Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nelu Galeş şi Adriana Galeş în Dosarul nr. 412/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.425 D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 6 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 412/259/2017, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu „excepţia de neconstituţionalitate“. Excepţia, având ca obiect, potrivit considerentelor încheierii de sesizare, prevederile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, a fost ridicată de Nelu Galeş şi Adriana Galeş în cadrul contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a pronunţat asupra plângerii împotriva ordonanţei de clasare a procurorului. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că participantului la procesul penal nemulţumit de hotărârea judecătorului de cameră preliminară în materia plângerii împotriva actelor procurorului trebuie să i se asigure toate instrumentele juridice consfinţite de Constituţie şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv accesul liber la justiţie prin parcurgerea celor două grade de jurisdicţie judecătorească şi dreptul la un proces echitabil. Exercitarea căilor de atac este garantată de Constituţie prin art. 129, iar sintagma „în condiţiile legii“ din cuprinsul textului nu trebuie interpretată în sens negativ, de interdicţie a exercitării, ci înseamnă exercitarea lor pozitivă, dar în conformitate cu legea organică de reglementare, nicidecum excluderea de la această exercitare. 6. Tribunalul Prahova - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la un proces echitabil nu este încălcat prin existenţa doar a unui grad de jurisdicţie, iar căile de atac pot fi exercitate în condiţiile legii. Conform legiuitorului constituţional, există posibilitatea, fără a încălca prevederile constituţionale, ca în anumite cauze să nu existe decât o cale de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată mai întâi faptul că menţionarea ca obiect al acesteia, în notele scrise ale autorilor, a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală este rezultatul unei erori materiale. De fapt, sunt criticate dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, care statuează asupra caracterului definitiv al încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6) al aceluiaşi articol. 9. Cu privire la criticile formulate, Guvernul arată că, în virtutea dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti. Pe de altă parte, nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În ceea ce priveşte principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, acesta nu are incidenţă în cazul dispoziţiilor criticate, deoarece, aşa cum rezultă fără echivoc din conţinutul normativ al art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, el este aplicabil exclusiv cauzelor penale în care se cercetează raportul penal de conflict (săvârşirea imputabilă de către inculpat a faptei deduse judecăţii), deci hotărârilor prin care instanţa soluţionează fondul acţiunii penale pronunţând achitarea, încetarea procesului penal sau, după caz, condamnarea. Or, soluţiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunţa asupra plângerii reglementate de art. 340 din Codul de procedură penală nu vizează fondul cauzei, ci numai legalitatea şi temeinicia ordonanţei atacate. Dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi nu are semnificaţia asigurării dublului grad de jurisdicţie, ci este un drept cu caracter subsidiar, ce presupune posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie, de a supune judecăţii unei instanţe naţionale încălcarea oricăruia dintre drepturile recunoscute de Convenţie. Câtă vreme dispoziţiile art. 340 şi următoarele din Codul de procedură penală constituie tocmai temeiul juridic în virtutea căruia orice persoană interesată poate solicita instanţei judecătoreşti - în persoana judecătorului de cameră preliminară - verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, prevederile criticate nu doar că nu aduc atingere dreptului la un recurs efectiv, ci chiar constituie o aplicare a acestuia în dreptul intern. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit concluziilor scrise ale autorilor, ataşate la dosar, „excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală prin care se declară că: «Încheierea prin care a fost soluţionată plângerea este definitiv㻓. În realitate, aşa cum reţine şi instanţa de judecată în considerentele încheierii de sesizare, precum şi Guvernul în punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, această soluţie legislativă se regăseşte în art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală. Ca urmare, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate cu acest din urmă obiect, art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală având următorul conţinut: „Încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute la alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (7^1) este definitivă.“ 13. Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. Se invocă de asemenea dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curţii Constituţionale din perspectiva unor critici similare. 15. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, Curtea a reţinut că încheierea la care face referire textul criticat este definitivă, însă acest fapt nu este de natură a afecta constituţionalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât art. 129, cât şi art. 126 alin. (2) din Constituţie fac referire la „condiţiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (paragraful 23). 16. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, art. 129 din Constituţie stabileşte că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. De asemenea, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea prevederile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 340 şi art. 341 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului. (paragrafele 24 şi 25) 17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate, precum şi cele acolo invocate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. 18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nelu Galeş şi Adriana Galeş în Dosarul nr. 412/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 noiembrie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
