Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Wu Minwei în Dosarul nr. 817/833/2020/a1 al Tribunalului Bihor - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.058D/2020. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra prezenţei în sală a doamnei Burican Xuebin, traducător autorizat de limba chineză. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită numirea unui avocat din oficiu. Referitor la acest aspect, magistratul-asistent învederează că autorul excepţiei a fost citat atât la Penitenciarul Arad, cât şi la domiciliul procesual ales la cabinetul de avocat care îl reprezintă, citarea sa fiind legal îndeplinită. 3. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de numire a unui avocat din oficiu. 4. Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, respinge cererea de numire a unui avocat din oficiu. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Susţine că dispoziţiile criticate nu refuză dreptul suspectului şi al inculpatului de a contesta concluziile raportului de constatare, organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească având competenţa de a decide valoarea probantă a acestuia. Inculpatul poate formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. Sintagma criticată, respectiv „din afara acestora“, nu aduce atingere prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece partea interesată beneficiază de garanţiile dreptului la un proces echitabil, inculpatul putând susţine în faţa judecătorului de cameră preliminară toate apărările în condiţii de contradictorialitate, oralitate şi nemijlocire. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 6. Prin Încheierea nr. 112/CCPF din 29 iunie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 817/833/2020/a1, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Wu Minwei într-o cauză penală aflată în etapa procesuală a camerei preliminare. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia, făcând referire la situaţia de fapt din dosar, susţine că dispoziţiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care sintagma „din afara acestora“ permite specialiştilor într-un anumit domeniu să efectueze rapoarte de constatare în sensul celor prevăzute de art. 172 alin. (9) din acelaşi act normativ, fără a fi autorizaţi prin lege în mod expres. Apreciază că, fără a exista o autorizare legală sau o dispoziţie legală care să îi confere unui specialist într-un anumit domeniu dreptul de a efectua rapoarte de constatare în cadrul procesului penal, se permite administrarea unui mijloc de probă întocmit de către o persoană care nu este abilitată de lege să efectueze un asemenea act, aducându-se atingere principiului legalităţii efectuării actelor cu caracter juridic şi, implicit, art. 1 alin. (5) din Constituţie. 8. Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Susţine că, deşi norma procesual penală criticată nu defineşte sintagma „specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora“ şi nu instituie alte condiţii legale de desemnare sau de autorizare pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi, acest fapt nu poate fi interpretat în sensul încălcării drepturilor constituţionale invocate, având în vedere caracterul excepţional al măsurii dispuse şi garanţiile procesuale conferite de legea procesual penală. Astfel, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă, de organul de urmărire penală, atunci când „există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt sau este necesară pentru lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei“. Constatarea se efectuează de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora asupra persoanei, materialului şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală. Potrivit art. 181^1 din Codul de procedură penală, obiectul constatării, întrebările la care trebuie să răspundă specialistul şi termenul în care urmează să fie efectuată lucrarea constatării sunt stabilite de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar rezultatul activităţii desfăşurate de specialist se consemnează într-un raport de constatare care va cuprinde descrierea operaţiilor efectuate de specialist, a metodelor, programelor şi echipamentelor utilizate, precum şi concluziile constatării. 9. Potrivit art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, după finalizarea raportului de constatare, concluziile acestuia pot fi contestate de părţi sau de subiecţii procesuali principali, în această situaţie organul judiciar putând dispune efectuarea unei expertize. Se poate dispune efectuarea unei expertize şi atunci când, deşi raportul de constatare nu este contestat, faţă de complexitatea cauzei, organul judiciar apreciază că este necesară întocmirea unui raport de expertiză. Totodată, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesar, se poate solicita opinia unui expert. Mai mult, se constată că, potrivit art. 172 alin. (7) din Codul de procedură penală, organul judiciar poate solicita opinia unor specialişti care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora atunci când sunt necesare asemenea cunoştinţe în domeniile strict specializate. 10. Aşa fiind, se apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece partea interesată beneficiază de garanţiile dreptului la un proces echitabil, sens în care eventualele dificultăţi cauzate apărării prin limitarea drepturilor (precum imposibilitatea desemnării unui expert parte, a propunerii de obiective sau a formulării de obiecţii şi observaţii, precum în cazul expertizei judiciare) sunt suficient contrabalansate de procedurile urmate de autorităţile judiciare, putând susţine în faţa instanţei de judecată toate apărările necesare în condiţii de contradictorialitate cu acuzarea. 11. Arată că, potrivit definiţiei din Dicţionarul explicativ al limbii române, prin specialist se înţelege persoana care cunoaşte temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. Aşadar, indiferent dacă aceasta îşi desfăşoară sau nu activitatea în cadrul organului judiciar, se apreciază că nu se justifică reglementarea unor condiţii suplimentare pentru desemnarea specialistului de către organul judiciar, având în vedere sfera largă a domeniilor de specializare ce pot prezenta interes în cauzele penale, putându-se în schimb identifica în mod concret normele legale privind exercitarea unei anumite profesii şi competenţele aferente. Astfel, în ceea ce priveşte competenţele specialiştilor de a întocmi rapoarte de constatare psihologică, sunt relevante Legea nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România şi Hotărârea Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2019 pentru aprobarea normelor privind competenţele profesionale, educaţia, formarea şi atestarea profesională ale psihologilor cu drept de liberă practică. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 791 din 15 decembrie 2016. 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „Constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.“ 17. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 11 alin. (1) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 21 alin. (3), potrivit căruia părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 437 din 28 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 953 din 12 noiembrie 2018, Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 23 februarie 2017, şi Decizia nr. 504 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 16 decembrie 2021. 19. Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că procedeul probatoriu numit „constatare“ presupune examinarea unor situaţii de fapt, mijloace de probă sau persoane de către specialişti, medici legişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul organului de urmărire penală ori în cadrul altor organe, când există pericol de dispariţie a mijloacelor de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori când este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Potrivit art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală, constatările se dispun când sunt întrunite două condiţii, respectiv există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei. Aşadar, ceea ce este specific în cazul constatării, ca mijloc de probă, este urgenţa, consemnarea anumitor elemente care constituie probe în procesul penal, înainte ca acestea să dispară sau să fie distruse sub acţiunea timpului sau prin acţiunea persoanelor implicate. Prin constatare se stabileşte dacă elementele de la locul faptei constituie indicii sau pot conduce la suspiciunea rezonabilă că a fost săvârşită o faptă penală. 20. Curtea a reţinut că efectuarea unei constatări se poate dispune numai în cursul urmăririi penale, prin ordonanţă, de organul de urmărire penală, constatarea având caracter facultativ. Constatarea se efectuează de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, asupra persoanei, materialului şi datelor puse la dispoziţie sau indicate de către organul de urmărire penală. Potrivit art. 181^1 din Codul de procedură penală, obiectul constatării, întrebările la care trebuie să răspundă specialistul şi termenul în care urmează să fie efectuată lucrarea constatării sunt stabilite de organul de urmărire penală prin ordonanţă, iar rezultatul activităţii desfăşurate de specialist se consemnează într-un raport de constatare care va cuprinde descrierea operaţiilor efectuate de specialist, a metodelor, programelor şi echipamentelor utilizate şi concluziile constatării. 21. Totodată, Curtea a reţinut că, potrivit art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală, după finalizarea raportului de constatare, concluziile acestuia pot fi contestate de părţi sau subiecţii procesuali principali, în această situaţie organul judiciar putând dispune efectuarea unei expertize. Se poate dispune efectuarea unei expertize şi atunci când, deşi raportul de constatare nu este contestat, faţă de complexitatea cauzei, organul judiciar apreciază că este necesară întocmirea unui raport de expertiză. Totodată, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesar, se poate solicita opinia unui expert. 22. Potrivit art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, specialiştii care pot efectua constatări funcţionează în cadrul organului de urmărire penală sau în afara organelor de urmărire penală. Astfel, art. 172 din Codul de procedură penală prevede că, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate solicita opinia unor specialişti care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. Rapoartele de constatare întocmite de aceşti specialişti constituie, potrivit art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, un mijloc de probă, în condiţiile în care art. 5 alin. (2) din acelaşi cod prevede că organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge şi de a administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau inculpatului. În plus, judecata se realizează de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, verificând, evaluând şi coroborând probele care nu au valoare prestabilită. 23. Deşi norma procesual penală criticată nu defineşte sintagma „specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare“, prin legislaţia în vigoare legiuitorul a stabilit domeniile de competenţă ale specialiştilor ce urmează să îşi desfăşoare activitatea în cadrul organelor judiciare menţionate, condiţiile de numire a acestora şi statutul lor, aşa încât nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5). Totodată, constatările tehnico-ştiinţifice efectuate de către aceşti specialişti constituie mijloc de probă, în sensul dispoziţiilor art. 172 şi următoarele din Codul de procedură penală, iar acest mijloc de probă poate fi contestat de către părţile interesate, atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepţii referitoare la legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală, cât şi în etapa judecăţii, conform dispoziţiilor procesual penale referitoare la administrarea probelor. 24. Curtea a constatat că sintagma „specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală vizează persoane cu o înaltă calificare în varii domenii de competenţă, şi anume specialişti în domeniul prelucrării şi valorificării informaţiilor, economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, care sunt încadraţi, în condiţiile legii, în structura organelor judiciare în vederea clarificării unor aspecte tehnice sau de specialitate în activitatea de urmărire penală (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, precitată, paragrafele 24-26, şi Decizia nr. 461 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 5 octombrie 2020, paragraful 18). Totodată, Curtea a constatat că desfăşurarea activităţii acestor specialişti sub directa conducere şi supraveghere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparţialitate a specialiştilor respectivi. Mai mult, soluţia legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală (Decizia nr. 791 din 15 decembrie 2016, precitată, paragraful 21, şi Decizia nr. 851 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 25 februarie 2021, paragraful 36). 25. Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei potrivit căreia sintagma „sau din afara acestora“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală este lipsită de claritate şi previzibilitate, pe motiv că legiuitorul nu precizează, în mod concret, care sunt specialiştii din afara organelor judiciare care pot să întocmească rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, ce constituie mijloace de probă în procesul penal, fiind astfel încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil. 26. Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală, rapoartele de constatare sunt mijloace prin care se obţine o probă ce serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Norma de procedură criticată nu permite însă o enumerare exhaustivă a tuturor specialiştilor din afara organelor judiciare care pot să întocmească rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, interpretarea textului de lege revenind organelor judiciare. Principiul legalităţii, consacrat de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, impune legiuitorului să legifereze prin texte suficient de clare şi precise pentru a fi aplicate, în scopul asigurării posibilităţii persoanelor interesate de a se conforma prescripţiei legale, fără a pretinde însă recurgerea la liste exhaustive, întrucât tehnica de reglementare vizează, în principal, categorii şi formule generale. Astfel, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu încalcă cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, dispoziţiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală având o formulare clară şi previzibilă, care nu aduce nicio atingere dreptului inculpatului la un proces echitabil, drept consacrat de prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. 27. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor citate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Wu Minwei în Dosarul nr. 817/833/2020/a1 al Tribunalului Bihor - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 decembrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
