Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬─────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼─────────────────────┤
│Ioniţa Cochinţu │- magistrat-asistent │
├─────────────────────┴─────────────────────┤
│ │
└───────────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Camisebidan - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 11.719/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 237D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi arată că exigenţa previzibilităţii legii nu trebuie limitată la un articol dintr-o lege, ci textele legale trebuie privite în ansamblu şi prin raportare la întregul lor conţinut, iar nu singular şi izolat. Astfel, menţionează că prevederile criticate sunt previzibile, iar din cuprinsul actului normativ rezultă atât autorizaţiile necesare, cât şi posibilitatea ca activitatea de comercializare să fie supusă acordului autorităţilor administraţiei publice, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi cu planurile de urbanism. Faţă de acestea, consideră că prevederile criticate sunt conforme dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Sentinţa civilă nr. 1.049 din 12 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.719/233/2015, Judecătoria Galaţi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 73 pct. 1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Camisebidan - S.R.L. din Galaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 şi înlocuirea sancţiunii aplicate cu avertisment. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că din analiza prevederilor criticate reiese că descrierea faptei ce constituie contravenţie nu se regăseşte în conţinutul Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, ci în cuprinsul normelor metodologice de aplicare a acestei ordonanţe. Or, în absenţa indicării cu exactitate a dispoziţiilor legale la care se face trimitere, nu sunt respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Textele criticate sunt de maximă generalitate şi, într-o tehnică legislativă coerentă, ar fi trebuit să figureze ca normăcadru detaliată subsecvent de toate celelalte prevederi care stabilesc contravenţiile şi sancţiunile corespunzătoare. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 diferă, sub aspectul tehnicii de reglementare, de celelalte norme cuprinse în această ordonanţă, care stabilesc în mod concret faptele ale căror săvârşire atrage răspunderea contravenţională. Stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi determinat criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de stabilire şi constatare a contravenţiilor. Or, în lipsa unor reprezentări clare a elementelor care constituie contravenţia, nici judecătorul nu poate dispune de reperele necesare în aplicarea şi interpretarea legii. Se mai susţine că, de altfel, tehnica de redactare ce se regăseşte în cazul normelor criticate nu corespunde nici regulilor instituite de art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. 6. În final, se apreciază că prevederile criticate se caracterizează printr-o tehnică legislativă inadecvată; nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate; sunt deficitare întrucât nu stabilesc autorizaţiile a căror lipsă determină sancţionarea contravenţiilor; sunt incompatibile cu principiul privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie. În acest context, cu privire la cerinţele privind calitatea legii, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. 7. Judecătoria Galaţi - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece previzibilitatea presupune interpretarea normelor legale în ansamblu şi nu se limitează exclusiv la un articol de lege. Deşi destinatarul unei conduite impuse de lege trebuie să fie în măsură să înţeleagă această conduită şi să îşi regleze comportamentul astfel încât să se încadreze în modelul comportamental prescris, aceasta nu exclude de plano necesitatea apelării la un specialist pentru a interpreta textul de lege. Astfel, textele criticate sunt previzibile în măsura în care din cuprinsul actului normativ rezultă atât autorizaţiile necesar a fi obţinute pentru desfăşurarea activităţii de către comerciant, cât şi împrejurarea că, în afara condiţiilor arătate, este posibil ca exercitarea activităţii de comercializare în zone publice să fie supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000. Or, în speţă, consiliul local şi-a exercitat prerogativa conferită de Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 şi a adoptat o hotărâre privind aprobarea Regulamentului referitor la organizarea şi desfăşurarea activităţilor comerciale şi a serviciilor de piaţă în zonele publice, text normativ care a fost făcut public şi este accesibil destinatarilor săi, iar această hotărâre cuprinde atât obligaţia obţinerii avizului cu orarul de funcţionare, cât şi procedura de obţinere a avizului. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece, astfel cum reiese din criticile formulate, acestea vizează modul de aplicare şi interpretare a legii, aspect ce revine instanţelor de judecată, neintrând în atribuţiile instanţei de contencios constituţional, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi ale art. 73 pct. 1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 603 din 31 august 2007, care au următorul cuprins: - Art. 5 alin. (1): „Orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii.“; – Art. 73 pct.1 lit. a): "Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: 1. desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă: a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mică;." 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nemulţumirea autoarei acesteia constă în faptul că textele de lege criticate nu precizează lipsa căror autorizaţii se sancţionează contravenţional, context în care susţine că „avizul cu programul de funcţionare“, şi pentru lipsa căruia a fost sancţionată, nu este o autorizaţie în sensul legii, ci este un aviz emis de autorităţile administraţiei publice locale, iar stabilirea faptelor a căror săvârşire constituie contravenţie este lăsată, în mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fără ca legiuitorul să fi stabilit criteriile şi condiţiile necesare operaţiunii de constatare şi sancţionare a contravenţiilor. 15. Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, prin acest act normativ se are în vedere realizarea următoarelor obiective: a) stimularea dezvoltării activităţii de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă; b) încurajarea liberei iniţiative, asigurarea concurenţei loiale şi a liberei circulaţii a produselor şi serviciilor de piaţă; c) informarea corectă şi protejarea intereselor consumatorilor, precum şi posibilitatea asigurării produselor şi serviciilor de piaţă în zonele de vecinătate ale acestora; d) modernizarea şi dezvoltarea formelor de distribuţie; e) promovarea diverselor tipuri de reţele de distribuţie şi forme de vânzare; f) stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii cu activitate de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă; g) susţinerea şi ocrotirea activităţii comerciale şi de prestări de servicii de piaţă în zonele defavorizate. 16. De asemenea, Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 reglementează activităţile din sectorul comercial şi al serviciilor de piaţă privind cerinţele necesare desfăşurării acestor activităţi, structurile de vânzare, practicile comerciale şi regulile generale de comercializare, precum şi sancţiunile în caz de nerespectare a prevederilor acesteia, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din capitolul II - Cerinţe şi criterii necesare desfăşurării activităţii comerciale, orice exerciţiu comercial se desfăşoară numai de către comercianţi autorizaţi în condiţiile legii. Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, spre exemplu, desfăşurarea oricărui exerciţiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1) şi se sancţionează cu suspendarea activităţii comerciale până la data autorizării şi cu amendă de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafaţă mică [art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000]. 17. Potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, comerţul în zone publice se desfăşoară în structuri de vânzare cu sediu fix sau ambulant. Exercitarea activităţii de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităţilor administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora şi a planurilor de urbanism. De asemenea, acest acord este necesar şi în cazul transferului, mutării sau extinderii unui exerciţiu comercial, precum şi în cazul modificărilor aduse structurii de vânzare. 18. La capitolul III - Orarele de funcţionare din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, se prevede că structurile de vânzare cu amănuntul şi cele în care se prestează servicii de piaţă pot fi deschise publicului în toate zilele săptămânii. Fiecare comerciant îşi stabileşte orarul de funcţionare cu respectarea prevederilor înscrise în legislaţia muncii şi cu condiţia respectării reglementărilor în vigoare privind liniştea şi ordinea publică şi în conformitate cu solicitările autorităţilor administraţiei publice locale privind continuitatea unor activităţi comerciale sau de prestări de servicii, în funcţie de necesităţile consumatorilor [art. 8]. Orarul de funcţionare se afişează la intrarea în unitate, în mod vizibil din exterior, comerciantul fiind obligat să asigure respectarea acestuia [art. 9]. În aplicarea prevederilor ordonanţei Guvernului au fost adoptate şi norme metodologice prin Hotărârea Guvernului nr. 333 din 20 martie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 235 din 7 aprilie 2003 şi care conţin referiri la orarele de funcţionare [art. 10 şi art. 11]. 19. În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a prevederilor art. 5 alin. (1) şi ale art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 cu cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. 20. Cu privire la cerinţele de calitate a actelor normative, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006). În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justiţiabilului şi previzibilă în ceea ce priveşte efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerinţa de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea şi modalităţile de exercitare a puterii de apreciere a autorităţilor în domeniul respectiv, ţinând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecţie adecvată împotriva arbitrariului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, şi Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunţată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66). 21. De asemenea, o lege îndeplineşte condiţiile calitative impuse de Constituţie numai dacă norma este enunţată cu suficientă precizie pentru a permite cetăţeanului să îşi adapteze conduita în funcţie de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, faţă de circumstanţele speţei, consecinţele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă şi să îşi corecteze conduita (a se vedea în acest sens Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragraful 17). 22. În ceea ce priveşte accesibilitatea legii, Curtea a reţinut că, din punct de vedere formal, aceasta are în vedere aducerea la cunoştinţa publică a actelor normative de rang infraconstituţional şi intrarea în vigoare a acestora, care se realizează în temeiul art. 78 din Constituţie, respectiv legea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei. Însă, pentru a fi îndeplinită cerinţa de accesibilitate a legii, nu este suficient ca o lege să fie adusă la cunoştinţă publică, ci este necesar ca între actele normative care reglementează un anumit domeniu să existe o conexiune logică pentru a da posibilitatea destinatarilor acestora să determine conţinutul domeniului reglementat (a se vedea în acest sens Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, precitată, paragrafele 26 şi 27). 23. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 44 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar potrivit art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. 24. Faţă de cele prezentate, raportând prevederile criticate la principiile mai sus enunţate, Curtea constată că prevederile criticate sunt în deplin acord cu principiul legalităţii înscris în art. 1 alin. (5) din Constituţie şi al cărui conţinut şi înţeles a fost desluşit prin jurisprudenţa, mai sus menţionată, a Curţii Constituţionale. 25. Cu privire la critica potrivit căreia sunt contrare exigenţelor impuse de textele constituţionale invocate dispoziţiile care dau dreptul organelor administraţiei publice locale de a sancţiona faptele contravenţionale şi de a dispune suspendarea activităţii comerciale, Curtea a constatat că, în principiu, aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea a statuat că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerţului şi respectarea principiilor liberei concurenţe (a se vedea Decizia nr. 160 din 28 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2012). În acest context, Curtea a mai reţinut că, prin ipoteză, condiţiile de exercitare a activităţilor comerciale variază de la o zonă la alta, în funcţie de o multitudine de factori diverşi ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici, iar, spre exemplu, eliberarea acordului la care se referă art. 6 alin. (2) din ordonanţă se circumscrie principiului constituţional al autonomiei locale. Obligaţia obţinerii unor asemenea autorizaţii se impune în scopul disciplinării, al ordonării activităţii comerciale într-un cadru care să asigure caracterul loial al sistemului concurenţial şi protecţia consumatorului. 26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 27. În ceea ce priveşte celelalte aspecte menţionate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea sunt chestiuni ce ţin de aplicarea în concret a prevederilor legale la speţa dedusă judecăţii şi nu intră în sfera contenciosului constituţional. 28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Camisebidan - S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 11.719/233/2015 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi ale art. 73 pct.1 lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
