Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 143 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, referitoare la art. 83 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 303/2004, excepţie ridicată de Gilica Popescu în Dosarul nr. 613/90/2019 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 394D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pensia de serviciu a fost privită în strânsă corelaţie cu independenţa magistraţilor, ca o garanţie a acesteia, cu referire la securitatea financiară a magistraţilor care se pensionează. Or, reîncadrarea în funcţia de judecător sau procuror echivalează cu o reactivare a garanţiilor primare pe care le au magistraţii, potrivit Constituţiei. Prin urmare, nu se poate reţine o reducere a garanţiilor primare de independenţă a funcţiei, prin faptul că este diminuată pensia de serviciu, pe perioada reîncadrării. Mai mult, această diminuare este temporară, pe perioada exercitării funcţiei, iar reîncadrarea în funcţia de judecător, procuror ori magistrat-asistent, fără concurs, după data pensionării, este o împrejurare ce depinde exclusiv de voinţa personală a magistratului de a fi reîncadrat în funcţie, în condiţiile legii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 februarie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 613/90/2019, Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor pct. 143 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, referitoare la art. 83 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 303/2004. Excepţia a fost invocată de Gilica Popescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii de pensionare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că reducerea cuantumului pensiei magistratului reîncadrat în funcţie, pe perioada reîncadrării, cu un procent de 85%, cuprinsă în textul de lege criticat, este contrară principiului neretroactivităţii legii civile, dat fiind faptul că se aplică şi pensiilor stabilite anterior intrării sale în vigoare. În acest sens se arată că pensia în cauză a fost stabilită în anul 2009 potrivit legislaţiei aplicabile la acel moment, în baza căreia s-au creat efecte juridice definitive, iar statului îi revine obligaţia succesivă de plată a pensiei astfel stabilite. Se mai susţine că, potrivit principiului neretroactivităţii legii civile, o lege civilă se aplică situaţiilor care se întâlnesc în practică după adoptarea ei, astfel încât textul de lege criticat trebuie să fie aplicabil persoanelor care vor fi reîncadrate în funcţia de judecător, procuror ori magistrat-asistent, fără concurs, după momentul intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018. 6. Se mai susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, dat fiind faptul că în expunerea de motive a legii criticate nu s-a făcut nicio precizare cu privire la motivele care au determinat diminuarea cuantumului pensiei magistraţilor reîncadraţi în funcţie, pe perioada reîncadrării. 7. Totodată, se mai arată că textul de lege criticat contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că măsura reducerii cuantumului pensiei cu 85%, pe perioada reîncadrării, se aplică doar magistraţilor reîncadraţi în funcţie, în condiţiile art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, iar nu şi foştilor magistraţi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile şi sunt numiţi în magistratură, pe bază de concurs, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Astfel, se susţine că pentru acelaşi tip de activitate se aplică o măsură disproporţionată de diminuare a pensiei, în funcţie de modul de încadrare. 8. În acelaşi sens se arată că textul de lege criticat reprezintă o măsură disproporţionată de reducere a pensiei magistratului, faţă de alte categorii socioprofesionale beneficiare de pensii speciale, care sunt în situaţia de a cumula pensia cu salariul sau indemnizaţia. 9. Se mai susţine că prevederea legală criticată contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii şi a dreptului de proprietate privată, precum şi la expropriere, deoarece, fiind un bun câştigat, a cărui întindere a fost legal stabilită, pensia judecătorului nu poate face obiect al măsurii de expropriere, în condiţiile în care măsura nu se justifică prin vreun motiv de utilitate publică şi nu este dovedit că măsura este aplicată tuturor categoriilor de persoane aflate în condiţii similare. Invocă în acest sens Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Cauza Buchen împotriva Republicii Cehe, prin care s-a statuat că noţiunea „bun“ înglobează orice drept al unei persoane de drept privat, ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia, unui bun proprietate privată. 10. Se mai susţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un trai decent şi creşterea calităţii vieţii, dat fiind faptul că textul de lege criticat aduce atingere principiului protecţiei aşteptărilor legitime ale acestora cu privire la un anumit nivel de protecţie şi securitate socială. Se arată în acest sens că magistraţii trebuie să aibă posibilitatea de a conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate, fiind în măsură să îşi planifice viitorul în contextul drepturilor conferite prin dispoziţiile privitoare la cumulul pensiei cu indemnizaţia. 11. Se mai arată că în acest mod sunt încălcate şi prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la supremaţia legii, deoarece se introduce o nouă modalitate de calcul al pensiei magistraţilor, peste reglementarea deja existentă în norme speciale, ceea ce contravine principiului unicităţii reglementării. 12. Tribunalul Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă prevederile pct. 143 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, referitoare la art. 83 alin. (3) teza ultimă din Legea nr. 303/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018, în realitate art. I pct. 143 din Legea nr. 242/2018. Întrucât textul de lege criticat modifică dispoziţiile art. 83 din Legea nr. 303/2004 şi ţinând cont de dispoziţiile art. 62 teza întâi („Efectele dispoziţiilor de modificare şi de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, precum şi de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, care se referă în mod expres la dispoziţiile art. 83 alin. (3) teza finală, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 143 din Legea nr. 242/2018, Curtea reţine că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „143. La articolul 83, alineatele (1) şi (3) se modifică şi vor avea următorul cuprins: "ART. 83 (1) Judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) pot fi menţinuţi în funcţie după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani. Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcţie, însă după împlinirea acestei vârste, pentru menţinerea în activitate este necesar avizul anual al Secţiei pentru judecători sau, după caz, al Secţiei pentru procurori. (...) (3) Reîncadrarea în funcţia de judecător, procuror ori magistrat-asistent se face fără concurs de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la instanţele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea, în cadrul cărora aveau dreptul să funcţioneze până la data pensionării şi care nu pot funcţiona normal din cauza lipsei de personal. În acest caz, numirea în funcţia de magistrat-asistent se face de Consiliul Superior al Magistraturii, iar numirea în funcţia de judecător sau procuror se face de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii. Pot fi reîncadraţi în funcţie, în condiţiile prezentului alineat, foştii judecători, procurori sau magistraţi-asistenţi care au fost eliberaţi din funcţie prin pensionare potrivit prezentei legi şi cu privire la care nu s-a stabilit sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, în condiţiile Legii nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare. Pe perioada reîncadrării, cuantumul pensiei se reduce cu 85%." 17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 15 - Universalitatea, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii şi a dreptului de proprietate privată, precum şi la expropriere, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 alin. (2) lit. f) referitoare la obligaţia statului privind crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la aceeaşi convenţie, ale art. 7 privind egalitatea în faţa legii şi interzicerea discriminării, ale art. 17 referitor la dreptul la proprietate, art. 22 privind dreptul la securitate socială şi la realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea umană şi libera dezvoltare a personalităţii, ale art. 23 pct. 3 privind dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare şi ale art. 25 pct. 1 referitor la dreptul la un nivel de trai decent, cuprinse în Declaraţia universală a drepturilor omului, ale art. 2 referitor la garantarea de către stat a drepturilor civile şi politice recunoscute de către acesta din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, precum şi ale art. 1 - Demnitatea umană, ale art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate, ale art. 25 - Drepturile persoanelor în vârstă, ale art. 34 alin. (1) referitor la dreptul de acces la prestaţiile de securitate socială şi la serviciile sociale şi ale art. 52 alin. (1) privind respectarea principiului proporţionalităţii în impunerea unor restrângeri care trebuie să răspundă unui interes general sau necesităţii respectării unor drepturi şi libertăţi, cuprinse în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la posibilitatea legiuitorului de a afecta dreptul la pensie, ca drept stabilit anterior intrării în vigoare a legii care îi afectează cuantumul, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că, în principiu, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, şi anume pensia contributivă şi un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, astfel cum este reglementat în art. 47 alin. (2) din Constituţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că în conceptul de „drepturi câştigate“ pot intra doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestaţii deja încasate s-ar fi încălcat dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie. 19. Prin urmare, şi în prezenta cauză, Curtea reţine că măsura reducerii cuantumului pensiei magistratului reîncadrat în funcţie, pe perioada reîncadrării, cu o cotă de 85%, nu este de natură să contravină principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, ci, dimpotrivă, în acord cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, textele de lege criticate afectează pensiile de serviciu doar pe viitor şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, fără a se referi la prestaţiile deja obţinute anterior intrării sale în vigoare şi nici la celelalte condiţii privind acordarea pensiilor, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie şi vârsta eligibilă. 20. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 20 din Legea fundamentală, prin raportare la art. 1 cuprins în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra unor susţineri identice celor formulate în prezenta cauză, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, anterior citată, cu privire la critici identice. Astfel, Curtea a reţinut că, având în vedere cele două componente ale pensiei de serviciu, precum şi faptul că a doua componentă, adică suplimentul din partea statului, se acordă numai în măsura în care există resursele financiare necesare, suprimarea pentru viitor a acestei componente, fără afectarea părţii contributive, nu poate avea semnificaţia unei exproprieri. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în hotărârea pronunţată în Cauza Muller contra Austriei, 1972, a subliniat faptul că, deşi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane care a contribuit la sistemul de asigurări sociale, „acest text nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum“. 21. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, cu motivarea că textul de lege criticat aduce atingere principiului protecţiei aşteptărilor legitime ale acestora cu privire la un anumit nivel de protecţie şi securitate socială, Curtea reţine că, în acord cu jurisprudenţa sa, anterior citată, acest principiu nu este consacrat constituţional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, respectiv optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie. Pe de altă parte, instituirea unui anumit cuantum al pensiei de serviciu este un beneficiu acordat de legiuitor, care este în egală măsură îndreptăţit să dispună asupra cuantumului prestaţiilor sociale ale statului sub forma pensiei. 22. Referitor la conformitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 53 din Constituţie, prin raportare la faptul că în expunerea de motive a legii criticate nu s-a făcut nicio referire cu privire la motivele care au determinat diminuarea cuantumului pensiei magistraţilor reîncadraţi în funcţie, pe perioada reîncadrării, Curtea reţine că textul constituţional invocat este lipsit de relevanţă, aspectele specifice invocate ţinând de politica economică şi socială a statului, iar dreptul la pensie vizează pensia obţinută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat. Or, legiuitorul este în măsură să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, dar, evident, cu respectarea şi a celorlalte prevederi sau principii constituţionale (a se vedea în acest sens Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, anterior citată). 23. De asemenea, în motivarea excepţiei este invocată şi încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, dat fiind faptul că măsura reducerii cuantumului pensiei cu 85%, pe perioada reîncadrării în funcţie, se aplică doar magistraţilor reîncadraţi în funcţie, în condiţiile art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, iar nu şi foştilor magistraţi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile şi sunt numiţi în magistratură, pe bază de concurs, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. 24. Analizând aceste susţineri, prin raportare la textele de lege incidente, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pot fi numiţi în magistratură, pe bază de concurs, foştii judecători şi procurori care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocaţii, notarii, asistenţii judiciari, consilierii juridici, executorii judecătoreşti cu studii superioare juridice, personalul de probaţiune cu studii superioare juridice, ofiţerii de poliţie judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcţii de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, al Administraţiei Prezidenţiale, al Guvernului, al Curţii Constituţionale, al Avocatului Poporului, al Curţii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române şi în Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi magistraţii-asistenţi, cu o vechime în specialitate de cel puţin 5 ani. 25. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 83 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 reglementează o modalitate de reîncadrare fără concurs, respectiv reîncadrarea în funcţie a foştilor judecători, procurori sau magistraţi-asistenţi, care au fost eliberaţi din funcţie prin pensionare şi cu privire la care nu s-a stabilit sancţiunea disciplinară a excluderii din magistratură, în condiţiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz, reîncadrarea se face de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, la instanţele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea, în cadrul cărora aveau dreptul să funcţioneze până la data pensionării şi care nu pot funcţiona normal din cauza lipsei de personal. 26. Curtea reţine, aşadar, existenţa unor situaţii juridice diferite, circumstanţiate unui cadru normativ distinct, pe de o parte, respectiv încadrarea în funcţie, pe bază de concurs, în condiţiile reglementate în art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, pentru ocuparea posturilor vacante de la judecătorii şi parchetele de pe lângă acestea, precum şi, pe de altă parte, reîncadrarea în funcţie, potrivit art. 83 alin. (3) din acelaşi act normativ, fără concurs, a foştilor judecători, procurori ori magistraţi-asistenţi, la instanţele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea, în cadrul cărora aveau dreptul să funcţioneze până la data pensionării. Astfel, acest din urmă text legal reglementează un beneficiu, din perspectiva modalităţii de reîncadrare, prin interviu organizat de către secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, iar nu pe bază de concurs, şi numai în condiţiile în care instanţele sau, după caz, la parchetele de pe lângă acestea, în cadrul cărora aveau dreptul să funcţioneze până la data pensionării nu pot funcţiona normal din cauza lipsei de personal. Prin urmare, în speţă, situaţiile juridice diferite în care se află magistraţii încadraţi prin concurs, în condiţiile art. 33 alin. (1), spre deosebire de foştii judecători, procurori sau magistraţi-asistenţi reîncadraţi pe bază de interviu, în condiţiile unei lipse de personal a instanţelor sau parchetelor unde au funcţionat până la data pensionării, justifică instituirea unui regim juridic diferit cu privire la cuantumul pensiei, pe perioada reîncadrării. În acest sens, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (a se vedea în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). 27. Pentru aceleaşi considerente nu pot fi primite nici susţinerile referitoare la existenţa unei pretinse discriminări faţă de alte categorii socioprofesionale beneficiare de pensii de serviciu, care sunt în situaţia de a cumula pensia cu salariul sau indemnizaţia. Totodată, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor lor interese subiective. A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă (a se vedea Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). Pe de altă parte, Curtea mai reţine că, în situaţiile referitoare la reîncadrarea în profesie, legiuitorul beneficiază de o largă marjă de apreciere în privinţa condiţiilor în care se acordă pensia de serviciu, în privinţa suspendării/acordării sau reducerii drepturilor băneşti, pentru această perioadă. 28. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la contradicţia textului de lege criticat cu prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitor la principiul legalităţii, cu motivarea că acesta introduce o nouă modalitate de calcul al pensiei magistraţilor, care se adaugă la reglementarea deja existentă în norme speciale, Curtea reţine că textul de lege criticat instituie reglementarea dreptului la pensie de serviciu într-un anumit cuantum, nefiind vorba de o dispoziţie derogatorie de la cadrul normativ referitor la pensia de serviciu a judecătorilor, procurorilor, magistraţilor-asistenţi sau personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, reprezentat de Legea nr. 303/2004, printr-o nouă modalitate de calcul al cuantumului drepturilor băneşti reprezentate de pensia de serviciu. Modificarea sau completarea unei dispoziţii legale, fără a fi afectat caracterul unitar normativ al actului din care face parte, nu are semnificaţia unei reglementări paralele. În acest sens, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. 29. Totodată, cu privire la regimul juridic al pensiilor de serviciu, relevante sunt cele statuate în Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragrafele 113-116, invocând jurisprudenţa sa anterioară în materie, Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietăţii sau la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea în acelaşi sens şi Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Totodată, prin Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunţată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 şi nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României (paragrafele 40-48), s-a arătat că integrarea pensiilor de serviciu în sistemul general de pensii, chiar dacă acest lucru presupune o diminuare a cuantumului pensiei acordate cu 70%, nu aduce atingere art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie (a se vedea şi Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011). 30. De asemenea, Curtea a reţinut că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare ale statului. Astfel, este la aprecierea legiuitorului reglementarea condiţiilor şi a criteriilor necesar a fi îndeplinite pentru a beneficia de o categorie de pensie sau alta, cu condiţia de a nu încălca exigenţele constituţionale şi de a respecta o condiţie de rezonabilitate în stabilirea condiţiilor de pensionare - est modus in rebus (a se vedea în acest sens Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012). Curtea a statuat că, în considerarea situaţiei specifice a unor categorii socioprofesionale, legiuitorul poate institui tratamente juridice diferenţiate atât prin condiţii şi criterii de acordare derogatorii, cât şi printr-un mod de calcul şi cuantum diferite ale pensiilor (în acest sens a se vedea Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 455 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006, sau Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007). 31. În fine, prin Decizia nr. 784 din 29 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 7 mai 2019, Curtea a conchis că „atât instituirea, cât şi suprimarea, prin intermediul unor legi cu regim special, a pensiilor de serviciu pentru anumite categorii de beneficiari sunt conforme cu dispoziţiile Constituţiei“. 32. În concluzie, astfel cum a reţinut Curtea în Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, precitată, cu privire la regimul juridic al pensiilor reglementate prin legi speciale, legiuitorul dispune de o marjă de apreciere mai largă, stabilind că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, acestea sunt instituite în considerarea statutului categoriei profesionale căreia i se acordă, iar odată acordate, legiuitorul trebuie să prezinte raţiuni suficient de puternice care să justifice eliminarea lor. Totodată, acordarea suplimentului suportat din bugetul de stat ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu cade în sfera de protecţie constituţională a dreptului la pensie şi a dreptului de proprietate şi, în fine, legiuitorul este liber să acorde, să modifice sau să suprime componenta suplimentară a pensiei de serviciu, în funcţie de posibilităţile financiare ale statului. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilica Popescu în Dosarul nr. 613/90/2019 al Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 83 alin. (3) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secţia I civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
