Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel-Marius Morar │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────────────┼────────────────────┤
│Daniela Ramona Mariţiu│- magistrat-asistent│
├──────────────────────┴────────────────────┤
│ │
└───────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27.330/302/2014 (1.692/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 102D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a reglementa infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare al acestora, astfel că, în funcţie de politica penală, legiuitorul poate aprecia, la un moment dat, ca necesară instituirea unor proceduri diferite pentru inculpaţii minori faţă de cei majori. Astfel, apreciază că reglementarea criticată a fost operată de legiuitor în limitele atribuţiilor sale constituţionale, raţiunea fiind că cele două categorii de inculpaţi se află în situaţii diferite având în vedere şi regimul sancţionator aplicabil acestora. Apreciază că modificarea textului, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, în sensul dorit de autorul excepţiei, nu determină neconstituţionalitatea dispoziţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 4. Prin Încheierea din 27 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 27.330/302/2014 (1.692/2015), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia soluţionării unor apeluri formulate împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti într-o cauză penală cu inculpaţi minori. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reprezentantul Ministerului Public arată că toţi cei trei inculpaţi minori au arătat în faţa primei instanţe că doresc să se judece în procedura simplificată, iar instanţa a admis această cerere. Susţine că dispoziţiile cuprinse în art. 374 alin. (4) şi în art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală vorbesc despre inculpat, care recunoaşte şi doreşte să uzeze de procedura simplificată. Totodată, apreciază că dispoziţiile art. 504 şi următoarele din Codul de procedură penală, care privesc procedura specială aplicabilă inculpaţilor minori, nu interzic inculpatului minor să uzeze de această procedură, în caz contrar trebuind să existe o dispoziţie expresă în acest sens, astfel cum este cea din art. 478 alin. (6) din Codul de procedură penală, care prevede că minorii nu pot încheia acorduri de recunoaştere a vinovăţiei. Prin urmare, susţine că, „dacă inculpaţii minori pot să uzeze de această procedură se creează o inegalitate în faţa legii faţă de inculpaţii majori, care, potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, beneficiază de reducerea cu 1/3, respectiv 1/4 a limitelor de pedeapsă“. Apreciază că inculpaţii minori, care ar trebui protejaţi mai mult, sunt excluşi de la acest beneficiu chiar în condiţiile în care recunosc în integralitate situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Textul legal criticat creează o discriminare între inculpaţii minori şi inculpaţii majori care recunosc în integralitate situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu. Susţine că nu există nicio justificare obiectivă şi rezonabilă pentru această deosebire de tratament, încălcându-se principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Arată că, deşi sistemul sancţionator pentru infracţiunile comise de minori a fost complet restructurat de noul Cod penal, singurele sancţiuni penale ce pot fi aplicate fiind măsurile educative neprivative/privative de libertate (nu pedepse), potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Întreaga raţiune a textului este de simplificare şi accelerare a procedurii de judecare a cauzelor în care inculpatul recunoaşte faptele descrise în rechizitoriu, indiferent că este major sau minor, atingerea obiectivului urmărit de legiuitor realizându-se şi în ipoteza în care inculpatul care recunoaşte situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu este minor. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa de a stabili pedepsele aplicabile în cazul infracţiunilor, precum şi de a reglementa procedura de judecată. Precizează că, vorbind despre „condamnare“ şi „amânarea aplicării pedepsei“, dispoziţiile criticate îi vizează exclusiv pe inculpaţii majori, pentru că numai în cazul lor se pot pronunţa aceste două soluţii pe fondul cauzei penale. Astfel, potrivit art. 114 din Codul penal, faţă de minorul care la data săvârşirii infracţiunii avea vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate şi numai în mod excepţional - în cele două cazuri prevăzute de art. 114 alin. (2) din Codul penal - o măsură educativă privativă de libertate. Aşadar, în cazul inculpatului minor găsit vinovat pentru săvârşirea unei infracţiuni nu se pronunţă o hotărâre de condamnare deoarece nu i se aplică o pedeapsă, ci faţă de acesta se ia o măsură educativă neprivativă de libertate (regula) sau privativă de libertate (excepţia). Apreciază că motivul pentru care legiuitorul nu a prevăzut expres că inculpaţii minori nu pot apela la judecarea în procedura simplificată este acela că o asemenea precizare ar fi fost superfluă, faţă de faptul că recunoaşterea învinuirii produce efecte exclusiv asupra limitelor de pedeapsă nu şi asupra măsurilor educative. 9. Susţine că diferenţa de tratament între inculpaţii majori şi cei minori din perspectiva dreptului de a recunoaşte învinuirea şi de a beneficia de efectele judecării în procedura simplificată nu constituie o discriminare. Astfel, potrivit art. 504 din Codul de procedură penală, în cauzele cu infractori minori judecata se desfăşoară potrivit „procedurii obişnuite“, cu completările şi derogările prevăzute în cap. III al titlului IV din Codul de procedură penală; or, judecarea în procedura simplificată nu constituie „o procedură obişnuită“, ci o excepţie. Pe de altă parte, legiuitorul a reglementat o procedură specială de urmărire şi judecată a infracţiunilor săvârşite de minori tocmai în considerarea situaţiei speciale a inculpatului care la data sesizării instanţei nu împlinise 18 ani. 10. Avocatul Poporului arată că a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 177D/2014, nr. 393D/2014 şi nr. 743D/2015, fiind reţinut în deciziile nr. 489/2014, nr. 591/2014 şi nr. 726/2015, în sensul că prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Avocatul Poporului a apreciat că, la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au fost modificate prin art. II pct. 100 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în sensul precizării că „Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime“. 14. În continuare, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată înainte de modificările survenite prin ordonanţa de urgenţă mai sus amintită, aplicabile speţei fiind dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în forma de dinainte de modificările operate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Astfel, având în vedere şi cele reţinute de instanţa de contencios constituţional în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea apreciază că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în forma de dinainte de modificările operate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, cu următorul conţinut: „Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.“ 15. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Încheierea din 27 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia soluţionării unor apeluri formulate împotriva Sentinţei penale nr. 692 din 20 aprilie 2015 pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti într-o cauză penală cu inculpaţi minori. 17. În acest context, Curtea observă că, din Sentinţa penală nr. 692 din 20 aprilie 2015 reiese că, la termenul din 2 februarie 2015, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a admis cererile inculpaţilor de aplicare a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, privind reducerea cu 1/3 din pedeapsă. Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii din dosar, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei înlocuiri a măsurii educative a asistării zilnice cu măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 1 an, respectiv sub aspectul dispunerii măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice prevăzute de art. 115 alin. (1) lit. d) din Codul penal cu obligaţii mai severe decât cele impuse printr-o sentinţă penală anterioară. 18. În continuare, Curtea reţine că, soluţionând apelul, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală, prin Decizia nr. 1.436 din 27 octombrie 2015, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate împotriva sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti. În timpul judecării apelului, în data de 29 septembrie 2016, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, precizând, totodată, că toţi cei trei inculpaţi minori au arătat în faţa primei instanţe că doresc să se judece în procedura simplificată, iar instanţa a admis această cerere. 19. Având în vedere aceste aspecte, Curtea observă că, în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în sensul solicitat de reprezentantul Ministerului Public prin motivarea excepţiei. Or, în aceste condiţii, chiar în ipoteza admiterii excepţiei de neconstituţionalitate, decizia Curţii Constituţionale nu ar putea avea niciun efect concret asupra cauzei deja soluţionate, în sensul că textul nu mai are aplicabilitate în cauza respectivă, tocmai prin pronunţarea unei asemenea hotărâri de către instanţa judecătorească. 20. Aşadar, Curtea apreciază că normele criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate formulată este inadmisibilă (în acelaşi sens, mutatis mutandis, Decizia nr. 756 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 11 februarie 2015, paragraful 19). 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 27.330/302/2014 (1.692/2015) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 decembrie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
