Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, excepţie ridicată de Valeriu Chircă în Dosarul nr. 1.577/54/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.256D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent învederează Curţii faptul că, la dosar, partea Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România a transmis un memoriu prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. 4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că măsura criticată nu poate fi privită ca o restrângere nejustificată a dreptului la muncă, având în vedere scopul urmărit, faptul că activitatea desfăşurată de evaluatori are incidenţă într-un domeniu de interes public general. De asemenea, măsura este proporţională, având în vedere că intervine doar în cazul infracţiunilor intenţionate şi numai după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 6 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.577/54/2016, Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, excepţie ridicată de Valeriu Chircă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de acesta împotriva hotărârii Consiliului director al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România (ANEVAR) prin care s-a constatat pierderea calităţii sale de membru titular al acestei asociaţii profesionale, ca urmare a rămânerii definitive a unei sentinţe penale prin care a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia critică, în esenţă, faptul că orice infracţiune săvârşită cu intenţie, indiferent dacă are sau nu legătură cu profesia de evaluator ori dacă are sau nu efecte asupra acestei profesii ori asupra asociaţiei profesionale, determină pierderea calităţii de membru titular al ANEVAR. Arată că legiuitorul nu a făcut nicio distincţie cu privire la natura infracţiunii, ci doar la latura subiectivă, respectiv ca infracţiunea să fi fost săvârşită cu intenţie. Or, acest element, luat în considerare în mod exclusiv, nu este suficient pentru a putea justifica o atingere, un prejudiciu adus profesiei, asociaţiei profesionale ori celorlalţi membri, din punct de vedere moral, material ori de imagine. Consiliul director al ANEVAR poate hotărî în mod arbitrar şi abuziv pierderea calităţii de membru titular, într-o aplicare ad literam a textului de lege, iar pierderea calităţii de membru are loc independent de natura infracţiunii, adică indiferent dacă există sau nu efectiv o atingere adusă profesiei. În fapt, această atingere nici nu este luată în discuţie, tocmai pentru că legiuitorul a decis astfel. O asemenea aplicare a normei legale criticate echivalează cu pierderea dreptului de a mai munci ca evaluator, activitatea prestată de un evaluator membru titular al ANEVAR fiind una remunerată, astfel că trebuie considerată muncă în înţelesul art. 41 din Constituţie. Autorul excepţiei susţine că trebuie analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prin efectuarea unui test de proporţionalitate. Este nevoie de criterii obiective, care să circumstanţieze condiţiile în care se poate lua o asemenea măsură. În lipsa unor astfel de criterii, existenţa sau inexistenţa atingerii aduse drepturilor protejate de ANEVAR este lăsată exclusiv la latitudinea conducerii asociaţiei, iar judecătorul cauzei se poate găsi în imposibilitatea exercitării unei analize concrete asupra speţei dedusă justiţiei. În opinia autorului excepţiei, principiul proporţionalităţii şi dispoziţiile art. 53 şi art. 41 din Constituţie ar putea fi respectate numai în măsura în care norma legală ar limita sfera infracţiunilor la cele ce sunt de natură să afecteze profesia ori la cele ce sunt înfăptuite în exercitarea profesiei ori în legătură cu aceasta. 7. Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Consideră că „este de competenţa legiuitorului stabilirea unor situaţii în care se pierde calitatea de membru titular al ANEVAR, acestea reprezentând măsuri necesare pentru asigurarea exercitării corespunzătoare a profesiei de evaluator autorizat, atât din punct de vedere al competenţei profesionale (...), cât şi din punct de vedere moral şi deontologic“. Apreciază că nu se aduce atingere dreptului la muncă, precizând că, de altfel, între ANEVAR şi reclamant nu există raporturi juridice de muncă. Arată că faptul condamnării definitive pentru o infracţiune intenţionată împiedică însăşi dobândirea calităţii de evaluator autorizat, conform art. 15 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor de lege criticate este neîntemeiată. În opinia sa, nemulţumirile reclamantului nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci vizează, de fapt, o completare a textului normei criticate, în sensul introducerii în cuprinsul acestuia a unei circumstanţieri privind natura infracţiunilor săvârşite cu intenţie pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă, ce are drept consecinţă pierderea calităţii de membru al ANEVAR. În raport cu prevederile constituţionale invocate, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, prin norma criticată se urmăreşte să se asigure exercitarea profesiei de evaluator autorizat de persoane care, pe lângă calităţile profesionale necesare, să dispună şi de credibilitate morală, respectiv de capacitatea de a se manifesta cu obiectivitate, independent de interferenţe exterioare care pot apărea la un moment dat, scopul final al normei fiind protejarea utilizatorilor rapoartelor de evaluare. Arată că prin pierderea calităţii de membru nu se aduce atingere dreptului la muncă şi, pe cale de consecinţă, nu se poate reţine restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale. 10. Avocatul Poporului opinează în sensul constituţionalităţii prevederilor de lege criticate. Arată că pierderea calităţii de membru titular al ANEVAR în momentul în care persoana este condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie nu poate fi privită ca o restrângere nejustificată a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei, având în vedere faptul că activitatea desfăşurată de evaluatori se realizează într-un domeniu de interes public general. În privinţa dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, consideră că îngrădirea instituită de legiuitor este proporţională cu măsura luată, în condiţiile în care pierderea calităţii de membru titular are loc în momentul în care persoana este condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 16 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 2 septembrie 2011, aprobată cu modificări prin Legea nr. 99/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 15 aprilie 2013, care au următorul conţinut normativ: „Calitatea de membru titular se pierde dacă persoana se află în oricare dintre următoarele situaţii: (...) d) este condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie“. 14. În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine prevederilor din Constituţie cuprinse în art. 41 - Munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică, în esenţă, faptul că pierderea calităţii de membru titular al ANEVAR este determinată de săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, fără să se facă distincţie după cum aceasta este sau nu de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Se susţine că astfel este restrâns dreptul la muncă al persoanei aflate în această situaţie. Autorul excepţiei îşi raportează critica la prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din Constituţie, care statuează că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. 16. Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 545 din 7 decembrie 2004, Decizia nr. 629 din 12 mai 2011 sau Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, paragraful 30), a constatat că, în lumina textului constituţional menţionat, exercitarea unei profesii ori a unei meserii poate fi supusă anumitor condiţii. Exigenţele impuse pentru desfăşurarea unui anumit tip de activitate pot fi justificate prin specificul său, neputându-se considera că, prin instituirea acestora, ar fi limitat dreptul la muncă al persoanei, care îşi păstrează aptitudinea de a exercita acest drept, în măsura în care îndeplineşte cerinţele impuse prin lege pentru fiecare profesie sau meserie. 17. Curtea reţine că, în ceea ce priveşte evaluatorii autorizaţi, art. 3 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 precizează că „în exercitarea independentă a profesiei, trebuie să fie percepuţi a fi liberi de orice constrângere care ar putea aduce atingere principiilor de obiectivitate şi integritate profesională“. Pentru a asigura îndeplinirea acestui standard deontologic, legiuitorul a prevăzut, prin art. 15 alin. (2) lit. b) din aceeaşi ordonanţă, că, printre condiţiile care se verifică la dobândirea calităţii de membru stagiar al ANEVAR, se numără şi aceea potrivit căreia persoana fizică ce aspiră la accederea în această profesie să nu fi fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie, pentru care nu a intervenit reabilitarea. Curtea constată, aşadar, că textul de lege criticat în cauza de faţă reglementează ipoteza intervenirii, pe parcursul exercitării profesiei, a unei împrejurări care pune membrul ANEVAR în situaţia de a nu mai îndeplini una dintre condiţiile obligatorii pentru înscrierea în profesie. Ca atare, instituirea cazului de pierdere a calităţii de membru titular al ANEVAR ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive prin care persoana în cauză a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie este justificată de existenţa unei prezumţii absolute în sensul că persoana nu mai întruneşte criteriile de credibilitate, de probitate şi moralitate pe care exercitarea profesiei de evaluator autorizat le implică, obiectivitatea şi corectitudinea în realizarea prestaţiilor sale, respectiv a rapoartelor de evaluare, fiind pusă sub semnul incertitudinii. Or, ţinând seama de importanţa rapoartelor de evaluare întocmite în diferite materii (cu privire la bunuri mobile şi imobile, la întreprinderi, la acţiuni şi alte instrumente financiare ori la fonduri de comerţ şi alte active necorporale), precum şi de efectele juridice pe care acestea le pot genera, este justificat ca acestea să emane de la persoane care se bucură de garanţii de deplină onestitate şi integritate. Curtea observă, de asemenea, că sancţiunea maximă a pierderii calităţii de membru titular al ANEVAR intervine doar pentru ipoteza săvârşirii unor infracţiuni intenţionate, nu şi a celor din culpă. 18. Prin urmare, cazul reglementat de dispoziţiile de lege criticate nu este decât consecinţa logică a condamnării definitive a evaluatorului autorizat pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, neputând fi reţinută critica potrivit căreia prevederile art. 16 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 ar nesocoti dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală. Afirmaţia autorului excepţiei în sensul că textul supus controlului de constituţionalitate ar institui o restrângere a dreptului fundamental la muncă, astfel cum este consacrat prin Constituţie, nu poate fi susţinută, întrucât interdicţia de a mai exercita o anumită profesie, în speţă cea de evaluator autorizat, nu reprezintă o restrângere a dreptului la muncă, înţeles ca modalitate generică de asigurare a mijloacelor băneşti necesare pentru traiul zilnic, prin desfăşurarea oricărui tip de activitate producătoare de venituri, ci o particularizare a exerciţiului acestuia la specificul profesiei în discuţie şi, subsecvent, la situaţia persoanelor aflate în ipoteza normei. Prin urmare, referitor la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, întrucât ipoteza analizată nu vizează o restrângere a exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi prin dispoziţiile de lege criticate, această normă constituţională nu este aplicabilă în cauză. 19. În contextul cauzei de faţă, Curtea constată însă că din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că autorul acesteia îşi axează critica pe lipsa, din cuprinsul textului de lege ce formează obiectul acesteia, a unei circumstanţieri a naturii infracţiunii, care, în opinia sa, ar trebui să aducă atingere profesiei pentru a conduce la pierderea calităţii de membru al ANEVAR. Aşadar, se critică, în esenţă, o omisiune legislativă, pe care însă Curtea Constituţională nu o poate complini. În jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a stabilit că, pentru a putea fi examinată, omisiunea legislativă trebuie să prezinte relevanţă constituţională (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din data de 30 iunie 2017). Or, în cauză, lipsa unei astfel de precizări referitoare la infracţiunea săvârşită nu determină o încălcare a dreptului fundamental la muncă, aşa cum s-a demonstrat mai sus. Ţinând cont de prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, excepţie ridicată de Valeriu Chircă în Dosarul nr. 1.577/54/2016 al Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
