Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 749 din 22 noiembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) şi (4) şi art. 715 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 33 şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 749 din 22 noiembrie 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) şi (4) şi art. 715 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 33 şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 505 din 21 iunie 2019

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu     │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya        │- judecător       │
│Teodoroiu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin     │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi ale art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Pintilie şi Maria Pintilie în Dosarul nr. 7.863/270/2016/a1 al Judecătoriei Oneşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.203D/2017.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise în susţinerea admiterii acesteia.
    4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.435D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017, nr. 2.516D/2017 şi nr. 137D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 şi art. 715 din Codul de procedură civilă şi ale art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Iren Dume în Dosarul nr. 92.122/299/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, ale art. 33 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Wellingtonia Bozeşan în Dosarul nr. 7.707/30/2015** al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, ale art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Valeria Catană în Dosarul nr. 9.051/320/2015 al Tribunalului Specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, ale art. 197 din Codul de procedură civilă şi ale art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Ion Pintilie, Maria Pintilie şi Iliana Cibotaru în Dosarul nr. 4.230/270/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, ale art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Carmen-Mariana Diaconu în Dosarul nr. 4.010/99/2016/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă.
    5. La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.584D/2017 Vlad-Ciprian Bozeşan, în calitate de fiu al acesteia, mandatar care nu deţine calitatea de avocat. În acest sens, la dosarul cauzei, a depus, în copie, o procură specială din care rezultă că este mandatat să o reprezinte pe mama sa la Curtea Constituţională în ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate ridicate de mandatarul care nu are calitatea de avocat în numele acesteia. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 1.801D/2017 şi nr. 2.516D/2017 autorii excepţiei de neconstituţionalitate au depus note scrise în susţinerea admiterii acesteia.
    7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Partea prezentă solicită conexarea Dosarului nr. 1.584D/2017 la Dosarul nr. 1.502D/2018 având în vedere obiectul identic al cauzelor, precum şi faptul că în cel de-al doilea dosar are calitatea de autor al excepţiei de neconstituţionalitate şi nu de mandatar care nu are calitatea de avocat al acestuia, astfel încât va putea pune concluzii. În situaţia în care cele două cauze nu se vor conexa precizează că nu va putea susţine excepţia de neconstituţionalitate. Învederează aspecte referitoare la fondul litigiilor în care au fost invocate cele două excepţii de neconstituţionalitate şi depune la dosar o cerere de conexare a Dosarului nr. 1.584D/2017 la Dosarul nr. 1.502D/2018.
    8. La întrebarea preşedintelui Curţii Constituţionale, magistratul-asistent referă asupra faptului că Dosarul nr. 1.502D/2018 nu este înscris pe lista de şedinţă întocmită pentru prezentul termen de judecată, cele două dosare aflânduse în stadii diferite de soluţionare.
    9. Curtea pune în discuţie cererea părţii prezente prin care aceasta solicită conexarea Dosarului nr. 1.502D/2018 la Dosarul nr. 1.584D/2017.
    10. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de conexare formulate de partea prezentă, având în vedere că dosarele se află în stadii diferite de soluţionare.
    11. Curtea respinge cererea de conexare a celor două dosare anterior menţionate, întrucât acestea nu se află pe rolul instanţei de contencios constituţional în acelaşi stadiu procesual.
    12. În continuare, Curtea pune în discuţie conexarea dosarelor înscrise pe lista de şedinţă de la prezentul termen şi strigate de magistratul-asistent. Partea prezentă arată că este de acord şi, totodată, insistă cu privire la cererea de conexare a Dosarului nr. 1.502D/2018 la Dosarul nr. 1.584D/2017.
    13. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.435D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017, nr. 2.516D/2017 şi nr. 137D/2018 la Dosarul nr. 1.203D/2017, care a fost primul înregistrat.
    14. Curtea pune în vedere părţii prezente că a respins cererea sa de conexare a celor două dosare. Partea prezentă insistă asupra admiterii cererii sale, reiterează cele anterior menţionate referitoare la posibilitatea susţinerii excepţiei de neconstituţionalitate şi mai arată, în esenţă, că la termenul de judecată care va fi stabilit pentru cel de-al doilea dosar, în care poate pune concluzii în calitate de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, nu va putea susţine excepţia, întrucât Curtea va preciza că s-a mai pronunţat asupra acesteia, situaţie care, în opinia sa, reprezintă o încălcare a dreptului de acces la o instanţă. Totodată, precizează că acordă Curţii şansa de a repara o chestiune nelegală, respectiv posibilitatea instanţelor de judecată de a se judeca pe sine din cauza unei sintagme neclare în lege, respectiv în Legea nr. 146/1997 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care prevede că prin încheiere se stabileşte taxa judiciară de timbru şi se soluţionează cererea de reexaminare. Aşadar, dacă este o hotărâre judecătorească înseamnă că judecătorii se judecă pe sine, iar dacă această încheiere este un act administrativ unilateral cu caracter individual înseamnă că poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ. În concluzie, arată că instanţa de judecată, în calitate de prestator de servicii publice, se judecă pe sine.
    15. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii învederează părţii prezente să depună concluzii scrise şi, totodată, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, îi acordă cuvântul.
    16. Partea prezentă susţine că nimeni nu se poate judeca pe sine.
    17. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate au fost amplu analizate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. În acest sens menţionează, spre exemplu, Decizia nr. 308 din 8 mai 2018 şi Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    18. Prin Încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.863/270/2016/a1, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă şi ale art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Ion Pintilie şi Maria Pintilie într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a încheierii prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată.
    19. Prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 92.122/299/2015*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 185 şi art. 715 din Codul de procedură civilă şi ale art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Iren Dume într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost anulată ca netimbrată contestaţia la executare, respinsă ca tardivă cererea de repunere în termenul de formulare a contestaţiei la executare şi s-a respins ca tardiv introdusă contestaţia la executare.
    20. Prin Încheierea din 11 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.707/30/2015**, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Wellingtonia Bozeşan într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a taxei judiciare de timbru.
    21. Prin Încheierea din 6 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 9.051/320/2015, Tribunalul Specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Valeria Catană într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită şi excepţia perimării executării silite, cererea de suspendare a executării silite, contestaţia la executare şi cererea de constatare a nulităţii absolute a contractului de garanţie imobiliară.
    22. Prin Încheierea din 19 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.230/270/2016, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 şi ale art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Ion Pintilie, Maria Pintilie şi Iliana Cibotaru într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe civile prin care a fost anulată ca insuficient timbrată o contestaţie la executare.
    23. Prin Încheierea din 10 ianuarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.010/99/2016/a1, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost invocată de Carmen-Mariana Diaconu într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina părţii apelante.
    24. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale limitează accesul liber la justiţie, întrucât instanţa nu poate dispune discreţionar anularea cererii de chemare în judecată, într-o procedură administrativă, desfăşurată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. De asemenea, dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale prin impunerea unor termene nerezonabile, precum şi prin „crearea unei bariere greu sau imposibil de realizat aşa cum este impunerea restrictivă şi excesivă a unei taxe foarte mari“.
    25. Se mai arată că art. 33 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este neconstituţional prin stabilirea obligativităţii plăţii anticipate a taxei judiciare de timbru în exercitarea căilor de atac, fiind totodată o obligaţie desuetă, întrucât o hotărâre judecătorească este oricum executorie. De asemenea se apreciază că se creează o discriminare între justiţiabilii care beneficiază de ajutorul public judiciar şi justiţiabilii care nu pot plăti taxele judiciare de timbru uno ictu.
    26. Se mai critică faptul că, prin stabilirea de către instanţă - prestator de servicii publice a unei taxe judiciare de timbru mai mare decât cea datorată în mod legal, se încalcă art. 56 din Constituţie, iar taxa judiciară de timbru nu poate fi folosită nici legal şi nici constituţional, fiind impusă fără respectarea legii. Dacă instanţa stabileşte pentru sine, prin încheiere dată în camera de consiliu, propria plată a serviciilor pe care le prestează, devine în acelaşi timp şi judecător în propria cauză, dar şi justiţiabil faţă de reclamant. Un justiţiabil nu are acces efectiv la o instanţă superioară de control judiciar al modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ci are doar dreptul la o simplă reexaminare a actului administrativ unilateral cu caracter individual prin care s-a stabilit taxa judiciară de timbru.
    27. Se mai susţine că din modul de interpretare a art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 se refuză părţii apelant-intimate dreptul de a putea solicita în mod efectiv verificarea corectă a stabilirii taxei judiciare de timbru, prin faptul că textul de lege restrânge subiecţii de drept îndrituiţi să formuleze cererea de reexaminare.
    28. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 185 din Codul de procedură civilă se susţine că acestea sunt neconstituţionale, întrucât sancţiunea decăderii aplicabilă pentru nerespectarea termenelor de introducere a cererilor încalcă dreptul la informaţie, accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. Caracterul absolut al excepţiei tardivităţii încalcă garanţia constituţională a unui proces echitabil şi a rezolvării cauzei într-un termen rezonabil. Decăderea dintr-un termen nu trebuie să sancţioneze o persoană înainte ca aceasta să înţeleagă, să aibă acces la informaţie în mod corect, complet şi rezonabil. Interzicerea unui demers juridic unei persoane care nu are cunoştinţe juridice este neconstituţională, egalitatea în drepturi fiind garantată doar persoanelor care au studii juridice.
    29. Dispoziţiile art. 715 din Codul de procedură civilă sunt considerate ca fiind neconstituţionale sub aspectul termenului de 15 zile stabilit pentru formularea contestaţiei la executare.
    30. Judecătoria Oneşti, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    31. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    32. Guvernul, prin punctul de vedere transmis în dosarele nr. 1.203D/2017, nr. 1.435D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017 şi nr. 2.516D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    33. Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis în dosarele nr. 1.203D/2017, nr. 1.584D/2017, nr. 1.801D/2017, nr. 2.516D/2017 şi nr. 137D/2018, apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
    34. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    35. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    36. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) şi (4) şi art. 715 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 33 şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
    - Art. 185 din Codul de procedură civilă:
    "(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
(2) În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat.;"

    – Art. 197 din Codul de procedură civilă: „În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii.“;
    – Art. 200 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură civilă:
    "(3) Când cererea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194-197, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu menţiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancţiune obligaţia de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 202 alin. (3).
(4) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (3), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.;"

    – Art. 715 din Codul de procedură civilă:
    "(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
    1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă;
    2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;
    3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.
(2) Contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare.
(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită.
(4) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.
(5) Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (4) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii, sub rezerva drepturilor definitiv dobândite de către terţii adjudecatari în cadrul vânzării silite a bunurilor urmărite.;"

    – Art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2) Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei. Prin aceeaşi comunicare instanţa îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condiţiile legii, cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluţionarea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru.;"

    – Art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013:
    "(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
(2) Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanţa va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, numai după soluţionarea cererii de reexaminare."

    37. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 şi prin prisma art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 32 privind dreptul la învăţătură, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 51 privind dreptul de petiţionare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 privind contribuţiile financiare, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. Mai sunt invocate şi dispoziţiile art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţie.
    38. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că sancţiunea anulării cererii de chemare în judecată prevăzută de art. 197 din Codul de procedură civilă este justificată de faptul că taxele judiciare de timbru reprezintă o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, instituirea unei asemenea exigenţe nefiind de natură să obstrucţioneze, în sine, accesul liber la justiţie. De altfel, art. 200 din Codul de procedură civilă reglementează procedura de regularizare a cererilor de chemare în judecată, oferindu-se reclamantului posibilitatea să complinească eventualele lipsuri ale acesteia, inclusiv pe cele referitoare la neplata taxei judiciare de timbru corespunzătoare, astfel că anularea cererii nu intervine de plano. Aşadar, instanţa de judecată se pronunţă asupra unei probleme care priveşte exclusiv buna administrare a justiţiei. Dispoziţiile criticate nu înfrâng prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, întrucât procedura specială vizată nu se referă la fondul cauzelor, respectiv la drepturile civile, cum prevede art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ci numai la aspectele de ordin pur legal, a căror examinare nu face cu nimic necesară o dezbatere, cu citarea părţilor. Totodată, legiuitorul a prevăzut un remediu procesual constând în formularea unei cereri de reexaminare a încheierii de anulare a cererii, conform art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 757 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 12 ianuarie 2016, paragrafele 13 şi 14, şi Decizia nr. 457 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, paragrafele 17 şi 18). Obligaţia la plata anticipată a acestor taxe - în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească - este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora (Decizia nr. 457 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 12 august 2015, paragraful 17).
    39. Potrivit art. 32 din ordonanţa de urgenţă, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, fiind o dezvoltare a dispoziţiilor art. 1 din acelaşi act normativ, potrivit cărora acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 31 mai 2017).
    40. Aşadar, Curtea reţine că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie (a se vedea în acest sens Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, paragraful 33). De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o caracteristică a principiului accesului liber la justiţie este aceea că el nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Totodată, prin Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, instanţa europeană a reţinut că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanţele judecătoreşti, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiţie cu gratuitatea actului de justiţie. Statele membre trebuie să se asigure însă de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilităţile financiare ale anumitor justiţiabili nu reprezintă o restricţie disproporţionată, ce împiedică dreptul de acces la o instanţă de judecată.
    41. În acest context, Curtea nu poate reţine nici critica potrivit căreia plata anticipată a taxei judiciare de timbru pentru exercitarea căii de atac ar fi o cerinţă desuetă, având în vedere că legiuitorul a optat pentru plata anterioară prestării serviciului public al justiţiei indiferent de faza procesuală a litigiului, critica urmărind, în realitate, o schimbare de concepţie a sistemului de taxare în justiţie.
    42. În privinţa cuantumului acestora, Curtea reţine că legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Stabilirea modalităţii de plată a taxelor judiciare de timbru, precum şi a cuantumului lor reprezintă însă o opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală (Decizia nr. 109 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 22 aprilie 2014). S-a mai reţinut, de asemenea, în jurisprudenţa Curţii, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005). Curtea a subliniat, în acelaşi timp, că prin art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, pentru situaţia în care justiţiabilul nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, legiuitorul a instituit, ca o garanţie a accesului liber la justiţie, posibilitatea ca persoanele fizice să beneficieze de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Mai mult, art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 prevede că ajutorul public judiciar se poate acorda şi în alte situaţii, proporţional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiţie, inclusiv din cauza diferenţelor de cost al vieţii dintre statul membru în care acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa obişnuită şi cel din România. Or, aceste dispoziţii permit instanţei de judecată să individualizeze acordarea acestui ajutor în funcţie de nevoile reale ale solicitantului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 79 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 8 mai 2017, paragraful 19), astfel încât nu poate fi reţinută nici critica referitoare la discriminarea între diverse categorii de justiţiabili. Totodată, Curtea reţine că în situaţia în care justiţiabilul a plătit mai mult decât cuantumul legal, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie la cererea acestuia, în condiţiile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013.
    43. Referitor la termenele prevăzute de art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabilite de legiuitor pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru sau pentru formularea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat, în mod constant, că reglementarea de către legiuitor a condiţiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. Mai mult, obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor (a se vedea în acest sens Decizia nr. 608 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 24 noiembrie 2015).
    44. În continuare, Curtea reţine că din coroborarea prevederilor art. 139 şi art. 56 din Constituţie rezultă că acestea instituie garanţia că obligaţia constituţională a cetăţenilor de a contribui prin impozite, taxe şi alte contribuţii la bugetul de stat se face în condiţiile legii (a se vedea în acest sens Decizia nr. 479 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 997 din 12 decembrie 2016, paragraful 20). Taxele judiciare de timbru nu se încasează de judecătorul cauzei, ci de stat prin entităţile sale, astfel cum rezultă din art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Judecătorul verifică achitarea taxelor judiciare de timbru, iar în situaţia în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, justiţiabilului i se comunică cuantumul acesteia stabilit în funcţie de obiectul cererii după reperele stabilite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, de către instanţa de judecată, în temeiul art. 31 alin. (1) din actul normativ. Prin urmare, instanţa nu dobândeşte calitatea de justiţiabil şi nici de judecător în propria cauză, ci urmăreşte îndeplinirea unei condiţii prealabile impuse de lege pentru demararea unui litigiu/soluţionarea unei cereri. Astfel, atunci când timbrarea acţiunii este o cerinţă imperativă a legii, judecătorul nu poate soluţiona o cerere fără a constata în prealabil valabilitatea efectuării plăţii taxei judiciare de timbru aferente valorii obiectului cererii de chemare în judecată (a se vedea în acest sens Decizia nr. 144 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 10 aprilie 2013). De altfel, cuantumul şi modul de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi contestat de justiţiabil pe calea cererii de reexaminare prevăzute de art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, astfel încât nu se poate susţine lipsa unei căi de atac. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că procedura reexaminării modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru este o procedură incidentă în desfăşurarea unui proces, care, în principiu, se realizează cu respectarea condiţiei publicităţii impuse de art. 127 din Constituţie, condiţie ce nu are însă un caracter absolut, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la aceasta (a se vedea spre exemplu Decizia nr. 471 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 12 noiembrie 2014). Astfel, raţiuni ce ţin de necesitatea soluţionării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti justifică în mod obiectiv soluţia legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - şi mijloacele procedurale utilizate.
    45. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 39 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 refuză părţii apelant-intimate dreptul de a putea solicita în mod efectiv verificarea corectitudinii stabilirii taxei judiciare de timbru iniţiale, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut, în esenţă, că interes în utilizarea căii de atac a reexaminării au doar persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a timbra. Chiar dacă toate părţile implicate într-un proces urmăresc rezolvarea litigiului într-un cadru legal, exercitarea unei cereri (indiferent că este o cerere de chemare în judecată sau o cale de atac) trebuie să aibă la bază interesul. Interesul trebuie să fie juridic şi legitim, să fie născut şi actual, să fie direct şi personal şi să fie pozitiv şi concret. Interesul trebuie să fie justificat de partea care formulează cereri în procesul civil, deoarece, printr-un demers în justiţie, trebuie să se urmărească asigurarea propriilor interese. Prin urmare, calea de atac intitulată „cerere de reexaminare“ se află numai la dispoziţia titularului cererii taxabile, acesta fiind „reclamantul-debitor“ faţă de stat.
    46. Reglementarea legală criticată reprezintă voinţa legiuitorului de a oferi dreptul de a contesta modul de stabilire a taxei judiciare de timbru doar reclamantului, aceasta fiind o măsură care dă procesului posibilitatea de a se desfăşura cu celeritate, evitând tergiversarea voită în faza procedurii de regularizare a cererii, prin exercitarea în mod şicanator de către pârât a unor căi de atac în mod formal. În ceea ce priveşte egalitatea în faţa legii, aceasta trebuie privită din perspectiva calităţii diferite pe care pârâtul şi reclamantul o au în cadrul procesului civil, astfel încât aceştia îşi exercită drepturile adecvat poziţiei lor procesuale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 470 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 29 octombrie 2018, paragrafele 20-21).
    47. Referitor la dispoziţiile art. 185 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că această dispoziţie legală reglementează instituţia decăderii ca modalitate de stingere a unui drept procedural atunci când nu sunt întrunite, cumulativ, următoarele trei cerinţe: existenţa unui termen imperativ înăuntrul căruia există obligaţia exercitării dreptului procedural, neexercitarea dreptului în cadrul termenului prevăzut de lege şi lipsa unei derogări exprese de la sancţiunea decăderii, şi este criticată din perspectiva decăderii din dreptul de a mai formula contestaţie la executare. De asemenea, art. 715 din Codul de procedură civilă cuprinde o normă de procedură, care reglementează termenul de 15 zile pentru exercitarea contestaţiei la executare, termen considerat ca fiind prea scurt.
    48. Or, legiuitorul este liber să instituie norme de procedură cu respectarea normelor şi principiilor Legii fundamentale. Astfel, prin textele de lege criticate nu s-a adus atingere dreptului de acces la instanţă, dreptului la apărare sau la folosirea căilor de atac, întrucât reglementarea unui termen al cărui moment de începere este precis determinat pentru introducerea contestaţiei la executare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate, iar sancţiunea corespunzătoare încălcării sale este decăderea.
    49. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ion Pintilie şi Maria Pintilie în Dosarul nr. 7.863/270/2016/a1 al Judecătoriei Oneşti, de Iren Dume în Dosarul nr. 92.122/299/2015* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, de Wellingtonia Bozeşan în Dosarul nr. 7.707/30/2015** al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Valeria Catană în Dosarul nr. 9.051/320/2015 al Tribunalului Specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, de Ion Pintilie, Maria Pintilie şi Iliana Cibotaru în Dosarul nr. 4.230/270/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi de Carmen-Mariana Diaconu în Dosarul nr. 4.010/99/2016/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 185, art. 197, art. 200 alin. (3) şi (4) şi art. 715 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 33 şi art. 39 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Oneşti, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a civilă, Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Specializat Mureş - Litigii cu profesioniştii, Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                     Andreea Costin

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 749 din 22 noiembrie 2018

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"