Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) şi ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale notelor de subsol de la anexa VIII cap. 1 pct. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Nicoleta Adina Negrean în Dosarul nr. 969/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.122D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii în sensul menţinerii jurisprudenţei Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 969/111/2018, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum şi ale notelor de subsol de la anexa nr. VIII cap. 1 pct. II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Nicoleta Adina Negrean într-un dosar având ca obiect stabilirea drepturilor salariale care se acordă potrivit Legii-cadru nr. 153/2017 şi constituie obiectul Dosarului Curţii nr. 2.122D/2018. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine că, începând cu ianuarie 2018, i-a fost diminuat salariul faţă de cuantumul acestuia în decembrie 2017, acest fapt reprezentând o restrângere a dreptului la muncă, neconformă cu/în contradicţie cu art. 53 din Constituţie, Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 5 din Codul muncii. În fapt, arată că, pe lângă diminuarea salariului întemeiată pe prevederile Legii-cadru nr. 153/2017, venitul net i-a fost afectat şi prin întoarcerea sarcinii fiscale generate de aplicarea art. 7 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Această împrejurare este discriminatorie, ţinând seama de principiul care a stat la baza Hotărârii Guvernului nr. 846/2017, prin care salariul minim brut pe ţară a crescut tocmai pentru ca salariile să nu fie afectate de întoarcerea sarcinii fiscale. 6. Autoarea arată, în continuare, că art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde prevederi care stabilesc creşterile salariale care se acordă începând cu 1 ianuarie 2018. La data intrării acesteia în vigoare nu era adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 al cărei art. 7 alin. (2) prevede că sumele aferente contribuţiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuţiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea Codului fiscal, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale. În aceste condiţii, apreciază autoarea, este evident că, prin emiterea deciziei pe care o contestă în cadrul litigiului în care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, se încalcă aceste prevederi, deoarece drepturile sale salariale au fost stabilite fără a se avea în vedere transferul contribuţiilor sociale. 7. Mai arată că atribuţiile din fişa postului aferente funcţiei de conducere pe care o deţinea la data stabilirii drepturilor salariale erau identice cu perioada anterioară. De asemenea menţionează că expunerea de motive a Legii-cadru nr. 153/2017 nu face referire la diminuarea salariilor aflate în plată, ci se urmăreşte creşterea puterii de cumpărare şi a consumului. Decizia criticată de către autoare încalcă, în opinia acesteia, o parte dintre principiile prevăzute de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. 8. Mai departe susţine că se instituie o discriminare între „categoria funcţionarilor publici de conducere şi de execuţie din cadrul casei de asigurări de sănătate, pe de o parte, întrucât tuturor celor cu funcţii de conducere li se diminuează salariul, iar celor care au funcţii de execuţie acestea cresc, între funcţionarii publici din cadrul casei de asigurări de sănătate şi categoria funcţionarilor publici de conducere şi execuţie din cadrul altor unităţi administrativ-teritoriale“. 9. De asemenea, autoarea susţine că se încalcă (i) Directiva 2000/78/CE, (ii) Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 care a recunoscut principiul că, la aceeaşi funcţie, salarizarea trebuie să fie egală, precum şi faptul că (iii) actul adiţional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, prin care s-au prevăzut sumele necesare ce privesc eliminarea din sarcina angajatorului a contribuţiilor sociale şi achitarea lor de către salariaţi, nu şi-a atins finalitatea, în condiţiile în care s-a creat o discriminare evidentă între salariaţii caselor de asigurări de sănătate, cei ai casei naţionale de asigurări de sănătate, precum şi alte categorii de bugetari, neproducându-se majorarea drepturilor salariale cu 25%, începând cu 1 ianuarie 2018, pentru întreg personalul plătit din fondurile publice. 10. În continuare, autoarea arată, în ceea ce priveşte acordarea sporului de vechime, că se încalcă o parte dintre principiile salarizării consacrate de art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, în cazul funcţiilor de conducere, nu s-a acordat un spor de vechime, deşi, conform prevederilor legale, persoanele cu funcţii de conducere sunt îndreptăţite să obţină un astfel de spor, iar în cazul funcţionarilor de execuţie sporul de vechime se stabileşte în mod diferenţiat. Art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie discriminare în cadrul aceleiaşi categorii de personal, întrucât cei care nu au o vechime foarte mare ar beneficia de un spor la nivel maxim (aşa cum se invocă prin lege). 11. În plus, textele de lege nu prevăd criterii care să determine valoarea sporului de vechime sau care să ducă la concluzia că sporul de vechime este acordat. Dacă se au în vedere modul de stabilire a salariului funcţionarilor publici de conducere şi a salariului tuturor funcţionarilor publici din anul 2023, criteriu prevăzut la art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, acel spor de vechime nu este acordat şi, ca atare, nu este inclus în salariul de bază. 12. Datorită prevederilor care permit acordarea gradaţiei aferente tranşei de vechime în muncă la nivel maxim se creează o discriminare în raport cu alţi funcţionari publici cu funcţii de conducere care nu au o vechime foarte mare, dar care ar urma să beneficieze de un nivel maxim al acesteia. 13. În sfârşit, autoarea excepţiei precizează că, întrucât sporul de vechime nu este, în fapt, acordat funcţionarilor publici cu funcţii de conducere, aşa cum este acordat celor care deţin funcţii de execuţie, se ajunge la restrângerea dreptului acordat prin lege, ceea ce este interzis de art. 53 din Constituţie. 14. Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale, autoarea criticând, în realitate, modalitatea de aplicare a acestora. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (2) şi ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum şi ale notei de la anexa nr. VIII capitolul I lit. A (Salarizarea funcţionarilor publici), secţiunea a II-a (Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale), tabelul de la litera a) (Funcţii publice de conducere). Prevederile criticate au următorul conţinut: - Art. 10 alin. (2): „Fiecărei funcţii, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii, corespunzătoare tranşelor de vechime în muncă, cu excepţia funcţiilor de demnitate publică şi funcţiilor de conducere pentru care gradaţia este inclusă în indemnizaţia lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcţii în anexele nr. I-IX, precum şi a personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare.“; – Art. 19 alin. (2): „În salariul de bază pentru funcţiile de conducere atât la gradul I, cât şi la gradul II, este inclusă gradaţia aferentă tranşei de vechime în muncă, la nivel maxim“. – Nota dispune că „Salariile de bază prevăzute la gradul I şi gradul II cuprind sporul de vechime în muncă la nivel maxim“. 19. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta prezintă, sub aspecte relevante, asemănări cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 6 lit. a) teza finală, art. 10 alin. (2) teza finală, art. 11 alin. (1), (3) şi (4), art. 19 şi ale art. 38 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. e) şi alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, soluţionată prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020. 21. Astfel, în această din urmă cauză, autorii, prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie, au arătat că se (i) „creează o discriminare între funcţionarii publici şi contractuali din administraţia locală aflaţi în situaţii profesionale identice, respectiv care ocupă aceeaşi funcţie, au aceeaşi vechime în funcţie şi în specialitate, au acelaşi grad profesional, însă fac parte din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării ori consilii locale din localităţi diferite“ (paragraful 17), precum şi că (ii) „dispoziţiile art. 10 alin. (2) teza finală şi art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 creează o vădită discriminare între personalul bugetar care ocupă funcţii de conducere şi personalul de execuţie căruia, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea-cadru nr. 153/2017, i se adaugă gradaţia de vechime la salariul de bază cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condiţiile de acordare, prin majorarea salariului de bază cu cota procentuală“. 22. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcţionarii publici care îşi desfăşoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorităţi ale administraţiei publice locale la nivel naţional, precum şi între această categorie de personal bugetar şi celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reţinut, în esenţă, că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferenţieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor judeţene, primării, consilii locale, din instituţiile şi serviciile publice de interes local şi judeţean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităţilor administraţiei publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe ţară şi limita maximă - indemnizaţia lunară corespunzătoare funcţiei de viceprimar/vicepreşedinte al consiliului judeţean), este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de responsabilitatea, complexitatea şi riscurile funcţiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice. (a se vedea Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, paragraful 29) 23. Curtea reţine, cu referire la prezenta cauză, că raţionamentul din decizia precitată este aplicabil prin analogie, având în vedere asemănările relevante dintre criticile formulate în cele două cauze, din perspectiva art. 16 alin. (1) din Constituţie. 24. Distinct de aceste considerente, Curtea observă că soluţia normativă criticată instituie, într-adevăr, două categorii de subiecţi de drept: salariaţii cu funcţii de execuţie şi salariaţii cu funcţii de conducere. Dispoziţiile criticate stabilesc un tratament diferenţiat sub un aspect important al salarizării, respectiv cel al modalităţii de valorificare a gradaţiei la stabilirea salariului. Gradaţia, potrivit art. 7 lit. j) din Legea-cadru nr. 153/2017, reprezintă salariul de bază corespunzător funcţiei, acordat în raport cu vechimea în muncă, în condiţiile prezentei legi. Astfel, art. 10 alin. (2) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte regula că fiecărei funcţii, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradaţii, conform tranşelor de vechime în muncă. Potrivit art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, „Tranşele de vechime în muncă în funcţie de care se acordă cele 5 gradaţii, precum şi cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condiţiilor de trecere în gradaţie şi incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradaţia 1 - de la 3 ani la 5 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradaţia 2 - de la 5 ani la 10 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradaţia 3 - de la 10 ani la 15 ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradaţia 4 - de la 15 ani la 20 de ani - şi se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază.“ 25. Regula de la art. 10 alin. (2) teza întâi din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie un tratament diferenţiat pentru 3 categorii de personal plătit din fonduri publice: cei care deţin funcţii de demnitate publică; cei cu funcţii de conducere şi personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare. În cauză este vizată exclusiv categoria celor care deţin funcţii de conducere. Tratamentul diferenţiat constă în faptul că gradaţia este inclusă în indemnizaţia lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcţii în anexele nr. I-IX. 26. Curtea reţine că, în conformitate cu bogata sa jurisprudenţă, un tratament diferenţiat este discriminatoriu doar atunci când categoriile juridice din care fac parte categoriile de persoane se află în situaţii asemănătoare. Or, ţinând seama şi de marja de apreciere pe care o deţine statul în configurarea politicilor sale salariale, Curtea constată că salariaţii care deţin funcţii de conducere se află într-o situaţie obiectiv diferită de cea în care se situează salariaţii care au funcţii de execuţie. Prin urmare, statul nu a acţionat contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie atunci când a stabilit o modalitate distinctă de valorificare a gradaţiei în calcularea salariilor. 27. Prin urmare, Curtea constată că acest tratament salarial diferenţiat nu este discriminatoriu, în sensul dat acestei noţiuni de art. 16 alin. (1) din Constituţie şi dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, altfel spus criteriul avut în vedere de către legiuitor la instituirea tratamentului diferenţiat al celor două categorii de subiecţi de drept este unul obiectiv şi proporţional şi nu subiectiv, arbitrar. 28. Cu referire la critica autoarei privind sporul de vechime, Curtea observă că Legea-cadru nr. 153/2017 oferă indicaţii suficient de clare pentru a permite destinatarilor acesteia înţelegerea modului în care va fi valorificat. Astfel, potrivit art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017, „sporul reprezintă un element al salariului lunar/soldei lunare, acordat ca procent la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, în condiţiile legii, pentru fiecare categorie de personal“. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicoleta Adina Negrean în Dosarul nr. 969/111/2018 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 10 alin. (2) şi ale art. 19 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi ale notei de la anexa nr. VIII capitolul I lit. A (Salarizarea funcţionarilor publici), secţiunea a II-a (Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale), tabelul de la litera a) (Funcţii publice de conducere) la Legea-cadru nr. 153/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
