Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela │- judecător │
│Ciochină │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan│- judecător │
│Licu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.069/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.538D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 11 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 10.069/300/2019, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. Excepţia a fost ridicată de reclamanta Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A., într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul art. 7 din Legea nr. 77/2016. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că Legea nr. 77/2016 încalcă prevederile art. 44 din Constituţie, întrucât legiferează dreptul debitorului de a i se stinge datoria faţă de bancă, fără acordul acesteia, prin darea în plată a imobilului ipotecat. Banca este astfel expropriată, fiind privată în mod forţat de bunurile proprii, deoarece dreptul său de proprietate asupra creanţei şi a accesoriilor sale se stinge prin simpla voinţă a debitorului. Legea nu respectă nici dispoziţiile art. 47 din Constituţie. Astfel, în contextul în care apare ca o măsură de protecţie/asistenţă socială, aceasta nu poate fi dispusă decât de către statul român pe propria cheltuială, iar nu prin afectarea drepturilor patrimoniale şi intereselor unor persoane de drept privat. Din perspectiva încălcării art. 53 din Constituţie, autorul arată că dreptul băncii de a i se rambursa sumele împrumutate (în conformitate cu dispoziţiile contractuale şi ale legislaţiei în vigoare la momentul naşterii acestui drept) a fost drastic restrâns, fiind chiar înlăturat prin dispoziţiile Legii nr. 77/2016, care permit ca debitorul, la simpla sa discreţie şi fără deosebire de situaţia sa materială, să poată da în plată imobilul cu destinaţia de locuinţă, ipotecat în favoarea băncii, stingându-şi astfel obligaţia asumată contractual, de rambursare a sumelor de bani împrumutate. Prevederile legale restrâng, aşadar, dreptul băncii de a-şi realiza creanţa prin valorificarea tuturor garanţiilor reale şi personale, constituite de bunăvoie în favoarea acesteia. Cu referire la încălcarea art. 135 din Constituţie, autorul susţine că dispoziţiile criticate nu asigură libertatea comerţului, corolar al dreptului de proprietate privată, care nu poate fi conceput şi valorificat pe deplin fără existenţa libertăţii economice, respectiv a libertăţii de a folosi şi de a dispune de dreptul de proprietate privată în scopul obţinerii unor beneficii economice pentru titular. 6. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că nu pot fi primite argumentele autorului excepţiei de neconstituţionalitate conform cărora prin darea în plată are loc o expropriere forţată, întrucât stingerea tuturor datoriilor (ca manifestare a aplicabilităţii instituţiei impreviziunii) nu reprezintă în realitate o excepţie de la principiul forţei obligatorii a contractelor, ca urmare a unei eventuale ruperi a echilibrului contractual. Astfel, instanţa consideră că legea nu aduce atingere dreptului de proprietate atâta vreme cât, în schimbul creanţei stinse, creditorul primeşte un bun pe care, la momentul încheierii contractului de credit, l-a considerat o garanţie suficientă, această operaţiune neputând fi, în niciun caz, echivalată cu o expropriere. 7. De asemenea, instanţa apreciază că textul în discuţie nu este susceptibil de a încălca dispoziţiile art. 47 şi ale art. 135 din Constituţie, posibilitatea dării în plată ca urmare a unei eventuale incidenţe a impreviziunii nefiind de natură a încălca principiul economiei de piaţă bazate pe liberă iniţiativă şi concurenţă, ci, dimpotrivă, încurajează o astfel de economie, în măsura în care părţile raporturilor juridice pot ca, în ipoteza apariţiei unor situaţii excepţionale şi neprevăzute, să solicite adaptarea sau încetarea contractului (după caz), întrucât continuarea acestuia ar fi contrară bunei-credinţe şi ar face ca executarea sa întocmai să devină excesiv de oneroasă pentru una din părţi. Instanţa apreciază că protecţia socială reprezintă un ansamblu de acţiuni, decizii şi măsuri întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei, astfel că nu este necesar ca aceasta să se realizeze exclusiv prin suportarea unor cheltuieli de către stat. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, şi au următorul cuprins: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord“. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate din Legea nr. 77/2016 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, art. 135 privind economia României, precum şi ale art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietăţii private. 13. Cu titlu prealabil, Curtea constată că încheierea contractului de credit între autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi consumator a fost realizată după intrarea în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011, astfel că dispoziţiile art. 3 prima teză din Legea nr. 77/2016 care vizează inaplicabilitatea noului Cod civil („Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“) sunt incidente în cauză, instanţa constituţională urmând a se pronunţa asupra normei criticate, în integralitatea sa. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a reţinut că „din analiza prevederilor legii criticate rezultă că legiuitorul înlătură posibilitatea controlului judecătoresc în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor specifice impreviziunii, respectiv condiţiile cu caracter obiectiv referitoare la cauza schimbării circumstanţelor (existenţa situaţiei neprevăzute) sau la cuprinsul contractului (absenţa unei clauze de adaptare a contractului) şi condiţiile cu caracter subiectiv referitoare la atitudinea/conduita părţilor contractante (lipsa culpei debitorului în executarea contractului) sau la efectele schimbării circumstanţelor (caracterul licit al neexecutării obligaţiilor contractuale). […] legiuitorul stabileşte o impreviziune aplicabilă ope legis, convertind situaţia premisă în efect consumat, fără evaluarea niciuneia dintre condiţiile obiective sau subiective care caracterizează impreviziunea contractuală. Consecinţa directă este modificarea contractului în baza legii, intervenţia judecătorului fiind una strict formală, limitată la verificarea condiţiilor de admisibilitate a cererii, a căror întrunire cumulativă are ca efect direct darea în plată. Aşa fiind, legea criticată înlătură controlul efectiv al instanţei cu privire la starea de fapt, respectiv cu privire la cauza şi efectele schimbării circumstanţelor de executare a contractului, dând prevalenţă unei presupuse stări de criză a contractului în privinţa debitorului. În mod implicit, legea rupe echilibrul contractului, instituind o prezumţie absolută a incapacităţii de executare a contractului de către debitor, şi elimină orice remediu judiciar prin atribuirea unui rol formal judecătorului cauzei, care este ţinut de litera legii“ (paragraful 117). Or, Curtea a statuat că „singura interpretare care se subsumează cadrului constituţional în ipoteza unei reglementări generale a impreviziunii în executarea contractelor de credit este cea potrivit căreia instanţa judecătorească, în lipsa acordului dintre părţi, are competenţa şi obligaţia să aplice impreviziunea în cazul în care constată că sunt îndeplinite condiţiile existenţei acesteia“. Mai mult, Curtea a reiterat faptul că, „faţă de cadrul legal existent la data încheierii contractelor de credit, prevederile legale criticate trebuie să se aplice doar debitorilor care, deşi au acţionat cu bună-credinţă, în conformitate cu prevederile art. 57 din Constituţie, nu îşi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezultă din contractele de credit în urma intervenirii unui eveniment exterior şi pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit“ (paragraful 119). În consecinţă Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate din Legea nr. 77/2016 (printre care se regăsea şi art. 3 care face obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate) „sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii“, legitimând astfel constituţional instituţia impreviziunii judiciare în materia executării contractelor de credit. 15. Analizând criticile formulate în prezenta cauză, Curtea observă însă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate contestă însăşi posibilitatea aplicării impreviziunii judiciare cu privire la contractul bancar de credit, ceea ce constituie o critică cu privire la interpretarea dată dispoziţiilor legale prin decizia de admitere, cu rezervă de interpretare, respectiv Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016. Or, în jurisprudenţa sa (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011), Curtea a statuat că „în măsura în care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă fie direct din dispozitivul deciziei, fie indirect din coroborarea considerentelor cu dispozitivul deciziei, prin ridicarea din nou a unei excepţii de neconstituţionalitate cu privire la acelaşi text şi cu o motivare identică se tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşează inclusiv deciziilor prin care se constată constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea“. În acest caz devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Curtea a statuat că „raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile“. 16. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.069/300/2019 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
