Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Teodora │- │
│Pop │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ceea ce priveşte sintagma „documente [...] inexacte sau incomplete“, excepţie ridicată de Daniel Barbu în Dosarul nr. 2.002/116/2017/a1 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 498 D/2018. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin domnul avocat Cătălin Oncescu din cadrul Baroului Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Cătălin Oncescu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că dispoziţiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, întrucât nici Legea nr. 78/2000 şi nici Convenţia pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene nu definesc noţiunea de „documente inexacte sau incomplete“ din cuprinsul acestora. Se susţine că, potrivit principiului legalităţii, cu cât o normă penală este mai restrictivă de libertate, cu atât precizia sa trebuie să fie mai mare. Se arată că, dacă în privinţa sintagmei „documente sau cereri false“ destinatarul legii se poate raporta la legea generală, care este dată de dispoziţiile art. 320-323 din Codul penal, în ceea ce priveşte sintagma „documente inexacte sau incomplete“ nu există niciun reper legal. Se susţine că dacă un document este inexact sau incomplet acesta nu ar trebui să treacă de filtrul autorităţilor de management şi intermediare. Se susţine că la nivelul fiecărui minister există funcţionari specializaţi în atragerea fondurilor europene, care fac şi verificări în teren asupra unor astfel de documente. Mai mult, se arată, că la nivelul României, există mai multe agenţii pentru dezvoltarea naţională, Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, care fac verificări suplimentare. Se arată că rolul funcţionarilor publici care activează în cadrul acestor agenţii este acela de a asigura faptul că la dosarele de finanţare nu există documente inexacte şi incomplete, iar dacă există astfel de documente să nu fie acordată finanţarea în respectivele proiecte. Se susţine că documentele din dosarele de finanţare a proiectelor sunt evaluate în mai multe etape. Pentru aceste motive, se arată că dispoziţiile legale criticate creează un dublu standard, determinând tragerea la răspundere penală a unor persoane fără cunoştinţe în domeniul financiar, în timp ce funcţionarii care au obligaţia de a face astfel de verificări nu răspund juridic pentru nesemnalarea prezentei unor documente inexacte sau incomplete. Se susţine că, pentru aceste motive, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi la calitatea legii, ale art. 16 cu privire la egalitatea în faţa legii, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării şi a pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) cu privire la domeniul de reglementare al legii organice, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţie. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că sintagma criticată a mai fost analizată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, paragrafele 21-27. Se face, de asemenea, trimitere la Decizia nr. 869 din 23 iunie 2011, prin care Curtea a analizat constituţionalitatea prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Se mai susţine că textul criticat reprezintă transpunerea în legislaţia românească a prevederilor art. 1 alin. (1) din Convenţia pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, inclusiv sub aspectul sintagmei „documente inexacte sau incomplete“. Se arată, totodată, că, potrivit art. 325 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, statele au obligaţia de a lua măsuri pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Pentru aceste motive, se arată că sintagma criticată de autorul excepţiei nu poate fi supusă analizei instanţei de contencios constituţional, norma europeană pe care o transpune bucurându-se de supremaţie prin raportare la dreptul intern. Este invocată, totodată, Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996 pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei. Referitor la dublul standard la care face referire autorul excepţiei, se arată că acestea sunt probleme de aplicare a legii, şi nu de constituţionalitate. 5. În replică, domnul avocat Cătălin Oncescu învederează Curţii că nimic nu împiedică legiuitorul român să asigure un nivel de protecţie al drepturilor fundamentale superior celui garantat prin Convenţie şi că sintagma „documente inexacte sau incomplete“ nu satisface exigenţele principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea nr. 13/CP din 28 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.002/116/2017/a1, Tribunalul Călăraşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, în ceea ce priveşte sintagma „documente [...] inexacte sau incomplete“, excepţie ridicată de Daniel Barbu într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că, în cadrul fiecărui minister, există o autoritate de management şi un organism interimar, în care activează angajaţi specializaţi în accesarea fondurilor europene şi care verifică fiecare proiect, fiecare cerere de finanţare, de rambursare etc., verificări care au loc constant, pe tot parcursul derulării proiectului. Or, se susţine că astfel de constatări, ale unor persoane specializate în mecanismele de finanţare din fondurile europene, referitoare la corectitudinea întocmirii documentelor, realizate în mod repetat, nu pot fi contrazise de către organele de urmărire penală. Se susţine că textul criticat este lipsit de claritate, precizie şi previzibilitate şi pentru faptul că nu prevede cine sunt persoanele sau autorităţile care pot stabili caracterul inexact sau incomplet al documentelor financiare întocmite în vederea obţinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Se susţine, totodată, că prevederile legale criticate stabilesc un dublu standard, aspect inacceptabil în domeniul dreptului penal: pe de o parte, prevăd tragerea la răspundere penală a persoanelor care folosesc sau prezintă documente ori declaraţii inexacte sau incomplete, dar, pe de altă parte, nu prevăd tragerea la răspundere a funcţionarilor care procedează la verificarea documentelor anterior menţionate. Se arată că, în ipoteza analizată, se impune, în primul rând, tragerea la răspundere penală a celor care au procedat la verificarea documentelor şi a declaraţiilor considerate de organele de urmărire penală ca fiind inexacte sau incomplete, întrucât funcţionarii publici în cauză au cunoştinţele necesare şi au obligaţia de a verifica dacă acestea au fost corect întocmite. În fine, se arată că folosirea unor documente false poate induce în eroare chiar şi o persoană specializată în mecanismul de accesare a fondurilor europene. 8. Tribunalul Călăraşi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 897 din 17 decembrie 2015, prin care instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile legale criticate nu sunt susceptibile de interpretări abuzive sau arbitrare. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se susţine că prevederile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 sunt clare, precise şi previzibile şi că acestea respectă exigenţele referitoare la calitatea legii, stabilite prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 869 din 23 iunie 2011. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, care au următorul cuprins: „Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.“ 14. Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi la calitatea legii, ale art. 16 cu privire la egalitatea în faţa legii, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea incriminării şi a pedepsei şi ale art. 73 alin. (3) lit. h) cu privire la domeniul de reglementare al legii organice. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 28 martie 2016, şi Decizia nr. 479 din 12 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 3 octombrie 2018, prin care excepţia de neconstituţionalitate invocată a fost respinsă, ca neîntemeiată. 16. Prin Decizia nr. 897 din 17 decembrie 2015, paragrafele 21-27, Curtea s-a pronunţat asupra criticii cu privire la faptul că sintagma „documente [...], inexacte sau incomplete“ nu este definită în mod clar prin lege, statuând că art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 reglementează una dintre modalităţile de săvârşire a infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene şi a fost instituit de legiuitor în vederea ocrotirii relaţiilor sociale referitoare la încrederea publică în folosirea sau prezentarea de documente necesare obţinerii de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene. S-a arătat că aceasta reprezintă o opţiune de politică legislativă şi nu aduce în niciun fel atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în cauză. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că sintagma criticată nu lipseşte de previzibilitate norma de incriminare, deoarece, din analiza sa, se poate desprinde cu uşurinţă înţelesul contestat, care presupune că documentele în cauză sunt eronate/greşite ori le lipseşte una sau mai multe părţi care compun un întreg, au lipsuri, prezentând într-un mod denaturat situaţia de fapt reală/existentă. Prin urmare, Curtea nu a identificat deficienţe de claritate, textul fiind redactat într-un limbaj care permite destinatarului normei să prevadă consecinţele care decurg din nerespectarea lui. 17. De asemenea, prin Decizia nr. 479 din 12 iulie 2018, paragrafele 41-45, Curtea a constatat că noţiunile de „inexact“ sau „incomplet“ nu sunt definite de legea penală şi nici de textul legal criticat, deoarece legiuitorul infraconstituţional utilizează într-un act normativ o definiţie legală a unui termen sau a unei sintagme numai atunci când acestea sunt susceptibile de mai multe înţelesuri ori dacă sunt folosite cu alt înţeles decât cel obişnuit. Or, noţiunile criticate au valenţele conferite în limbajul obişnuit, respectiv, neadevărat, eronat, greşit, incorect. În acest fel, un document „inexact/incomplet“ este acela care nu exprimă fidel realitatea, fără însă să se ridice la nivelul unui document fals. S-a arătat, prin aceeaşi decizie, că atunci când un document care consemnează un act juridic civil este supus analizei pe tărâmul art. 18^1 din Legea nr. 78/2000, pentru a se stabili caracterul fals sau inexact/incomplet al acestuia, instanţa se va raporta şi la semnificaţia dată actelor juridice civile şi înscrisurilor în legislaţia civilă. 18. Totodată, Curtea a reţinut că, în legislaţie şi doctrină, actul juridic civil are două înţelesuri. Unul vizează manifestarea de voinţă a uneia sau mai multor persoane fizice sau juridice cu intenţia de a produce efecte juridice civile, respectiv de a da naştere, modifica sau stinge un raport juridic civil concret (negotium juris). Celălalt vizează înscrisul constatator al manifestării de voinţă, mai precis suportul material care consemnează sau redă manifestarea de voinţă exprimată (instrumentum probationis). Cu toate că simpla manifestare de voinţă este necesară şi suficientă pentru ca actul juridic să ia naştere, în mod valabil, în anumite situaţii această manifestare de voinţă trebuie să îmbrace o anumită formă cerută ad validitatem (când pentru valabilitatea actului juridic trebuie îndeplinită o anumită formă, de regulă solemnă), ad probationem (când pentru probarea actului juridic trebuie întocmit un înscris) sau pentru opozabilitatea faţă de terţi (când - pentru ca actul juridic să fie opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui - trebuie întocmit un înscris). Aşa fiind, caracterul „inexact“ sau „incomplet“ al documentelor la care se referă art. 18^1 din Legea nr. 78/2000 constă fie în ajustarea acestora pentru a întruni criteriile de eligibilitate, fie în omiterea anumitor date/informaţii care ar putea descalifica persoana respectivă în iniţiativa de a obţine fondurile, cu condiţia ca toate aceste ajustări/omisiuni să fie săvârşite cu intenţie şi să ducă la obţinerea de fonduri. Dată fiind multitudinea situaţiilor în care o persoană poate fi descalificată sau multitudinea criteriilor de eligibilitate în funcţie de destinaţia fondurilor, este evident că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze, însă, previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se reţin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Cantoni împotriva Franţei, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996 pronunţată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59). 19. Pentru aceste argumente, Curtea a constatat că nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5). Totodată, prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală nu sunt încălcate, întrucât dispoziţiile legale contestate instituie cu suficientă precizie cadrul sancţionator. 20. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 21. Distinct de cele reţinute prin jurisprudenţa mai sus invocată, Curtea reţine că textul criticat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în condiţiile reglementate prin ipoteza normei de incriminare analizate, fără privilegii şi fără discriminări, astfel că acesta nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. 22. În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), care prevăd caracterul organic al legilor ce reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora, având în vedere considerentele mai sus arătate, Curtea reţine că textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale anterior menţionate. 23. Referitor la critica de neconstituţionalitate conform căreia Legea nr. 78/2000 nu prevede tragerea la răspundere a funcţionarilor care au atribuţia de a verifica documentele la care textul criticat face trimitere, Curtea constată că aceasta nu este o veritabilă critică de neconstituţionalitate, vizând, în realitate completarea actului normativ analizat. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, motiv pentru care, din perspectiva acestei critici, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. De altfel, în măsura în care o persoană sau o instituţie implicată în procedura de verificare a documentelor sau declaraţiilor folosite pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta participă la săvârşirea unei infracţiuni dintre cele prevăzute de Legea nr. 78/2000, nimic nu împiedică organele judiciare să procedeze la angajarea răspunderii sale juridice. Însă, nici acest aspect nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 78/2000 în cazuri concrete. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Barbu în Dosarul nr. 2.002/116/2017/a1 al Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 20 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
