Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simina │- │
│Popescu-Marin │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Daniel Constantin Bodea în Dosarul nr. 4.826/291/2018 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 517D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.483D/2020, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nelu Osiceanu în Dosarul nr. 1.779/313/2020 al Judecătoriei Strehaia. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.483D/2020 la Dosarul nr. 517D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 280 din 23 aprilie 2019 şi Decizia nr. 528 din 30 iunie 2020. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: 7. Prin Încheierea din 10 martie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 4.826/291/2018, Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Daniel Constantin Bodea într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 195/2002. 8. Prin Încheierea din 14 decembrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 1.779/313/2020, Judecătoria Strehaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nelu Osiceanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 195/2002. 9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că se încalcă dreptul de proprietate privată, garantat constituţional şi convenţional, arătând că dreptul de a conduce un autovehicul „face parte, în secolul XXI, din drepturile de proprietate“. Astfel, protejarea dreptului de proprietate privată constituie regula, iar limitarea acestui drept se poate realiza numai în mod excepţional. De asemenea, se încalcă art. 53 din Constituţie, deoarece, în conformitate cu prevederile constituţionale evocate, limitarea exercitării drepturilor se face cu titlu de excepţie. Însă prevederile legale criticate interzic exerciţiul dreptului, iar interdicţia trece de tărâmul excepţiei (interzicerea dreptului la muncă, prin punerea în imposibilitatea realizării acestui drept). Măsura represivă a suspendării dreptului de a conduce se dispune ab initio ori de câte ori se constată existenţa vreunei contravenţii dintre cele enumerate la art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fără a avea relevanţă şi fără a distinge între: voinţa internă a contravenientului - respectiv dacă ne aflăm în faţa intenţiei directe sau a culpei, împrejurările care au determinat/cauzat săvârşirea contravenţiei, gravitatea faptei. Reglementarea criticată este astfel incompatibilă cu cerinţa proporţionalităţii, sens în care sunt invocate reglementări din dreptul Uniunii Europene cu caracter obligatoriu, precum şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 661 din 4 iulie 2007). 10. Distinct, se susţine că sancţiunea complementară, stabilită prin prevederile legale criticate, se aplică în mod automat, fără a exista posibilitatea unei individualizări a acesteia în raport cu fapta concretă, fără a exista posibilitatea înlăturării pe cale separată a acesteia pe cale judecătorească, fără a se putea dispune anularea în întregime a procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei. Se încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât se dispune suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile şi pentru depăşirea vitezei cu 4 km/h, creându-se o situaţie de discriminare în raport cu faptele prin care se depăşeşte viteza cu 140 km/h. 11. Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate. Reţine că prin numeroase decizii ale Curţii Constituţionale (de exemplu, Decizia nr. 210 din 13 martie 2007, Decizia nr. 287 din 11 martie 2008 şi Decizia nr. 331 din 10 martie 2011) s-a apreciat, referitor la invocarea încălcării prin prevederile art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, ce garantează dreptul de proprietate privată, şi ale art. 53, ce se referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi prevăzute de Constituţie, că textele legale criticate nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Reţine că art. 44 şi 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză, întrucât, pe de o parte, apelantulpetent nu este lipsit de dreptul de proprietate asupra autoturismului său prin suspendarea dreptului de a-l conduce pe drumurile publice un anumit interval de timp şi, pe de altă parte, nu s-a evidenţiat un drept sau o libertate fundamentală încălcat/încălcată. Instanţa mai apreciază că examinarea constituţionalităţii unui text de lege presupune raportarea la principiile şi textele constituţionale, şi nu examinarea prin comparaţie a două texte de lege şi apoi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la prevederile constituţionale. De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, omisiunile de reglementare, precum şi modul de interpretare şi de aplicare a legii în raport cu anumite situaţii de fapt nu pot face obiect al controlului de constituţionalitate. 12. Judecătoria Strehaia consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 1.057 din 14 iulie 2011, nr. 1.217 din 20 septembrie 2011, nr. 854 din 18 octombrie 2012, nr. 228 din 15 aprilie 2014, nr. 280 din 23 aprilie 2019. 13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 14. Guvernul, în Dosarul nr. 517D/2020, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă aspecte din jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 164 din 10 februarie 2009, Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019 şi Decizia nr. 1.135 din 4 decembrie 2007. Reţine că proprietarul unui autovehicul care este ţinut de obligaţia consacrată prin textele de lege criticate nu face altceva decât să răspundă exigenţei consacrate de dispoziţiile art. 44 alin. (7) din Constituţie, potrivit căruia dreptul de proprietate obligă la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. 15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare şi notele scrise ale autorilor excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: [...] e) depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.“ Referitor la Dosarul nr. 517D/2020, în care, prin dispozitivul încheierii de sesizare, este indicat ca obiect al excepţiei art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 195/2002, Curtea precizează că şi în această cauză obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, tot dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. În acest sens, Curtea observă că însăşi instanţa judecătorească a reţinut în considerentele încheierii de sesizare că, în mod eronat, au fost indicate, în cuprinsul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 103 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. 18. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 25 - Libera circulaţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor. 19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii (spre exemplu, Decizia nr. 1.217 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 7 noiembrie 2011, Decizia nr. 854 din 18 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 12 decembrie 2012, Decizia nr. 228 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 10 iunie 2014, Decizia nr. 528 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 din 26 octombrie 2020), Curtea Constituţională a respins excepţiile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate. 20. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se aplică în egală măsură tuturor conducătorilor de autovehicule care săvârşesc respectivele fapte, fără discriminare, având drept criteriu obiectiv depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise (a se vedea în acest sens Decizia nr. 228 din 15 aprilie 2014, precitată). Stabilirea unui astfel de criteriu se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, fără a putea fi considerată de natură a încălca dispoziţiile art. 16 din Constituţie. 21. Curtea a mai statuat că reglementarea prin lege, pe lângă sancţiunea principală, amenda, şi a uneia sau mai multor sancţiuni complementare nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale şi convenţionale privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, întrucât aceste sancţiuni au drept scop înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege. Persoana sancţionată contravenţional are posibilitatea de a formula plângere, în condiţiile art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, potrivit căruia „împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta“, cadru în care, beneficiind de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, aceasta poate formula toate apărările pe care le consideră necesare, iar instanţa de judecată, verificând legalitatea şi temeinicia procesului-verbal, hotărăşte asupra sancţiunilor aplicate. În acest sens, art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, reglementare-cadru în materie contravenţională, prevede că „instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării“. 22. Referitor la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, Curtea a reţinut că reglementarea criticată nu restrânge exerciţiul unor drepturi constituţionale, ci prevede, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept, sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut în primul articol al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului“. 23. Curtea a subliniat că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor prevăzute de Constituţie. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că textul art. 53 din Constituţie stabileşte condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Acesta are în vedere însă drepturile şi libertăţile fundamentale înscrise în capitolul II al titlului II din Constituţie, nu şi alte drepturi (a se vedea Decizia nr. 430 din 4 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 9 octombrie 2019). În aceste condiţii, invocarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, nu are relevanţă în cauza de faţă. 24. Curtea a precizat că reglementarea de către legiuitor a aplicării obligatorii, împreună cu sancţiunea principală a amenzii, a sancţiunii complementare a reţinerii permisului de conducere sau a dovezii înlocuitoare a acestuia, prevăzută la art. 111 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă criticată, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. e) din acelaşi act normativ, respectiv al depăşirii cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, aplicare ce nu este lăsată la aprecierea organului constatator, este consecinţa legăturii directe în care se află cu fapta sancţionată şi a pericolului social sporit al acesteia. În consecinţă, o atare reglementare asigură ocrotirea unor valori sociale de o însemnătate sporită, precum viaţa, integritatea fizică şi sănătatea participanţilor la traficul rutier, proprietatea publică şi privată şi mediul înconjurător (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 854 din 18 octombrie 2012, precitată). 25. Similar, Curtea a mai reţinut că reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea regulilor privind siguranţa circulaţiei rutiere este deplin justificată din perspectiva interesului general ocrotit (a se vedea Decizia nr. 427 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 23 mai 2011). 26. De asemenea, Curtea a precizat că susţinerea referitoare la încălcarea art. 25 din Constituţie nu are legătură cu textul de lege criticat. Dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţie, prin receptarea sa din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. De altfel, şi „libera circulaţie“, prevăzută de textul constituţional invocat, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale (a se vedea Decizia nr. 84 din 7 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012). 27. Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 28. Distinct, Curtea constată că prevederile legale criticate referitoare la conţinutul constitutiv al contravenţiei constând în depăşirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv şi la sancţiunile amenzii şi suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile în cazul săvârşirii acesteia nu afectează dreptul de proprietate asupra autovehiculelor, în substanţa sa. Prin numeroase decizii, Curtea Constituţională a reţinut că, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. De asemenea, măsura obligării la plata unei amenzi nu aduce atingere dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, chiar dacă are ca efect diminuarea patrimoniului contravenientului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.343 din 22 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009, şi Decizia nr. 385 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 7 iunie 2012). În consecinţă, Curtea constată că textele legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocat prin prisma art. 20 din Constituţie. 29. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Constantin Bodea în Dosarul nr. 4.826/291/2018 al Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi de Nelu Osiceanu în Dosarul nr. 1.779/313/2020 al Judecătoriei Strehaia şi constată că dispoziţiile art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Neamţ - Secţia I civilă şi de contencios administrativ şi Judecătoriei Strehaia şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 3 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
