Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicată de Okur Velat în Dosarul nr. 2.175/91/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.813D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 31 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.175/91/2016, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. Excepţia a fost ridicată de Okur Velat, trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile constituţionale se stabileşte caracterul obligatoriu al legii, iar legiuitorul şi-a asumat obligaţia de a edicta norme clare şi previzibile, în raport cu care subiectul sau destinatarul acestor norme să îşi poată stabili o conduită, în aşa fel încât să nu fie încălcată legea. Or, din dispoziţiile Legii nr. 143/2000 rezultă că legiuitorul nu sancţionează consumul de droguri, acesta rămâne în afara oricăror sancţiuni legale. Nu se prevede printr-o normă din această lege sau din alt act normativ interzicerea consumului de droguri şi nici nu se sancţionează această activitate. Astfel, legiuitorul a incriminat cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea şi deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu. Practic, sunt sancţionate acele acte materiale care în mod normal intră în sfera actelor preparatorii, dar nu este sancţionată finalitatea acestor acte materiale, şi anume consumul de droguri. Autorul consideră că destinatarul normei legale, care poate consuma droguri fără ca prin aceasta să încalce legea, nu poate să determine care ar fi conduita sa în acord cu dispoziţia legală, astfel încât să îşi poată corija conduita şi să poată să realizeze activitatea propusă rămânând însă în limitele legii şi fără să realizeze unul dintre actele materiale incriminate prin prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. 6. Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul ce face obiectul acesteia întruneşte exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate. Prin dispoziţiile legale criticate, operaţiunile exercitate fără drept, ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii, sunt clar circumstanţiate, existând elementele necesare pentru a permite destinatarilor să prevadă care este conduita interzisă şi consecinţele care ar putea rezulta prin încălcarea acesteia. Instanţa reţine că Legea nr. 143/2000 nu foloseşte noţiuni largi, fără stabilirea unor dimensiuni juridice riguroase. Astfel, operaţiunile privind circulaţia drogurilor, constând în „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu“, incriminate prin textul legal criticat sunt clar circumstanţiate de legiuitor. Se constată în acest sens că nu sunt sancţionate penal, prin dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 143/2000, orice operaţiuni privind circulaţia drogurilor, ci numai acelea realizate fără drept şi care se referă la droguri de risc expres nominalizate în tabelul nr. III al aceleiaşi legi. Revine instanţei de judecată să stabilească dacă în cauza dedusă judecăţii fapta cu care a fost sesizată constituie infracţiune, aşadar implicit faptul dacă o anumită acţiune reprezintă o operaţiune privind circulaţia drogurilor de risc, desfăşurată fără drept, fiind o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la situaţii concrete şi de calificare a faptei deduse judecăţii, în virtutea prerogativelor conferite de puterea legislativă în limitele unei enumerări determinate. În cadrul enunţului legislativ, elementele laturii obiective a infracţiunii sunt limitate la operaţiuni prestabilite de legiuitor privind circulaţia drogurilor de risc, desfăşurate fără drept. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, norma incriminatoare la care se referă excepţia de neconstituţionalitate sancţionează faptele de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, cumpărare sau deţinere de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept. Formularea textului de lege nu este de natură a genera dificultăţi de interpretare, termenii folosiţi având înţelesul curent în limba română, aceştia indicând activităţi concrete, a căror detaliere nu este necesară pentru a fi înţelese. Dispoziţiile legale criticate sunt formulate clar, fluent şi inteligibil, fără dificultăţi sintactice şi pasaje obscure sau echivoce şi reglementează cu claritate conduita de urmat pentru destinatarul normei penale, astfel încât şi sub acest aspect excepţia este neîntemeiată. De asemenea, textele criticate nu instituie tratamente discriminatorii pentru anumite categorii de persoane, aplicându-se în mod nediferenţiat tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. 9. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare. De asemenea, acestea sunt redactate suficient de precis şi clar pentru a se observa cu uşurinţă că sancţiunea penală se aplică doar în condiţiile în care fapta se realizează prin acţiunea de a cultiva, produce, fabrica, experimenta, extrage, prepara, transforma, cumpăra sau deţine droguri de risc pentru consum propriu, fără drept. În consecinţă, prevederile contestate, astfel cum sunt enunţate, permit cetăţeanului să îşi controleze conduita, să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, care au următorul conţinut: „Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.“ 13. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la România ca stat de drept în care respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor edictate clar şi previzibil este obligatorie şi în art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile formulate în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 circumstanţiază în mod clar operaţiunile, exercitate fără drept, ce pot constitui elementul material al laturii obiective a infracţiunii, existând elementele necesare pentru a permite, în mod rezonabil, destinatarilor legii să prevadă care este conduita interzisă şi consecinţele care ar rezulta prin încălcarea acesteia. 15. În acest sens Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 259 din 23 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 5 iunie 2019, când, examinând acelaşi text, în raport cu critici similare, a reţinut că „legiuitorul a prevăzut elementul material al laturii obiective a infracţiunii, prin enumerarea, în cuprinsul normei criticate, a unor fapte din care acesta poate fi constituit. Această enumerare este una exhaustivă şi nu imprimă normei contestate vreo lipsă de claritate şi previzibilitate, deoarece conduita prohibită se desprinde cu uşurinţă din ansamblul dispoziţiei legale căreia îi aparţine“. (paragraful 18) Interpretând sistematic norma criticată, Curtea a constatat, prin aceeaşi decizie, că „are în vedere acele operaţiuni, efectuate fără drept, ce privesc circulaţia drogurilor de risc şi care constau în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea acestora“, iar, în contextul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, „toate aceste operaţiuni se circumscriu unui singur scop, şi anume «pentru consum propriu». Astfel, în cazul infracţiunii reglementate de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, subiectul activ este circumstanţiat şi este întotdeauna un consumator de droguri, simplu sau dependent, astfel cum acesta este definit în art. 1 lit. h) şi i) din aceeaşi lege, iar împrejurarea că legiuitorul nu a incriminat ca infracţiune distinctă consumul ilicit de droguri nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de politică penală. Prin urmare, nu poate fi primită critica autorului excepţiei, întrucât întreaga filosofie ce a generat şi a guvernat adoptarea Legii nr. 143/2000 este legată - aşa cum însăşi denumirea legii o consacră - nu numai de prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri, dar şi de prevenirea şi combaterea consumului de droguri, în considerarea faptului că acestea sunt substanţe periculoase pentru viaţa şi sănătatea oamenilor“. (paragraful 18) Curtea a conchis că „formularea textului de lege nu este de natură a genera dificultăţi de interpretare, termenii folosiţi având înţelesul curent în limba română, aceştia indicând activităţi concrete, a căror detaliere nu este necesară pentru a fi înţelese. Pentru ca destinatarul normei penale să îşi poată adapta conduita cerinţelor legii nu este necesară descrierea în detaliu a activităţii interzise, nominalizarea acesteia cu claritate şi precizie fiind suficientă. Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia destinatarii dispoziţiei legale criticate nu-şi pot adapta conduita în funcţie de conţinutul acesteia, deoarece aceasta este suficient de clară, precisă şi de previzibilă, sens în care norma contestată poate fi înţeleasă de persoana interesată, apelând chiar la sfatul unui specialist, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 7 şi 10 din Legea nr. 143/2000, sunt prohibite atât administrarea de droguri de mare risc unei persoane, cât şi îndemnul la consum. Totodată, semnificaţia proprie pe care autorul excepţiei o dă normei criticate ţine de resortul instanţei de judecată de a stabili dacă într-o anumită cauză penală fapta cu care a fost sesizată constituie infracţiune, aşadar, implicit, dacă o anumită acţiune reprezintă o operaţiune privind circulaţia drogurilor de risc, desfăşurată fără drept, fiind o activitate proprie acesteia, de apreciere a probelor, de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale la situaţii concrete şi de încadrare juridică a faptei deduse judecăţii“. (paragrafele 19 şi 20) 16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată de Curte şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în cauza de faţă. 17. În ceea ce priveşte invocarea, în prezenta cauză, a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei s-a limitat la indicarea normelor constituţionale pretins încălcate, fără a arăta, în concret, în ce constă contrarietatea reclamată. Or, Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului excepţiei în motivarea acesteia şi, prin urmare, nu se poate pronunţa asupra criticii astfel formulate (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Okur Velat în Dosarul nr. 2.175/91/2016 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
