Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniela Ramona Mariţiu│- magistrat-asistent│
└──────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihail Dorin Nicolae, prin reprezentanţi legali, în Dosarul nr. 728/315/2014* al Judecătoriei Târgovişte. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 342D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt în concordanţă cu cele ale art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală. De altfel, atribuţia de a exercita acţiunea civilă atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă i-a fost conferită procurorului doar în situaţii strict şi limitativ prevăzute de lege, acesta putând acţiona doar în cazul pasivităţii sau absenţei reprezentantului legal al acestor persoane. Raţiunea acestei reglementări este una de ordin public, ce se circumscrie necesităţii protejării intereselor unor astfel de persoane, dată fiind vârsta acestora. Deşi exercitarea acţiunii civile de către procuror atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă este o excepţie de la principiul care guvernează acţiunea civilă, aceasta este proporţională cu interesul protejat şi are ca scop evitarea, ca în numele minorului, să se renunţe la pretenţiile civile, având în vedere consecinţele ce decurg din acest demers. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 21 martie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 728/315/2014*, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihail Dorin Nicolae, prin reprezentanţi legali, cu ocazia soluţionării acţiunii civile formulate de persoana vătămată, prin reprezentanţii săi legali, într-o cauză penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că obligaţia instituită de Codul de procedură penală în sarcina procurorului de a exercita acţiunea civilă atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă încalcă principiul disponibilităţii de a dispune de obiectul procesului. Susţine că dreptul de a opta între constituirea ca parte civilă în cadrul procesului penal şi solicitarea de despăgubiri printr-o acţiune în faţa instanţelor civile trebuie să aparţină persoanei vătămate. 6. Judecătoria Târgovişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că procurorul, în temeiul rolului său activ şi în calitate de reprezentant al interesului social, general şi public, care veghează la aplicarea legii şi la apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, are, prin excepţie, dreptul de a exercita acţiunea civilă atunci când reprezentantul legal nu o exercită. Acţiunea civilă este guvernată de principiul oficialităţii în cazul victimei minore, nereprezentate legal, procurorul având obligaţia de a exercita acţiunea civilă sau, după caz, să o continue, dacă ea a fost exercitată în cadrul procesului penal, pentru a preveni prejudicierea intereselor minorilor. Deşi, în principiu, constituirea ca parte civilă în procesul penal reprezintă o facultate pentru persoana vătămată, pe cale de excepţie, aceasta este obligatorie când legea o prevede în mod expres, de pildă, atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Suntem deci în prezenţa unui caz special stabilit de legiuitor, în care procurorul, prin prisma rolului pe care îl are, poate exercita acţiunea civilă în cadrul procesului penal, fără a se aprecia însă că este încălcat dreptul privind accesul liber la justiţie. În final, instanţa judecătorească apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă dreptul persoanei vătămate minore de a avea un avocat ales, ci, din contră, prin posibilitatea pusă de legiuitor la îndemâna procurorului, de a exercita acţiunea civilă în numele persoanei vătămate lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, sunt susţinute o dată în plus interesele civile ale unei persoane. Nu se poate susţine că printr-o astfel de conduită, de exercitare a unei acţiuni civile tocmai pentru ca aceasta să fie adusă în faţa unui judecător care să analizeze fondul, se încalcă dreptul la apărare al persoanei vătămate minore. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că legiuitorul a prevăzut două excepţii de la principiul disponibilităţii acţiunii civile, şi anume, atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu şi când aceasta are capacitate de exerciţiu restrânsă. Exerciţiul acţiunii civile de către procuror este condiţionat de pasivitatea reprezentantului legal ori de inexistenţa acestuia. Aceste excepţii sunt justificate în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de protecţie pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu deplină. Totodată, exercitarea acţiunii civile de către procuror în aceste cazuri este menită să prevină prejudicierea persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă în cadrul unui proces penal. Apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin principiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie sau dreptului la apărare, regulile speciale de exercitare a acţiunii civile fiind menite să garanteze aceste drepturi persoanelor care se află într-o situaţie specială. În plus, în ce priveşte dreptul la apărare, exercitarea acţiunii civile de către procuror nu împiedică persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă să aibă un apărător ales. 9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Arată că obligaţia reglementată de dispoziţiile de lege criticate constituie expresia prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Astfel, norma legală criticată apare ca o excepţie de la principiul disponibilităţii acţiunii civile, fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât reprezintă o măsură de protecţie pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. Ca atare, apreciază că norma criticată îndeplineşte cerinţele constituţionale impuse cu privire la rolul Ministerului Public şi nu aduce nicio atingere substanţei dreptului de acces liber la justiţie ori a dreptului la apărare, ci, dimpotrivă, este instituită de legiuitor în considerarea intereselor persoanelor care nu au capacitate de exerciţiu şi care trebuie ocrotite, dincolo de exigenţele principiului disponibilităţii acţiunii civile. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală. Aceste dispoziţii au fost modificate prin art. 102 pct. 6 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, şi au următorul conţinut: „Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, acţiunea civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de către procuror, în condiţiile art. 20 alin. (1) şi (2), şi are ca obiect, în funcţie de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.“ Dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2), la care face referire textul de lege criticat, au următorul conţinut: "(1) Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătoreşti. Organele judiciare au obligaţia de a aduce la cunoştinţa persoanei vătămate acest drept.(2) Constituirea ca parte civilă se face în scris sau oral, cu indicarea naturii şi a întinderii pretenţiilor, a motivelor şi a probelor pe care acestea se întemeiază." 13. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală din perspectiva atribuţiei procurorului de a exercita acţiunea civilă în numele persoanei vătămate care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă. Din reglementarea criticată rezultă că atribuţia procurorului de a exercita acţiunea civilă în procesul penal este circumscrisă exclusiv situaţiei în care persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă, neputându-se extinde şi în ceea ce priveşte persoanele care nu se află în situaţiile anterior menţionate. Astfel, exerciţiul acţiunii civile este o atribuţie suigeneris a procurorului, complementară celor de exercitare a acţiunii penale şi de trimitere în judecată. 15. Din această perspectivă, Curtea reţine că, potrivit art. 41 din Codul civil, are capacitate de exerciţiu restrânsă minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, iar, potrivit art. 43 din acelaşi act normativ, nu au capacitate de exerciţiu, în afara altor cazuri prevăzute de lege, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi interzisul judecătoresc. Recunoaşterea capacităţii de exerciţiu restrânse şi a lipsei acesteia îşi are fundamentul în prezumţia potrivit căreia minorul cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani are discernământul în curs de formare, pe de-o parte, şi a aceleia potrivit căreia minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi interzisul judecătoresc sunt lipsiţi de discernământ. În doctrină s-a arătat că discernământul exprimă facultatea omului de a aprecia corect semnificaţia actelor sale de conduită, iar încheierea oricărui act juridic civil comportă în mod necesar o asemenea facultate. Existenţa discernământului depinde de atingerea unui anumit stadiu de dezvoltare a vieţii psihice a omului, la care se ajunge numai la o anumită vârstă, precum şi de desfăşurarea normală a proceselor gândirii omului. Astfel, situaţia celor două categorii de persoane determină în sarcina legiuitorului obligaţia reglementării unui sistem legislativ de ocrotire a acestora. 16. Curtea observă că dispoziţii similare celei criticate se regăseau în art. 17 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968. Examinând soluţia legislativă cuprinsă în acest text, Curtea, prin Decizia nr. 1.220 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 792 din 26 noiembrie 2008, a reţinut că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, astfel că şi acţiunea civilă din cadrul procesului penal trebuie să ţină cont de acelaşi principiu, ea păstrându-şi regimul juridic de drept civil, chiar dacă este exercitată în cadrul procesului penal. Cu toate acestea, legiuitorul a prevăzut două excepţii de la principiul disponibilităţii acţiunii civile, şi anume atunci când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. Aceste excepţii sunt justificate în mod obiectiv şi rezonabil, întrucât reprezintă măsuri de protecţie pentru cei care nu au capacitate de exerciţiu deplină, ocrotirea acestora fiind un deziderat public. 17. Totodată, Curtea, cu acelaşi prilej, a reţinut că, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ansamblul reglementărilor legale trebuind să garanteze şi să asigure dreptul Ministerului Public de a-şi exercita acest rol constituţional. Astfel, Curtea a reţinut că norma legală care conferă procurorului atribuţia de a exercita acţiunea civilă în numele persoanei vătămate care este lipsită de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrânsă îndeplineşte cerinţele constituţionale impuse cu privire la rolul Ministerului Public. De asemenea, Curtea a statuat că o astfel de reglementare nu determină aplicarea tale quale a principiului oficialităţii, specific actelor necesare desfăşurării procesului penal, cu privire la acţiunea civilă. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihail Dorin Nicolae, prin reprezentanţi legali, în Dosarul nr. 728/315/2014* al Judecătoriei Târgovişte şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgovişte şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
