Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA nr. 745 din 4 noiembrie 2021  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 628 alin. (2) şi (5) şi art. 665 din Codul de procedură civilă     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA nr. 745 din 4 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 628 alin. (2) şi (5) şi art. 665 din Codul de procedură civilă

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 202 din 1 martie 2022

┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘


    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 628 alin. (2) şi (5) şi art. 665 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Tribunalul Argeş - Secţia civilă în Dosarul nr. 13.145/3/2016 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.298D/2019.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 din Codul de procedură civilă, încheierea prin care executorul judecătoresc deschide dosarul de executare sau respinge cererea de deschidere a executării reprezintă o formalitate prin care acesta îşi exprimă voinţa de deschidere sau nu a procedurii, fără ca acest act să aibă vreun efect asupra prescripţiei sau perimării executării silite. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 628 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, arată că executorul judecătoresc nu face decât să actualizeze creanţa, pe baza unor criterii legale sau convenţionale, astfel încât nu sunt întemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    4. Prin Încheierea din 28 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 13.145/3/2016, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 628 alin. (2) şi (5) şi art. 665 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de instanţa de judecată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare formulate împotriva executării silite pornite, la cererea creditorului, în temeiul unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească.
    5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 665 din Codul de procedură civilă, deschiderea procedurii de executare se face de către organul de executare silită - executorul judecătoresc, moment de la care îşi produc efectele atât instituţia prescripţiei executării silite, cât şi perimarea. Or, analizând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015 rezultă că deschiderea procedurii de executare are loc numai după pronunţarea de către instanţa de executare a încheierii de încuviinţare a executării silite, potrivit art. 666 din Codul de procedură civilă, moment procesual de la care curg atât prescripţia, cât şi perimarea executării silite.
    6. Prin urmare, se arată că instanţa de judecată este pusă în imposibilitatea reală de a stabili care este momentul declanşării procedurii, respectiv cel stabilit de executorul judecătoresc sau de către instanţa de executare, odată cu încuviinţarea executării silite, fiind în imposibilitatea de a calcula termenul de perimare şi de prescripţie a executării, astfel încât aceste două texte de lege sunt contradictorii. Se arată că, în sensul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, anterior citată, executorul judecătoresc nu are atributele constituţionale ale judecătorului, respectiv jurisdictio şi imperium, şi, ca atare, nu poate să pronunţe o încheiere de deschidere/respingere a procedurii de executare, în contextul dispoziţiilor art. 665 şi 666 din Codul de procedură civilă.
    7. Se mai susţine că justiţia este monopolul statului, iar nu apanajul societăţilor de recuperare a creanţelor, astfel încât se propune ca remediul procesual şi constituţional pentru uniformizarea momentului de declanşare a procedurii de executare să fie acela al depunerii cererii de executare direct la instanţa de executare, de către creditor, similar situaţiei reglementate prin art. 2.445 - Vânzarea bunurilor ipotecate din Codul civil, iar instanţa de executare, în cazul admiterii cererii de încuviinţare a executării, prin aceeaşi încheiere de şedinţă, să repartizeze în mod aleatoriu dosarul de executare la unul dintre executorii judecătoreşti de pe raza curţii de apel.
    8. Totodată, se mai susţine că, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aceştia din urmă sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actul îndeplinit este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege, însă declanşarea procedurii de executare silită trebuie să fie efectuată de către instanţa de judecată, ca reprezentant al statului ce exercită monopol asupra justiţiei.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 628 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, se susţine că acestea creează posibilitatea executorului judecătoresc de a determina în mod concret cuantumul obligaţiei la care este îndatorat debitorul, conform dispozitivului hotărârii judecătoreşti, şi nu obligaţia în sine, cum greşit se aplică în practică, obligaţie care poate fi stabilită numai de către instanţa judecătorească, cu prilejul deliberării. Se mai susţine însă că, în cazul unui titlu executoriu care nu emană de la o instanţă judecătorească, executorul judecătoresc nu mai are competenţă legală şi constituţională de a stabili cuantumul obligaţiei la care este îndatorat debitorul, întrucât, prin stabilirea acestuia, executorul stabileşte obligaţia de plată în sine, ceea ce excedează funcţiei executorului judecătoresc, care nu este învestit cu jurisdictio, atribut exclusiv al judecătorului. Cu titlu exemplificativ, se arată că, în situaţia în care s-a pus în executare silită un contract bancar ce constituie titlu executoriu, conform legii bancare, creanţa certă, lichidă şi exigibilă este împrumutul efectiv încasat de către debitor prin dispoziţia de plată, ca element al contractului de împrumut, iar contractul nu constituie titlu executoriu pentru accesoriile constând în dobânzi, penalităţi şi comisioane. Or, în practică, pentru aceste accesorii, executorul judecătoresc emite titlul executoriu, la cererea creditorului, în temeiul art. 628 alin (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, ceea ce contravine ordinii de drept constituţionale.
    10. Se mai susţine că natura contractelor de împrumut este aceea de contracte de adeziune, nenegociate, în care pot fi cuprinse clauze abuzive, ce privesc dobânzile, penalităţile şi comisioanele percepute de creditori, ajungându-se ca, prin forţa de constrângere a statului, prin intermediul executorilor judecătoreşti, să se recupereze creanţe artificiale - sume neîmprumutate şi, în consecinţă, nedatorate, fără cenzura prealabilă constând în încuviinţarea executării silite de către instanţa de judecată. În acelaşi sens, se mai arată că, de la momentul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, şi, respectiv de la momentul în care foştii executori bancari au fost asimilaţi executorilor judecătoreşti, s-a creat practica de recuperare a acestor creanţe nedatorate, care au scăpat controlului prealabil al instanţei de judecată, sub pretextul degrevării instanţelor judecătoreşti, existând posibilitatea post-încuviinţare de a formula contestaţie la executare. Însă, deşi pe calea contestaţiei la executare au fost admise cereri privind constatarea existenţei unor clauze abuzive, în astfel de contracte-cadru de adeziune care nu au fost negociate, sancţiunea constatării clauzelor abuzive nu a putut fi aplicată şi în contractele necontestate, neexistând în sistemul juridic românesc teoria precedentului judiciar, în circuitul civil rămânând acelaşi tip de contracte, ce au scăpat controlului prealabil al instanţei judecătoreşti, prin încuviinţarea executării silite, şi nu au fost cenzurate în cadrul contestaţiei la executare.
    11. Totodată, se mai susţine că, în ipoteza contractelor de împrumut bancar, din momentul în care debitorul refuză să mai achite ratele scadente, ce cuprind dobânzi, comisioane, penalităţi, aceste drepturi prevăzute în contract devin drepturi litigioase, în sensul dispoziţiilor art. 1.653 alin. (3) din Codul civil. Or, se arată că, în cazul punerii în executare a unui astfel de titlu executoriu, faza de judecată nu este epuizată, iar executorul judecătoresc ar fi obligat să execute o creanţă care nu este certă, lichidă şi exigibilă, pentru accesorii constând în dobânzi, comisioane şi penalităţi. În consecinţă, se susţine că, dacă legiuitorul permite invocarea, în cadrul contestaţiei la executare, a unor motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, înseamnă că dreptul devine litigios în momentul refuzului de a plăti două rate restante ale creditului, moment la care, conform legii bancare, creditorul este obligat să emită notificarea de reziliere a contractului, în vederea declanşării procedurii de constituire a titlului executoriu. Această notificare conţine creanţa certă, lichidă şi exigibilă, pentru care este în drept să ceară executarea. Însă, în practică, creditorul solicită executorului judecătoresc să emită titlu executoriu, în temeiul art. 628 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, pentru creanţe artificiale, constând în dobânzi, comisioane şi penalităţi, pentru care nu există titlu executoriu în momentul formulării cererii de executare silită, şi care curg şi se percep după emiterea notificării de reziliere a contractului şi până la plata efectivă a acestora. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, în vederea obţinerii unui titlu executoriu pentru aceste accesorii, creditorul se adresează executorului judecătoresc, care se substituie astfel instanţei judecătoreşti, singura în măsură să spună dreptul. Se arată că executorul judecătoresc, potrivit dispoziţiilor art. 628 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, nu este abilitat să stabilească obligaţia plăţii acestor drepturi litigioase, ci doar cuantumul acesteia, după pronunţarea de către instanţă a unui titlu executoriu, care să oblige pe debitor la plata accesoriilor constând în dobânzi, penalităţi sau comisioane. În acelaşi sens, se arată că legea conferă caracter de titlu executoriu doar sumelor încasate de debitor, prin dispoziţia de încasare a sumei din contract, iar nu şi sumelor reprezentând accesorii, fiind atributul exclusiv al instanţei stabilirea, în concret, a acestor creanţe. Se mai invocă cele statuate în acest sens prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, paragrafele 21 şi 22.
    12. În concluzie, în opinia instanţei judecătoreşti care a invocat din oficiu excepţia, nu este de competenţa executorului judecătoresc să dispună el însuşi constituirea titlului executoriu pentru accesoriile constând în dobânzi, penalităţi şi comisioane, acesta putând efectua numai acte de executare, în cadrul procedurii declanşate de către o instanţă judecătorească.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 628 alin. (2) şi (5) şi ale art. 665 din Codul de procedură civilă, care prevăd:
    - Art. 628 alin. (2) şi (5):
    "(2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, care se cuvin creditorului, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. (...)
(5) Pentru sumele stabilite prin aplicarea alin. (1)-(4), încheierea instanţei de executare sau a executorului judecătoresc constituie titlu executoriu."

    – Art. 665:
    "(1) De îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc, prin încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de executare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
(2) Încheierea prevăzută la alin. (1) se comunică de îndată creditorului. În cazul în care executorul judecătoresc refuză deschiderea procedurii de executare, creditorul poate face plângere, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii prevăzute la alin. (1), la instanţa de executare."


    17. În opinia instanţei judecătoreşti care a invocat din oficiu excepţia de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 126 alin. (1) şi (5) privind instanţele judecătoreşti şi interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 628 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează, raportat la executarea silită a obligaţiilor constând în plata unor sume de bani, cazul în care executorul judecătoresc calculează sumele de bani care se cuvin creditorului, în situaţia în care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora. Astfel, în situaţia în care cuantumul obligaţiilor accesorii stabilite prin titlul executoriu, cum ar dobânzi, penalităţi, cheltuieli de judecată etc., nu a fost stipulat în cuprinsul titlului executoriu (deoarece, spre exemplu, dobânzile au fost acordate şi în continuare, respectiv de la data judecăţii şi până la plata efectivă a datoriei principale), acest cuantum va fi stabilit de către executorul judecătoresc, fie pe baza criteriilor reţinute în titlul executoriu, fie pe baza criteriilor legale (spre exemplu, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, or al criteriilor reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 29 august 2011).
    19. Curtea reţine că operaţiunile de calculare a unor sume de bani, reglementate de art. 628 alin. (2) din Codul de procedură civilă au un caracter tehnic, astfel încât atribuirea în competenţa executorului judecătoresc a determinării în mod concret a cuantumului obligaţiei la care este îndatorat debitorul, conform dispozitivului hotărârii judecătoreşti, nu încalcă principiile constituţionale ale realizării justiţiei prin instanţele judecătoreşti, reglementate prin art. 124, 125 şi art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie.
    20. De altfel, susţinerile formulate în motivarea excepţiei, referitoare la faptul că, în practică, executorul stabileşte chiar obligaţia de plată în sine, iar nu cuantumul acesteia, ceea ce excedează funcţiei executorului judecătoresc, acesta nefiind învestit cu jurisdictio, atribut exclusiv al judecătorului, nu sunt veritabile motive de neconstituţionalitate a normei legale. Totodată, împotriva încheierilor date de executorul judecătoresc în acest caz, cei interesaţi sau vătămaţi prin executare pot apela la calea procesuală a contestaţiei la executare, reglementată de art. 714 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
    21. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că prin art. I pct. 28 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 16 octombrie 2014, a modificat art. 665 din cod (art. 664 în forma avută înainte de republicarea Codului), în sensul eliminării obligaţiei executorului judecătoresc de a emite încheierea de deschidere a dosarului de executare, sau, după caz, de refuz de deschidere a procedurii de executare, ca urmare a reintroducerii, prin Legea nr. 138/2014, a procedurii de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016, legiuitorul a revenit la forma iniţială a textului legal criticat, în sensul reintroducerii obligaţiei executorului judecătoresc de a deschide dosarul de executare sau, după caz, de a refuza motivat deschiderea procedurii de executare.
    22. Astfel, în temeiul art. 665 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc este obligat ca, imediat după ce primeşte o cerere de executare silită, să dispună, prin încheiere, asupra înregistrării cererii şi deschiderii dosarului de executare ori asupra refuzului deschiderii dosarului de executare (pentru motive cum ar fi lipsa sau nevalabilitatea titlului executoriu, neachitarea taxei judiciare de timbru prevăzute de lege, neataşarea la cerere a titlului executoriu în original sau a înscrisurilor prevăzute de lege, etc.). Încheierea astfel emisă urmează a fi comunicată creditorului în cel mai scurt timp, „de îndată“, potrivit art. 665 alin. (2) teza întâi din codul de procedură civilă. În corelaţie cu art. 666 alin. (1) din acelaşi cod, potrivit căruia, în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, rezultă că termenul de 3 zile poate fi folosit de creditor ca, la solicitarea executorului judecătoresc, să complinească eventualele lipsuri ale cererii de executare, anexarea anumitor înscrisuri, etc. Împotriva încheierii executorului judecătoresc, creditorul poate face plângere la instanţa de executare, în termen de 15 zile de la data comunicării încheierii de refuz [art. 665 alin. (2) teza finală], iar refuzul executorului judecătoresc de a proceda la primirea ori înregistrarea cererii de executare silită va putea fi cenzurat pe calea contestaţiei la executare, în condiţiile art. 712 alin. (1) coroborat cu art. 720 alin. (7) din Codul de procedură civilă.
    23. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 665 din cod, se susţine, în esenţă, faptul că atribuţia executorului judecătoresc de a se pronunţa asupra deschiderii executării silite, prin înregistrarea cererii formulate de creditor, corelată cu atribuţia instanţei de executare de a se pronunţa asupra încuviinţării executării silite, naşte o confuzie în privinţa decelării momentului declanşării procedurii de executare, respectiv cel stabilit de executorul judecătoresc, pe de o parte, sau de către instanţa de executare, odată cu încuviinţarea, pe de altă parte. Or, Curtea reţine că momentul deschiderii procedurii de executare silită nu poate fi decât acela al înregistrării cererii de executare de către executorul judecătoresc, care dispune „deschiderea dosarului de executare“, în sensul art. 665 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
    24. Totodată, Curtea mai reţine că atribuţia executorului judecătoresc ca, imediat ce primeşte o cerere de executare silită, să dispună, prin încheiere, asupra înregistrării cererii în registrul general de dosare [prevăzut de art. 84 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, aprobat prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001], precum şi asupra deschiderii dosarului de executare ori a refuzului deschiderii dosarului de executare nu are semnificaţia exercitării unor atribuţii de jurisdictio sau imperium, atribute care aparţin exclusiv instanţei judecătoreşti. Astfel, în cadrul acestei faze a deschiderii procedurii de executare, executorul judecătoresc este chemat să verifice dacă cererea de executare silită îndeplineşte condiţiile de formă, în sensul art. 664 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dacă are ataşat titlul executoriu, în original sau în copie legalizată, precum şi, dacă este cazul, alte înscrisuri cerute de lege, respectiv dacă există dovada achitării taxelor de timbru. Prin urmare, executorului judecătoresc îi este atribuită o simplă acţiune de dispoziţie, prin înregistrarea cererii şi emiterea unei încheieri în privinţa deschiderii procedurii de executare, situaţie diferită de cea reglementată prin vechea formă a art. 666 din Codul de procedură civilă, introdusă prin Legea nr. 138/2014, care atribuia executorului judecătoresc atribuţii jurisdicţionale, prin încuviinţarea executării silite.
    25. Aşa cum a reţinut Curtea prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragrafele 20-23, prin formularea unei cereri de executare silită, creditorul solicită concursul statului în realizarea şi concretizarea titlului său, în vreme ce operaţiunea încuviinţării executării silite este cea care deschide posibilitatea realizării efective a obligaţiilor care incumbă în sarcina debitorului. Prin încuviinţarea executării silite se verifică dacă: cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege. Aceste operaţiuni, realizate în cadrul procedurii de încuviinţare a executării, reprezintă o exercitare a puterii judecătorului de a „spune dreptul“, în vreme ce, în cadrul procedurii de deschidere a executării, prin înregistrarea cererii de executare, executorul judecătoresc realizează acţiuni ce se circumscriu competenţei sale de punere în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii, astfel cum este reglementată în art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011. Prin emiterea unei încheieri de deschidere a procedurii de executare, executorul judecătoresc nu dispune însăşi executarea titlului executoriu, procedura fiind declanşată numai în urma încuviinţării executării de către instanţa judecătorească.
    26. Pentru aceste considerente nu poate fi reţinută încălcarea principiilor constituţionale ale realizării justiţiei prin instanţele judecătoreşti, reglementate prin art. 124, 125 şi art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie.
    27. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la faptul că şi declanşarea procedurii de executare silită ar trebui să intre în competenţa instanţei de executare, Curtea reţine că acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci, mai degrabă, propuneri de lege ferenda, asupra cărora însă Curtea nu se poate pronunţa, neavând competenţa de a modifica dispoziţii de lege supuse controlului de constituţionalitate, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Această operaţiune intră în sfera atribuţiilor Parlamentului, care, potrivit art. 61 din Constituţie, este unica autoritate legiuitoare a ţării.
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Tribunalul Argeş - Secţia civilă în Dosarul nr. 13.145/3/2016 şi constată că dispoziţiile art. 628 alin. (2) şi (5) şi art. 665 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2021.


                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Irina Loredana Gulie

    ----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016