primei de vacanţă sub formă de vouchere, în raport cu normele constituţionale antereferite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 143 din 12 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 26 iunie 2020). Astfel, Curtea a statuat că încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispoziţiilor legale existente. Aceste convenţii sunt izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar, s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale (a se vedea şi Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, şi Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995). 24. Curtea a mai statuat că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, pentru modificarea unor dispoziţii din contractele colective de muncă, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009). Ordonatorii principali de credite trebuie să respecte legea şi să o aplice ca atare, chiar dacă aceasta are ca efect, pentru viitor, modificarea unor clauze din contractele de muncă, individuale sau colective, ale personalului plătit din fonduri publice. Legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să se desfăşoare negocierile colective, contractele colective neputând genera drepturi şi obligaţii contra legem. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor, şi nicidecum acte care să prevaleze forţei legii. Astfel, este evident că în sfera publică asemenea contracte se negociază şi se încheie în limitele şi în cadrul stabilite de lege (Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011). Aceleaşi raţiuni sunt valabile şi în privinţa contractelor colective de muncă încheiate la nivelul societăţilor la care statul este unic acţionar sau acţionar majoritar, prevederile acestora putând fi modificate prin acte de reglementare primară. Prin urmare, caracterul obligatoriu al convenţiilor colective încheiate la nivelul autorităţilor publice sau al societăţilor unde statul este acţionar unic sau majoritar nu poate fi opus legii. 25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 26. Distinct, în ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că prevederile de lege criticate nu dispun pentru trecut, ci exclusiv pentru viitor, urmând a-şi găsi aplicarea de la data intrării în vigoare a actului normativ, şi, în consecinţă, principiul neretroactivităţii legii civile nu este încălcat. 27. Aspectele referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor de lege criticate excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţelor judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzelor. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petronel Chiriac în Dosarul nr. 14.839/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind din Bucureşti, în numele şi pentru membrii de sindicat Elena Burdulea, Maria Iuliana Cîrstoniu şi alţii, precum şi de Emil Crişan, Cătălin Florian Popescu şi alţii în Dosarul nr. 24.197/3/2018 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti şi constată că dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
