Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Irina Loredana │- │
│Gulie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Alina Sîrcă şi Alin Marius Brătulescu în Dosarul nr. 17.274/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.656D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorii excepţiei au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În acest sens, arată că pronunţarea Curţii Constituţionale asupra unor susţineri vizând faptul că legiuitorul nu a pus în acord legislaţia cu deciziile instanţei de contencios constituţional excedează competenţei sale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. 17.274/3/2018 (524/2019), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Excepţia a fost invocată de Ana Alina Sîrcă şi Alin Marius Brătulescu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat împotriva Deciziei civile nr. 2.336 din 16 noiembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că Legea nr. 10/2001, în ansamblu ei, este neconstituţională, deoarece nu prevede sancţiuni explicite, nu precizează sancţiuni pecuniare şi compensaţii pe măsura prejudiciului cauzat beneficiarilor - moştenitori. Se apreciază că în speţă cererea de despăgubire a autorilor excepţiei trebuia să fie soluţionată cel târziu în anul 2001 sau într-un „termen rezonabil“, aşa cum prevede art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, se arată că Legea fundamentală garantează dreptul la proprietate şi creanţele asupra statului, dar aceste garanţii nu se regăsesc în Legea nr. 10/2001, dat fiind faptul că au trecut 22 de ani de tergiversare a soluţionării cauzei, contrar jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale. 7. Se susţine că Legea nr. 10/2001 trebuia să cuprindă şi un articol de sancţionare a conducerii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu compensaţii pe măsura prejudiciului cauzat beneficiarilor moştenitori direcţi; or, se arată că dosarul de restituire este tergiversat chiar de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, din anul 2006, şi tocmai această entitate care se ocupă de restituiri nu este vizată de nicio sancţiune. 8. Se mai susţine că Legea nr. 10/2001 este neconstituţională deoarece nu a fost modificată şi completată conform Deciziei Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017 şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la problema caselor naţionalizate, iar termenul prevăzut de Legea nr. 165/2013 a expirat la data de 21 mai 2018. Prin Decizia nr. 44 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituţională a declarat ca neconstituţională orice prorogare a termenului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, astfel că Guvernul, prin Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, este obligat să depună de îndată la dosarul cauzei, „un titlu pentru despăgubiri sau casă/apartament“, conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor omului şi a Curţii Constituţionale. 9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile art. 38 din Legea nr. 10/2001 reglementează explicit răspunderea contravenţională pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute de acest act normativ în sarcina conducătorului autorităţii ori entităţii căreia îi revin aceste obligaţii, iar faptul că în cuprinsul legii nu sunt prevăzute compensaţii financiare pentru întârzierea în îndeplinirea anumitor obligaţii nu încalcă dispoziţiile Constituţiei privitoare la principiul egalităţii şi nu creează o situaţie de discriminare. 10. Se mai apreciază că domeniul de reglementare al legii speciale în discuţie l-a reprezentat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada regimului comunist, astfel că împrejurarea că aceasta nu prevede anumite compensaţii pentru ipoteza aplicării cu întârziere şi incomplete a măsurilor de reparaţie reprezintă o opţiune a legiuitorului ce nu încalcă principiile egalităţii şi garantării proprietăţii, persoanele ce au suferit prejudicii pentru astfel de ipoteze putând recurge la normele dreptului comun pentru repararea acestora, în condiţiile reglementate de acestea. De asemenea, se mai apreciază că împrejurarea că Legea nr. 10/2001 nu cuprinde dispoziţii prin care să fie sancţionată conducerea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii pentru aplicarea abuzivă a legii, prin soluţionarea prioritară a unor dosare, cu încălcarea ordinii de înregistrare, nu poate conduce la concluzia neconstituţionalităţii acesteia, raportat la domeniul special de reglementare al acesteia şi la faptul că răspunderea pentru fapte de natura celor invocate poate fi atrasă în temeiul legii penale, care reglementează inclusiv repararea prejudiciului creat prin aceste fapte. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele: 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005. 14. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii în drepturi, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 46 - Dreptul la moştenire. 15. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorii acesteia susţin neconstituţionalitatea Legii nr. 10/2001, în ansamblul ei, în esenţă, pentru că legea nu prevede o sancţiune pentru încălcarea obligaţiilor de restituire, prevăzute în actul normativ criticat, respectiv, nu sunt prevăzute anumite compensaţii financiare pe măsura prejudiciului cauzat prin întârzierea acordării măsurilor reparatorii prevăzute de lege. În acest sens, se arată că Legea nr. 10/2001 trebuia să cuprindă un articol privind sancţionarea conducerii Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. De asemenea, se susţine neconstituţionalitatea legii, deoarece nu a fost modificată şi completată în acord cu cele statuate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 44 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 28 martie 2017. 16. Analizând aceste susţineri, Curtea reţine că acestea nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, dimpotrivă, acestea tind spre o completare a legii criticate. Or, Curtea a statuat că o asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. 17. Astfel, motivarea excepţiei vizează, în realitate, o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanţă constituţională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, modificarea sau completarea normelor juridice reprezintă atribuţii exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanţa constituţională a omisiunii legislative, a se vedea şi Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55). 18. Prin urmare, având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Alina Sîrcă şi Alin Marius Brătulescu în Dosarul nr. 17.274/3/2018 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 noiembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
