Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 1.819/1/2024
┌────────────┬─────────────────────────┐
│ │- preşedintele Înaltei │
│Corina-Alina│Curţi de Casaţie şi │
│Corbu │Justiţie - preşedintele │
│ │completului │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Carmen Elena│- preşedintele Secţiei I │
│Popoiag │civile │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marian Budă │- preşedintele delegat al│
│ │Secţiei a II-a civile │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Elena Diana │- preşedintele Secţiei de│
│Tămagă │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Cristina │- judecător la Secţia I │
│Truţescu │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mariana │- judecător la Secţia I │
│Hortolomei │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Maricel │- judecător la Secţia I │
│Nechita │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Liviu Eugen │- judecător la Secţia I │
│Făget │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mihaela │- judecător la Secţia I │
│Glodeanu │civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Mirela │- judecător la Secţia a │
│Poliţeanu │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Virginia │- judecător la Secţia a │
│Florentina │II-a civilă │
│Duminecă │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ianina │- judecător la Secţia a │
│Blandiana │II-a civilă │
│Grădinaru │ │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Adina Oana │- judecător la Secţia a │
│Surdu │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Marcela │- judecător la Secţia a │
│Marta Iacob │II-a civilă │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Cristian │- judecător la Secţia de │
│Daniel Oana │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Gheza Attila│- judecător la Secţia de │
│Farmathy │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Andreea │- judecător la Secţia de │
│Marchidan │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│ │- judecător la Secţia de │
│Doina Vişan │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
├────────────┼─────────────────────────┤
│Ramona Maria│- judecător la Secţia de │
│Gliga │contencios administrativ │
│ │şi fiscal │
└────────────┴─────────────────────────┘
1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 1.819/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 3. La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament. 4. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 948/115/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. 5. Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate de către părţi puncte de vedere privind chestiunea de drept supusă judecăţii. 6. Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării 7. Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 19 august 2024, în Dosarul nr. 948/115/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: Dacă dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (3) din acelaşi act normativ, precum şi cu Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile/vizează şi personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv dacă personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, se încadrează în noţiunea de personal „numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“, „mutat în interes de serviciu“ ori respectivele dispoziţii vizează doar personalul militar şi poliţiştii, iar în privinţa personalului civil (contractual) din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (6^2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din actul normativ menţionat sunt aplicabile în privinţa acestora exclusiv prin raportare la alin. (6^2) al aceluiaşi articol. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile 8. Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022): "ART. 9 (1) Personalul are dreptul la utilizarea gratuită a mijloacelor de transport din înzestrarea instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu încadrarea în drepturile de rulaj sau, după caz, de combustibil stabilite prin normative proprii, la decontarea cheltuielilor de transport sau la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare, în următoarele situaţii: (...) h) la deplasarea zilnică de la domiciliu sau reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu sau reşedinţă, în limita a 70 km, pentru personalul militar şi poliţiştii mutaţi în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă; i) la deplasarea săptămânală de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu, pe o distanţă cuprinsă între 71 şi 300 km, pentru personalul militar şi poliţiştii mutaţi în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu şi care locuiesc împreună cu membrii de familie în localitatea pentru care solicită acordarea contravalorii transportului; j) la deplasarea bilunară de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu, pe o distanţă mai mare de 301 km, pentru personalul militar şi poliţiştii mutaţi în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu şi care locuiesc împreună cu membrii de familie în localitatea pentru care solicită acordarea contravalorii transportului. (...) (3) De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) beneficiază, în aceleaşi condiţii, şi personalul numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă. (4) De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) beneficiază, în aceleaşi condiţii, şi personalul detaşat şi/sau împuternicit să îndeplinească funcţii într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă, personalul încadrat în structurile teritoriale ale unor unităţi care au sediul în altă localitate, precum şi personalul pus la dispoziţie. (5) Prevederile alin. (1) lit. h) nu se aplică personalului militar şi poliţiştilor care: a) beneficiază, ei sau soţii/soţiile acestora, de compensaţie lunară pentru chirie, locuinţă de serviciu, de intervenţie ori din fondul locativ de stat cu plata subvenţionată a chiriei sau cazare în unităţi de cazare aparţinând instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională; b) deţin, ei sau soţii/soţiile acestora, locuinţă proprietate personală în localitatea în care au fost mutaţi în interes de serviciu, numiţi în prima funcţie, transferaţi, chemaţi/rechemaţi în activitate, detaşaţi şi/sau împuterniciţi ori puşi la dispoziţie; c) au domiciliul sau reşedinţa în localitatea unde se află locul de muncă; d) la data mutării în interes de serviciu, numirii în prima funcţie, transferării, chemării/rechemării în activitate, detaşării şi/sau împuternicirii ori punerii la dispoziţie au stabilite domiciliul sau reşedinţa în localitatea în care au locul de muncă, iar ulterior îşi stabilesc domiciliul ori reşedinţa în altă localitate; e) au înstrăinat, cu intenţia vădită de a beneficia de acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare, o locuinţă proprietate personală ori a soţilor/soţiilor acestora, în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea, după data mutării în interes de serviciu, numirii în prima funcţie, transferării, chemării/rechemării în activitate, detaşării şi/sau împuternicirii ori punerii la dispoziţie, cu excepţia celor care au deţinut locuinţe proprietate personală, iar ulterior, în baza unor titluri executorii sau prin partaj convenţional/judiciar, au pierdut beneficiul folosinţei acestor locuinţe. (...) (6^2) Prevederile alin. (1) lit. h)-j), alin. (5) şi ale alin. (6^1) se aplică, în aceleaşi condiţii, personalului civil transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori reşedinţă, precum şi personalului civil detaşat să îndeplinească funcţii într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reşedinţă. (...)" 9. Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările şi completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022): "ART. 3 (1) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. h) din hotărâre vizează personalul militar şi poliţiştii care se află, după caz, în una dintre următoarele situaţii: a) este numit în prima funcţie într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; b) este mutat în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; c) este detaşat să îndeplinească funcţii într-o/într-un alt(ă) unitate/subunitate/structură/formaţiune/punct de lucru decât cea/cel din care face parte, situat(ă) într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă, ori este împuternicit să îndeplinească funcţii într-o/într-un alt(ă) unitate/subunitate/ structură/formaţiune/punct de lucru decât cea/cel din care face parte, situat(ă) într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; d) este încadrat în structurile teritoriale ale unor unităţi care au sediul în altă localitate; e) este transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; f) este detaşat în afara instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; g) este pus la dispoziţie, potrivit legii, într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă. (2) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. i) şi j) din hotărâre vizează personalul militar şi poliţiştii care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1), analizate exclusiv în raport cu localitatea de domiciliu. (3) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. h) din hotărâre vizează personalul civil care se află, după caz, în una dintre următoarele situaţii: a) este transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; b) este detaşat să îndeplinească funcţii într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă. (4) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. i) şi j) din hotărâre vizează personalul civil care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), analizate exclusiv în raport cu localitatea de domiciliu." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării 10. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin cu nr. 948/115/2023, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin la respectarea şi aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, la plata unei despăgubiri egale cu contravaloarea cheltuielilor de transport sub forma unei sume forfetare, începând cu luna noiembrie 2022 până la rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare lunare, pentru deplasarea zilnică de la domiciliu la locul de muncă şi retur, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, pe viitor, atât timp cât reclamanţii vor respecta condiţiile impuse de Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022. 11. Prin Sentinţa civilă nr. 102 din 14 februarie 2024, Tribunalul Caraş-Severin a admis acţiunea, reţinând că reclamanţii au calitatea de personal contractual în cadrul instituţiei pârâte şi au domiciliul în altă localitate decât cea în care se află locul efectiv în care îşi desfăşoară activitatea. 12. Prima instanţă a arătat că reclamanţii fac parte din categoria personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi beneficiază de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, întrucât nu există o interdicţie pentru ca personalul contractual să nu beneficieze de suma forfetară aferentă transportului. 13. Astfel, s-a reţinut că o reclamantă îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 (mutată în interes de serviciu în altă localitate decât cea de domiciliu), iar pentru ceilalţi reclamanţi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 (numiţi în prima funcţie în altă localitate decât cea de domiciliu), motiv pentru care prima instanţă a apreciat că trebuie să li se acorde contravaloarea transportului sub forma unei sume forfetare lunare, pentru deplasarea zilnică de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu. 14. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond în mod eronat a reţinut că reclamanţii, personal contractual în raport cu instituţia pârâtă şi ale căror raporturi de muncă au ca temei Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), ar beneficia de decontarea cheltuielilor de transport în aceleaşi condiţii cu funcţionarii publici cu statut special (poliţiştii). 15. Ca urmare a faptului că reclamanţii au calitatea de personal contractual, acestora le este aplicabil Codul muncii, care prevede la art. 42 alin. (1) că locul de muncă poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă, nefiind reglementată numirea în prima funcţie sau mutarea în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă (situaţii specifice poliţiştilor). 16. Ca atare, reclamanţilor le sunt aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 şi ale Normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 în mod limitativ, aceştia beneficiind de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 doar în situaţia transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă ori a detaşării într-o altă/într-un alt subunitate/unitate/structură/formaţiune/punct de lucru decât cea/cel din care fac parte, situată/situat într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă. 17. În cursul soluţionării apelului, intimaţii-reclamanţi au solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, raportat la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 18. Completul de judecată al instanţei de trimitere a apreciat, prin raportare la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 coroborate cu cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă, că acţiunea dedusă judecăţii se încadrează în categoria proceselor prevăzute la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, astfel că se impune sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept esenţiale pentru soluţionarea cauzei. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 19. Apelantul-pârât a susţinut că dispoziţiile legale incidente în cauză sunt clare şi nu impun sesizarea instanţei supreme, reclamanţilor fiindu-le aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 şi ale Normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 în mod limitativ, în privinţa acestora nefiind reglementată numirea în prima funcţie sau mutarea în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă (situaţii specifice poliţiştilor), aceştia beneficiind de dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 doar în situaţia transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă ori a detaşării într-o altă/într-un alt subunitate/unitate/ structură/formaţiune/punct de lucru decât cea/cel din care fac parte, situată/situat într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă. 20. Intimaţii-reclamanţi au susţinut că dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 sunt aplicabile şi personalului contractual, fără nicio distincţie. 21. După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părţi. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept 22. Completul de judecată al instanţei de trimitere a apreciat că, în ceea ce priveşte personalul contractual, aplicabilitatea art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 trebuie raportată la dispoziţiile alin. (6^2) ale aceluiaşi text legal, impunând ca situaţie premisă regăsirea în vreuna dintre situaţiile reglementate în cuprinsul acestuia. 23. În acelaşi timp, instanţa de sesizare a apreciat că noţiunile de „numire în prima funcţie“, „mutat în interes de serviciu“, „chemat/rechemat în activitate“ într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă nu sunt aplicabile personalului contractual din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, ci funcţionarilor publici din respectivele instituţii, fiind vorba de noţiuni specifice funcţiei publice. 24. Astfel, potrivit art. 371 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare (Codul administrativ), „Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică“, spre deosebire de personalul contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, care este încadrat, iar nu „numit“, pe o funcţie de execuţie, conform art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1.336/2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea şi dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 1.336/2022); totodată, potrivit art. 21 alin. (11) şi art. 27^19 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 360/2002), doar poliţiştii sunt numiţi în prima funcţie sau mutaţi în interesul serviciului, în vreme ce personalul contractual nu este numit, ci este supus acordului părţilor rezultat din contractul de muncă, şi nici mutat în interesul serviciului, ci, în conformitate cu dispoziţiile Codului muncii, poate fi detaşat sau delegat. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie 25. La solicitarea adresată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, răspunsurile transmise de instanţele naţionale au relevat o primă opinie, majoritară, în sensul celei exprimate de instanţa de sesizare, respectiv că dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) şi alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, precum şi cele din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 nu sunt aplicabile/nu vizează şi personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, în cazul căruia dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) sunt aplicabile exclusiv prin raportare la alin. (6^2) al aceluiaşi articol, ce limitează acordarea drepturilor la cele două situaţii prevăzute expres: transferul şi detaşarea într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reşedinţă. 26. În argumentarea acestei opinii s-a arătat că cele două noţiuni cu care operează alin. (6^2) al art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, transferul şi detaşarea, sunt prevăzute de Codul muncii, care este aplicabil personalului civil contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne încadrat în muncă în baza contractului individual de muncă. În schimb, noţiunile de „numire în prima funcţie“, „mutat în interes de serviciu“, „chemat/rechemat în activitate“ într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reşedinţă sunt noţiuni specifice funcţiei publice, astfel cum rezultă din art. 371 alin. (1) din Codul administrativ. 27. În sensul acestei opinii a fost identificată practică judiciară, fiind exprimate şi puncte de vedere teoretice de către judecători. 28. Într-o a doua opinie, minoritară, s-a apreciat că în mod greşit a fost refuzată decontarea transportului de la domiciliu la locul de muncă şi retur, deoarece personalul civil îndeplineşte condiţiile prevăzute expres de Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022. 29. S-a motivat că nu poate fi reţinută susţinerea pârâtei în sensul că Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 şi Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 se aplică numai în cazul transferului/detaşării, deoarece intenţia legiuitorului a fost să se aplice inclusiv personalului încadrat cu contract de muncă. 30. În sensul celei de-a doua opinii au fost identificate hotărâri judecătoreşti. 31. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie 32. Nu au fost identificate decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedurile de unificare a practicii judiciare. IX. Raportul asupra chestiunii de drept 33. Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, soluţia propusă asupra fondului chestiunii de drept fiind următoarea: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h)-j) şi alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, raportate la dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (4) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, nu se încadrează în noţiunea de personal „numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“/„mutat în interes de serviciu“. Personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, la care face referire art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din acelaşi act normativ doar în situaţia transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă şi în situaţia detaşării pentru îndeplinirea funcţiilor într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării 34. Prealabil analizei în fond a chestiunii de drept supuse dezbaterii se impune verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, aşa cum rezultă acestea din textele normative care asigură cadrul legal al declanşării procedurii de faţă. 35. Temeiul prezentei sesizări este reprezentat de prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519 şi ale art. 520 din Codul de procedură civilă. 36. Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal“, iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze“. 37. În conformitate cu art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. 38. Din analiza dispoziţiilor legale evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiţii: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. 39. Se observă că, spre deosebire de condiţiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept invocate. 40. De asemenea, în această procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi sesizată şi de către completele de judecată învestite cu soluţionarea cauzelor în primă instanţă, iar nu doar de către completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă. 41. În acelaşi timp însă, în raport cu prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, potrivit cărora „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie“, completului de judecată care sesizează instanţa supremă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept îi revine obligaţia respectării dispoziţiilor cu caracter general cuprinse în prevederile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, compatibile cu procedura reglementată prin actul normativ special, potrivit cărora „dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor“. 42. Cu alte cuvinte, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, potrivit art. 1 şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, precum şi punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor. 43. Examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidenţă faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, cerinţele legale mai sus enunţate sunt îndeplinite. 44. Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată prezenta sesizare are ca obiect obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Caraş-Severin la respectarea şi aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, la plata către reclamanţi a unei despăgubiri egale cu contravaloarea cheltuielilor de transport sub forma unei sume forfetare, începând cu luna noiembrie 2022 până la rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare lunare, pentru deplasarea zilnică de la domiciliu la locul de muncă şi retur, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, pe viitor, atât timp cât reclamanţii vor respecta condiţiile impuse de Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022. 45. Prin urmare, obiectul acţiunii se circumscrie noţiunii de litigii privind plata unor drepturi salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. 46. Se constată, totodată, că procesul în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluţionare pe rolul unui complet de judecată din cadrul Secţiei litigii de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Timişoara, care judecă în ultimă instanţă, ca instanţă de apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă. 47. De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este întrunită şi cerinţa ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate şi să nu fie învestită cu soluţionarea unui recurs în interesul legii cu acest obiect. 48. În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond. 49. Cu referire la „chestiunea de drept“, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în mod constant în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, consolidată în aplicarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a subliniat că pentru a se putea vorbi de existenţa unei chestiuni de drept este necesar ca problema de drept supusă dezbaterii „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii“ (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragrafele 41 şi 42). 50. Deşi noul act normativ a preluat întocmai noţiunea utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 519 din Codul procedură civilă, îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a sesizării se impune a fi analizată în contextul particularităţilor procedurii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care are un caracter special şi parţial derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun. 51. Raportat la cauza pendinte, problema de drept în discuţie prezintă un grad de dificultate ridicat, de natură a justifica intervenţia instanţei supreme, având în vedere că îşi are izvorul în reglementări relativ nou-intrate în vigoare. 52. Pe de altă parte, atât din motivarea încheierii de sesizare, cât şi din jurisprudenţa transmisă de instanţele naţionale reiese că, cel puţin aparent, la nivelul instanţei de trimitere - Curtea de Apel Timişoara - este iminentă apariţia unei practici judiciare neunitare, întrucât există deja o jurisprudenţă în speţe similare în sensul respingerii unor astfel de cereri de chemare în judecată, iar în sensul admiterii lor s-au pronunţat Tribunalul Arad şi Tribunalul Mehedinţi. 53. Ca urmare, fiind deja pronunţate soluţii divergente în cauze similare, repetitive, caracterul dificil al chestiunii de drept în discuţie este conturat, acesta înglobând potenţialul de a genera jurisprudenţă neunitară în materie, astfel încât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că mecanismul cu funcţie de prevenţie a practicii judiciare neunitare al hotărârii prealabile îşi dovedeşte pe deplin utilitatea. 54. Se constată, totodată, că, în raport cu obiectul litigiului, este îndeplinită şi condiţia referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzei, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare. 55. Astfel, chestiunea de drept sesizată este o problemă reală, cu un grad de dificultate suficient de mare, având în vedere dificultăţile de înţelegere generate de mecanismul corelării normelor juridice, de natură să dea naştere unor interpretări diferite şi, aşa cum s-a reţinut anterior, unor aplicări diferite a acestora, materializate deja în practica instanţelor printr-o serie de soluţii contradictorii. 56. La nivel strict formal, dezlegarea ce se solicită în cauză are efect direct asupra fondului litigiului, întrucât vizează o chestiune esenţială pe care se întemeiază pretenţiile deduse judecăţii. 57. Fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se impune pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. Asupra fondului sesizării 58. Chestiunea de drept care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe calea mecanismului de unificare a practicii judiciare reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 vizează dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (3) din acelaşi act normativ, precum şi cu dispoziţiile Normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, şi anume dacă acestea sunt aplicabile şi personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, respectiv dacă personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, se încadrează în noţiunea de personal „numit în prima funcţie/transferat/ chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“/„mutat în interes de serviciu“ sau respectivele dispoziţii vizează doar personalul militar şi poliţiştii, iar în privinţa personalului civil - contractual - din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 exclusiv prin raportare la alin. (6^2) al aceluiaşi articol. 59. Prealabil, se impune a preciza că sesizarea de faţă a fost formulată de instanţa de trimitere într-un litigiu în care reclamanţii au calitatea de personal civil - contractual - în cadrul unui inspectorat judeţean de poliţie, iar nu de funcţionari publici cu statut special - poliţişti şi, potrivit Codului muncii, aceştia îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă, neavând raporturi de serviciu specifice poliţiştilor. 60. Interpretarea normei de drept în discuţie trebuie să ţină seama, în primul rând, de cuprinsul actelor normative în executarea cărora a fost emisă Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, întrucât hotărârile de Guvern, potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţia României, se emit pentru organizarea executării legilor, iar în al doilea rând urmează a se analiza prevederile disputate din hotărârea Guvernului, corelaţia acestora cu celelalte dispoziţii din aceeaşi hotărâre a Guvernului, precum şi cu dispoziţii din alte acte normative cu relevanţă în cauză. 61. Astfel, soluţionarea problemei de drept invocate în sesizarea de faţă impune analizarea cadrului juridic care reglementează situaţia personalului civil ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, în baza unui contract individual de muncă. 62. Potrivit art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, noţiunea de „personal“ este definită după cum urmează: „Art. 2. - În sensul prezentei hotărâri, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) h) personal - personalul militar în activitate, poliţiştii şi personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.“ 63. Se constată că Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României, al art. 9 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 şi al art. 17 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. 64. Potrivit art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022: "ART. 9 (1) Personalul are dreptul la utilizarea gratuită a mijloacelor de transport din înzestrarea instituţiilor de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu încadrarea în drepturile de rulaj sau, după caz, de combustibil stabilite prin normative proprii, la decontarea cheltuielilor de transport sau la acordarea contravalorii transportului sub forma unei sume forfetare, în următoarele situaţii: (...) h) la deplasarea zilnică de la domiciliu sau reşedinţă la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu sau reşedinţă, în limita a 70 km, pentru personalul militar şi poliţiştii mutaţi în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă; i) la deplasarea săptămânală de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu, pe o distanţă cuprinsă între 71 şi 300 km, pentru personalul militar şi poliţiştii mutaţi în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu şi care locuiesc împreună cu membrii de familie în localitatea pentru care solicită acordarea contravalorii transportului; j) la deplasarea bilunară de la domiciliu la locul de muncă şi de la locul de muncă la domiciliu, pe o distanţă mai mare de 301 km, pentru personalul militar şi poliţiştii mutaţi în interes de serviciu într-o altă localitate decât cea de domiciliu şi care locuiesc împreună cu membrii de familie în localitatea pentru care solicită acordarea contravalorii transportului." 65. Potrivit art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022: „De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. h)-j) beneficiază, în aceleaşi condiţii, şi personalul numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă.“ 66. Faţă de conţinutul normelor juridice anterior evocate reiese că în cauza de faţă au relevanţă atât textele de lege ce reglementează statutul personalului civil, contractual, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, cât şi cele ce reglementează statutul poliţistului. 67. Din perspectiva statutului poliţistului se reţine că unul dintre temeiurile de drept în baza căruia a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 este art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, referitor la decontarea cheltuielilor de transport pentru poliţişti, text de lege care se regăseşte în capitolul III „Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ale poliţistului“, respectiv secţiunea 1 „Drepturile poliţistului“ din Legea nr. 360/2002 şi care prevede: „Poliţistul are dreptul la: (...) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în alte localităţi şi, o dată pe an, pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.“ 68. Din perspectiva statutului personalului contractual se observă că în titlul III „Personalul contractual din autorităţile şi instituţiile publice“, capitolul I „Prevederi generale aplicabile personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice“ din Codul administrativ, la art. 538, regăsim prevederile generale aplicabile acestei categorii de personal care funcţionează în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, în sensul că: „(1) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, încadrat în temeiul unui contract individual de muncă sau contract de management şi al cărui rol este definit conform art. 541, denumit în continuare personal contractual. (2) Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cu alte legi speciale care reglementează regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, după caz. (3) Prin legi speciale se pot reglementa aspecte privind drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, cadrul legal special al raporturilor de muncă şi aspecte privind managementul carierei.“ 69. Aşadar, în raport cu dispoziţiile legale mai sus enunţate, reiese că, în ceea ce priveşte personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, încadrat în temeiul unui contract individual de muncă, cadrul normativ este reprezentat de prevederile art. 538 şi următoarele din Codul administrativ, care se completează cu prevederile Codului muncii şi cu alte legi speciale ce reglementează regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, după caz. 70. Codul muncii reglementează aspecte referitoare la locul de muncă al personalului contractual, respectiv drepturile salariatului delegat sau detaşat. 71. Astfel, dispoziţiile art. 42 alin. (1) din Codul muncii prevăd că locul muncii poate fi modificat unilateral de către angajator prin delegarea sau detaşarea salariatului într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual de muncă. 72. Totodată, dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Codul muncii prevăd că salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizaţie de delegare, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil, iar prevederile art. 46 alin. (4) din acelaşi act normativ reglementează drepturile pentru salariatul detaşat. 73. În concordanţă cu aceste prevederi, potrivit art. 16 alin. (1) din acelaşi act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor. Astfel, în vederea angajării, personalul cunoaşte locul de muncă la încheierea contractului individual, aspect ce decurge din obligaţia de informare de către angajator a persoanei selectate pentru angajare, statuată de art. 17 alin. (2) din Codul muncii, în timp ce art. 41 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod dispun în sensul că: „(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. (2) Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod.“ 74. Aşadar, potrivit Codului muncii, raporturile de muncă ale personalului contractual sunt susceptibile de modificare prin delegare ori detaşare, iar nu prin mutare în interesul serviciului ori numire în prima funcţie, instituţiile juridice menţionate fiind aplicabile şi specifice unor statute profesionale distincte. 75. Revenind la condiţiile de acordare a drepturilor de transport, se reţine că art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 prevede categoriile de personal cărora li se aplică drepturile prevăzute de acest act normativ: „Prezenta hotărâre reglementează condiţiile de acordare a drepturilor de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, prevăzute la art. 9 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 17 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.“ 76. Conform reglementării legale cu relevanţă în soluţionarea sesizării de faţă, doar poliţistul, care este funcţionar public civil cu statut special, aşa cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, este numit în prima funcţie, potrivit art. 21 alin. (11) din actul normativ citat, în vreme ce personalul contractual nu este numit, ci este supus doar dispoziţiilor din contractul individual de muncă încheiat prin acordul părţilor. 77. Noţiunea de „numire în funcţie“ este o noţiune specifică „funcţiei publice“, astfel cum rezultă din art. 371 alin. (1) din Codul administrativ, care prevede că „Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică“; în antiteză, personalul contractual din sectorul bugetar, plătit din fonduri publice, este încadrat, şi nu „numit“, pe o funcţie de execuţie, aspect ce reiese din cuprinsul art. 12 al Hotărârii Guvernului nr. 1.336/2022. 78. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Hotărârea Guvernului nr. 1.336/2022, „Persoanele care sunt încadrate pe o funcţie de execuţie cu grad/treaptă de debutant îndeplinesc atribuţii specifice funcţiei, în scopul cunoaşterii activităţii şi a obiectivelor autorităţii sau instituţiei publice, precum şi în scopul deprinderii abilităţilor specifice exercitării funcţiei.“ 79. Prin urmare, având în vedere cadrul legal reţinut anterior, în legătură cu întinderea sintagmei „personalul numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“, utilizată în conţinutul art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, prin raportare la prevederile art. 2 lit. h) din acelaşi act normativ, o primă observaţie ce se impune în dezlegarea chestiunii de drept este în sensul că textul de lege în discuţie, în mod evident, face trimitere la categoria personalului reprezentat de funcţionarii publici numiţi în funcţie, iar nu la categoria personalului civil încadrat în baza unui contract individual de muncă. 80. Totodată, potrivit art. 21 alin. (11) şi art. 27^19 din Legea nr. 360/2002, doar poliţiştii sunt numiţi în prima funcţie sau mutaţi în interesul serviciului, în vreme ce personalul contractual nu este numit, ci este supus acordului părţilor rezultat din contractul de muncă, şi nici nu este mutat în interesul serviciului, ci, în conformitate cu dispoziţiile Codului muncii, este detaşat sau delegat. 81. O a doua observaţie referitoare la conţinutul sintagmei „personalul numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“ este aceea că atât prevederile art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, cât şi cele ale art. 3 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022 fac referire la personalul „numit în prima funcţie“, noţiune ataşată, după cum s-a arătat, funcţionarului public, iar nu personalului contractual. 82. Potrivit prevederilor art. 3 alin. (3) şi (4) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, se observă că legiuitorul a avut în vedere, pentru personalul civil, ca acordarea drepturilor statuate de art. 9 alin. (1) lit. h), i) şi j) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 să se facă doar în situaţiile în care această categorie de personal este transferată sau detaşată, bineînţeles, cu îndeplinirea celorlalte condiţii legale obligatorii. 83. Astfel, dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (4) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, prevăd următoarele: "(3) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. h) din hotărâre vizează personalul civil care se află, după caz, în una dintre următoarele situaţii: a) este transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă; b) este detaşat să îndeplinească funcţii într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă.(4) Aplicarea art. 9 alin. (1) lit. i) şi j) din hotărâre vizează personalul civil care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), analizate exclusiv în raport cu localitatea de domiciliu." 84. În ceea ce priveşte Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, se observă că acestea sunt un act normativ cu valoare inferioară, dat în legătură cu organizarea executării Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, reţinându-se, totodată, că el respectă cerinţele impuse de art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fiind corelat cu prevederile actului normativ de nivel superior cu care se află în conexiune. 85. Totodată, se observă că, deşi, potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, acest act normativ stabileşte condiţiile de acordare a drepturilor de transport, pe teritoriul naţional, ale „personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, prevăzute la art. 9 lit. d) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, la art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, şi la art. 17 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare“, totuşi, folosirea în cuprinsul normei a sintagmei „personal din instituţiile“, în mod generic, nu este de natură să conducă la concluzia că aceste dispoziţii se aplică automat, în orice situaţie, fără a fi necesară o coroborare cu prevederile legii în baza căreia a fost adoptată respectiva hotărâre a Guvernului, în condiţiile în care aceasta din urmă este un act normativ cu putere juridică inferioară legii, dat în aplicarea acesteia şi, prin urmare, se aplică odată cu legea în executarea căreia a fost emis. 86. În consecinţă, nu se poate reţine că dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, act normativ cu valoare inferioară, dat în legătură cu organizarea executării Legii nr. 360/2002, ar avea caracter autonom, propriu, care să permită aplicarea lor directă şi nemijlocită, independent de prevederile legii, ci ele trebuie să fie interpretate în corelare cu dispoziţiile actului normativ de nivel superior, precum şi cu dispoziţiile generale care reglementează contractul individual de muncă, prevăzute de Codul muncii, acte normative la care s-a făcut referire anterior şi care vin în completarea actului normativ în discuţie. 87. Prin urmare, dispoziţiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 circumscriu doar vocaţia categoriei personalului civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, încadrat în baza unui contract individual de muncă, de a beneficia de prevederile art. 28 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 360/2002, şi numai pentru ipotezele şi cu respectarea condiţiilor impuse de prevederile celei dintâi şi de actele normative cu forţă juridică superioară în baza şi executarea cărora hotărârea Guvernului a fost adoptată. 88. Premisele tratamentului distinct şi diferenţa de situaţie juridică dintre cele două categorii de personal mai sus menţionate au o bază obiectivă, rezultând din însuşi conţinutul coroborat al normelor legale în discuţie. 89. Prin urmare, concluzia care se impune este în sensul că personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, nu se încadrează în noţiunea de personal „numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“/„mutat în interes de serviciu“. 90. Această concluzie este întărită de soluţia legislativă oferită de legiuitor prin inserarea ulterioară a alin. (6^2) în cadrul art. 9 din cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, dispoziţii care indică, în mod distinct, situaţiile şi condiţiile în care se acordă drepturile de transport prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din acelaşi act normativ pentru personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. 91. Se constată că pentru perioada care face obiectul analizei de faţă este aplicabilă Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 atât în forma sa iniţială, aşa cum a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 octombrie 2022, cât şi în forma modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 538/2024 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională (Hotărârea Guvernului nr. 538/2024), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 mai 2024, în vigoare din 12 iulie 2024. 92. Potrivit art. I al Hotărârii Guvernului nr. 538/2024: "Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 11 octombrie 2022, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (...) 8. La articolul 9, după alineatul (6^1) se introduce un nou alineat, alin. (6^2), cu următorul cuprins: (6^2) Prevederile alin. (1) lit. h)-j), alin. (5) şi ale alin. (6^1) se aplică, în aceleaşi condiţii, personalului civil transferat într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori reşedinţă, precum şi personalului civil detaşat să îndeplinească funcţii într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reşedinţă." 93. Aşadar, relevant pentru dezlegarea chestiunii de drept supuse examinării de faţă este faptul că, în chiar cuprinsul Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022, cu modificările şi completările ulterioare - forma în vigoare din 12 iulie 2024-, în mod expres, legiuitorul face distincţie între condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru acordarea drepturilor cuvenite poliţiştilor şi cadrelor militare şi cele care trebuie îndeplinite de personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Ministerului Justiţiei. 94. Astfel, ulterior modificării intervenite, din interpretarea literală şi sistematică a conţinutului Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 reiese că, deşi, potrivit prevederilor art. 2 lit. h), personalul civil este enumerat alături de personalul militar în activitate şi poliţişti, totuşi, legiuitorul a folosit în mod expres sintagma de „personal civil“ atunci când s-a referit la drepturile conferite acestei categorii distincte de personal. 95. Cele două noţiuni cu care operează alin. (6^2) al art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, respectiv transferul şi detaşarea, sunt prevăzute de Codul muncii, care este aplicabil, ca normă generală, personalului civil contractual din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, încadrat în baza contractului individual de muncă. 96. În schimb, aşa cum s-a reţinut anterior, noţiunile de „numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“ şi „mutat în interes de serviciu“ sunt noţiuni specifice funcţiei publice, astfel cum rezultă din art. 371 alin. (1) din Codul administrativ şi art. 9 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022. 97. Prin urmare, într-o interpretare teleologică şi sistematică a prevederilor legale anterior expuse, concluzia care se impune este aceea că, atât în forma anterioară, cât şi în cea ulterioară modificărilor şi completărilor aduse prin art. I al Hotărârii Guvernului nr. 538/2024, personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne la care face referire art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 beneficiază de drepturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din acelaşi act normativ, doar în situaţiile şi cu respectarea condiţiilor impuse de art. 3 alin. (3) şi (4) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, respectiv în ipoteza transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau reşedinţă, precum şi în cea a detaşării pentru îndeplinirea funcţiilor într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă. 98. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi ale art. 521 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 948/115/2023, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. h)-j) şi alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 3 alin. (3) şi (4) din Normele metodologice de aplicare la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a Hotărârii Guvernului nr. 1.198/2022 privind drepturile de transport, pe teritoriul naţional, ale personalului din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, aprobate prin Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 181/2022, cu modificările şi completările ulterioare, personalul civil care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Afacerilor Interne în baza unui contract individual de muncă, având domiciliul în altă localitate la momentul angajării, nu se încadrează în noţiunea de personal „numit în prima funcţie/transferat/chemat/rechemat în activitate într-o altă localitate decât cea de domiciliu ori de reşedinţă“/„mutat în interes de serviciu“. Personalul civil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, la care face referire art. 2 lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 1.198/2022, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de drepturile prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. h)-j) din acelaşi act normativ, doar în situaţia transferului într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă şi în situaţia detaşării pentru îndeplinirea funcţiilor într-o altă localitate decât cea de domiciliu sau de reşedinţă. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2024. PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE CORINA-ALINA CORBU Magistrat-asistent, Mihaela Lorena Repana -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
